Archive for the ‘republicate’ Category

Spre știința tuturor credincioșilor români !

noiembrie 6, 2021
  • În loc de motto:
  • În condițiile în care , în ROMÂNIA ,mor zilnic SUTE de ROMÂNI din lipsă de medicamente virale , contactoare , tuburi de oxigen, paturi ATI iar responsabilii din ” GuWERNERu-4” REFUZĂ să răspundă întrebărilor logice ale JURNALIȘTILOR neaserviți puterii HABARNISTE , antidemocratice și ANTIROMÂNEȘTI 😦 😦 😦 singura SPERANȚĂ în STOPAREA ” deîndată” a MORȚII zilnice a SUTE de ROMÂNI , rămâne RUGA permanentă la DUMNEZEU, IISUS HRISTOS și Maica Domnului în fața ICOANELOR SFINTE !!! 🙂 🙂 🙂
  • Ca atare , în cele ce urmează REPUBLIC prin ” copy paste” spre știința tuturor credincioșilor români un articol publicat în ziarul LIBERTATEA în urmă cu vreo 11 ani ,mai exact în 17 mai 2010 , cu cele mai puternice 22 de ICOANE făcătoare de minuni din ” GRĂDINA Maicii DOMNULUI ”

Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Nămăieşti, jud. Argeş
Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Trivale, jud. Argeş
Icoana Maicii Domnului – Biserica Colţea, Bucureşti

Tradiţia spune că icoana a fost pictată chiar de Sfântul Evanghelist Luca. A fost înrămată în argint, în anul 1798. Este renumită pentru ajutorul dat femeilor care se roagă la ea în speranţa că vor putea avea copii, pentru vindecările miraculoase ale unor afecţiuni grave, dar şi pentru aplanarea conflictelor familiale.Povestea icoanei spune că ea a fost găsită, în 1930, în podul bisericii, de preotul paroh Dumitru Georgian, după ce acestuia îi apăruse în vis chiar Maica Domnului, care i-ar fi spus unde se află. A fost restaurată şi îmbrăcată în argint, vechimea ei fiind estimată la două sute de ani.Donată bisericii în anul 1786 de domnitorul Nico lae Mavrogheni, icoana cu ferecătură lucrată manual, din argint poleit cu aur, poate fi admirată în partea din stânga catapetesmei.

Icoana Sfântului Antonie cel Mare – Biserica “Buna Vestire”, Bucureşti
Icoana Maicii Domnului – Biserica Olari, Bucureşti
Icoana Sf. Mina – Biserica Sf. Mina, Bucureşti

În urma incendiului din 1847, biserica a ars în întregime, singurul lucru care s-a păstrat fiind tocmai icoana Sfântului Antonie cel Mare, care de atunci a devenit patronul acestui lăcaş de cult, alături de Maica Domnului.A fost adusă în biserică de preoţii refugiaţi de la Mănăstirea Arnauchiul, din Turcia, prin anul 1810. În 1864 i s-a schimbat ferecătura de argint aurit, cea nouă având pe margini 24 de mici medalioane care ilustrează minunile săvârşite de Maica Domnului.În anul 1847, când un incendiu a mistuit o parte din Bucureşti, a ars în întregime şi Biserica Sf. Mina, dar icoana Marelui Mucenic Mina a rămas intactă în catapeteasmă, în mijlocul flăcărilor. E de mare ajutor pentru femeile ce vor a se căsători, dar şi pentru păgubiţii de orice fel.

Icoana Maicii Domnului – Biserica Doamnei, Bucureşti
Icoana Maicii Domnului – Biserica “Mihai Vodă”, Bucureşti
Icoana Maicii Domnului – Biserica Icoanei, Bucureşti

Icoana, a cărei provenienţă este necunoscută, o reprezintă pe Maica Domnului în veşmânt negru şi este realizată în stil apusean. Este renumită pentru vindecările trupeşti şi sufleteşti.Icoana are o vechime considerabilă, datând cel puţin din vremea domniei lui Mihai Viteazul, când a fost adusă de la muntele Athos de către monahul Ioan pe cheltuială proprie, ca un semn de mulţumire faţă de domnitorul român. Se spune că ajută femeile să rămână însărcinate şi să nască uşor.Conform tradiţiei, acum câteva secole, un trecător a aţipit în parcul aflat pe locul actualei biserici. Trezindu-se, a văzut icoana cu chipul Maicii Domnului, care i-a cerut să ridice o biserică acolo. E unica icoană care pare a vorbi cu cel care se roagă la ea.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – Biserica Zlătari, Bucureşti
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – Mănăstirea Putna, jud. Suceava
Icoana Sf. Parascheva – Biserica Sf. Gheorghe Nou, Bucureşti

A fost adusă în 1987 de preoţimea strămutată la Zlătari de la Biserica Bradului, care urma a fi demolată. Este îmbrăcată în foiţă de argint, lucrată manual, şi datează din 1826. E renumită pentru ajutorul dat împotriva farmecelor, a vrăjilor şi a blestemelor.A fost adusă, după cum spune tradiţia, de către Doamna Maria de Mangop, soţia domnitorului Ştefan cel Mare, în anul 1472, din Constantinopol. Este onorată în fiecare an, pe data de 2 iulie, ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ştefan.Această icoană e vestită pentru miracolele înfăptuite. Ea provine din fosta biserică Sf. Vineri – dărâmată în timpul comuniştilor -, motiv pentru care nu figurează în istoricul bisericii. Se spune că vindecă boli şi ocroteşte contra pericolelor de moarte.

Icoana Maicii Domnului – Biserica Madona Dudu, jud. Dolj
Icoana Maicii Domnului – Biserica Letca Nouă, jud. Giurgiu
Icoana Maicii Domnului – Sf. Mănăstire Căldăruşani, jud. Ilfov

Se spune că, pe la sfârşitul Evului Mediu, un negustor a găsit icoana într-un dud. Când a încercat să o vândă, aceasta a dispărut. Negustorul a găsit-o în acelaşi loc şi a vrut s-o dăruiască, dar a dispărut iar. Găsind- o a treia oară, a hotărât să ridice biserica.Cu o vechime de peste două secole, icoana a început să lăcrimeze în urmă cu câţiva ani. Mai întâi au curs bobiţe de mir din ochiul stâng al Maicii Domnului, apoi, timp de câteva zile la rând, au curs şuvoaie de mir din ambii ochi.În anul 1940, când Basarabia a fost invadată de ocupanţii sovietici, călugării de la Mănăstirea Dobrusa, din judeţul Socola, conduşi de stareţul lor, s-au refu- giat la Căldăruşani, aducând cu ei şi icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni. De atunci, ea a rămas aici.

Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Pasărea, jud. Ilfov
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – Mănăstirea ţigăneşti, jud. Ilfov
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – Mănăstirea Durău, jud. Neamţ

Se spune că preotul slujitor de la Mănăstirea Pasărea ar fi primit de trei ori, în vis, îndemnul de a merge într-un loc anume pentru a lua icoana şi a o aduce în mănăstire. În prezent, icoana este aşezată la loc de cinste în biserica mare, fiind vizitată de mii de credincioşi.Tradiţia spune că icoana făcătoare de minuni ocroteşte mai ales mamele şi copiii. Un miracol s-a întâmplat când un incendiu izbucnit în apropiere ajunsese la porţile mănăstirii. Maicile au ieşit cu icoana în mâini, iar vântul şi-a schimbat direcţia.Conform tradiţiei, icoana cea mare, argintată, a Maicii Domnului ar fi fost realizată în secolul al XVIII-lea. Tot din acea perioadă se spune că ar data şi primele minuni săvârşite de această icoană de o frumuseţe deosebită.

Icoana Maicii Domnului – Mănăstirea Neamţ, jud. Neamţ
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – Mănăstirea Ghighiu, jud. Prahova
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – Mănăstirea Pissiota, jud. Prahova

După ce icoana a stat în Imperiul Bizantin, la Constantinopol, timp de 555 de ani, în anul 1400 este trimisă Mitropolitului Iosif, de către Patriarhul Metodie şi de împăratul Ioan Paleologu, pentru a o proteja de persecuţiile împotriva sfintelor icoane.În 1958 a fost adusă din Siria, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, de episcopul Vasilios Samaha. Se spune că icoana i-a cerut Preafericitului Patriarh Teoctist, în vis, să o ducă la Ghighiu. E cunoscută sub numele de Siriaca. E de mare ajutor femeilor ce vor să aibă copii, dar şi pentru sănătate.Icoana, zugrăvită pe lemn de stejar, a fost pictată de portretistul Eustaţiu Stoienescu, în prima jumătate a secolului trecut. Chiar dacă maniera de realizare nu este cea clasică, bizantină, ea impresionează atât prin puterea harului ei, cât şi prin senzaţia că ochii Maicii Domnului te urmăresc, indiferent de unde ai privi icoana.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – Mănăstirea Dintr-un Lemn, jud. Vâlcea

Nu sunt cunoscute cu exactitate date despre autorul acestei icoane, anul realizării sau condiţiile în care a ajuns la mănăstire. Se spune că icoana a fost descoperită în trunchiul copacului din care a fost ridicată Biserica Dintr-un Lemn. De asemenea, se crede că această icoană e o reproducere după originalul atribuit Evanghelistului Luca.”!!! 🙂 🙂 🙂
  • Sursa : .

https://www.libertatea.ro/stiri/iata-cele-mai-puternice-22-de-icoane-facatoare-de-minuni-din-romania-465784

  • Alioșa .

Cei șapte ani de mandat de președinte de țară ai lui Klaus WERNER Johannis , ani cu ………….. , ” GHINION” !!!

noiembrie 4, 2021

” O poză face cât o mie de cuvinte” !!! 🙂 🙂 🙂

Sursa imaginilor sus postate , INTERNETUL ! 🙂


” Paltonul lui Iohannis își dă demisia! Fabulă .

emilian.isaila

EMILIAN ISAILĂ

Domnule Președinte,

Subsemnatul Paltonul dumneavoastră, vă rog să aprobați prezenta cerere de demisie.

Scriu aceste cuvinte cu inima îndoită pentru că, după șapte ani petrecuți prin dulapurile prezidențiale, am convingerea că nu m-ați folosit pentru ce-am fost croit.
Am suportat cu stoicism multele situații nepotrivite în care m-ați pus, devenind bătaia de joc a întregii națiuni.
Aș vrea să vă amintesc că, în februarie 2015, la două luni după ce ați câștigat alegerile, am fost eroul unei ieșiri care m-a lăsat mască, deși pe vremea aceea nu era obligatorie.

Pur și simplu, ați dat cu mine de capota mașinii oficiale pe un frig de crăpau pietrele.

Am crezut că o să sfârșesc pe pistă, călcat de roțile Mercedes-ului prezidențial, sau, mai rău, zdrelit de vreun avion.

Îi păstrez o vie recunoștință ofițerului SPP care m-a salvat. După acea experiență traumatizantă, am avut nevoie de terapie și de un lung tratament antidepresiv care a ținut toată vară. 

Pentru refacere, psihologul mi-a prescris naftalină, din păcate, devenind dependent de această substanță. Ce mai, un chin despre care n-am suflat niciun cuvânt.

La asta s-a adăugat și toată tevatura de pe rețelele sociale, toate referirile la paltonul lui Iohannis, ca și cum aș fi fost vinovat de reacția dumneavoastră impulsivă.

Am crezut că, după acest episod, relația noastră va deveni mai caldă, mai ales că v-am însoțit într-o seară de noiembrie târzie a aceluiași an în Piața Universității, unde oamenii protestau la adresa Guvernului Ponta. 

Împreună, în mijlocul lor, am simțit atunci, prin toată căptușeala mea, că am contribuit la o schimbare majoră. 

Datorită nouă, Victor Ponta a demisionat. Părea că România va renaște, dar m-am înșelat. Ca să fiu cinstit până la capăt, după acea aventură, la subsuoara brațului stâng, o cusătură a cedat pe o lungime de câțiva milimetri. Acest accident l-am ascuns cât de bine am putut. 

În ianuarie 2017 s-a întâmplat o tragedie. Eu, paltonul prezidențial, am fost schimbat cu o geacă roșie, din fâș ieftin, și astfel am ratat participarea la alt moment istoric sau cel puțin așa credeam.

În încercarea dumneavoastră de a deveni popular, m-ați scos din istorie și n-am avut onoarea să mă întâlnesc cu protestatarii care încercau să oprească instaurarea regimului Dragnea și modificarea Codului Penal în favoarea infractorilor.

De atunci trebuia să-mi dau seama de faptul că pentru dumneavoastră nu sunt decât un obiect, o haină oarecare din dulap, nu sunt paltonul prezidențial, chemat să impună respect și distincție în momente cheie ale istoriei. 

Auzi, o geacă roșie!

Trebuie să menționez că după acel episod am căzut din nou în depresie. 

Pentru că mi-am pierdut din importanța și odată cu asta și locul din șifonier, n-am mai avut bani să plătesc consultații psihologice și tratamente, n-am mai avut bani de naftalină și în țesătura densă și fină a stofei mele englezești au început să apară mici găuri în urma atacului unor molii.

Am sperat să treacă iarna, să scăpăm de PSD și de Dragnea, am făcut tot posibilul să particip la lupta dumneavoastră. 

Uitat pe un scaun în anticameră sau dintr-un dulap secundar de la Cotroceni, mă ungea pe suflet când vă auzeam vocea leneșă, rostind PESEDE, PESEDE.

Deprimat și mâncat de molii, ajunsesem să cred că toate problemele mele sunt provocate de acest partid, iar după ce va fi învins, o nouă perioadă de privilegii și bunăstare va veni și pentru mine. Dar m-am înșelat din nou.

După ce ați câștigat al doilea mandat, am crezut că sosise momentul în care mă voi întoarce la îndatoririle mele și voi fi folosit mai des ca îngâmfatul costum de schi, un playboy care de șapte ierni trăiește pe picior mare.

Nu mi-am imaginat niciodată că momentul meu de glorie, cel în care am fost în atenția unei întregi națiuni, a fost acea aruncare disprețuitoare a mea pe capota unei mașini.

Dar în al doilea mandat, lucrurile au mers tot mai rău, marginalizarea mea a fost totală, fiind călcat în picioare de îngâmfatul costum de schi, de cel de tenis, de cel de baie și de echipamentul de golf.

Mărturisesc însă că decizia de a-mi da demisia, picătura care a umplut paharul, a fost umilința provocată de ținuta albă. 

Klaus Iohannis, îmbrăcat în alb, în vizită la un teren de golf – Foto: Presidency.ro

Peste asta n-am putut să trec. Cum poate fi dată aristocrația unui palton din cea mai bună stofă pe niște pantaloni, o amărâtă de curea și pantofi albi. 

Vă spun sincer, când am văzut acele imagini cu dumneavoastră îmbrăcat în alb din cap până în picioare la piramide, am căzut de pe umeraș de rușine. 

Țara era în mijlocul suferinței, iar președintele ei a fost prins în capcana întinsă de cele mai ușoare haine, cele mai fistichii și mai puțin respectate în branșa noastră, a paltoanelor.

Bătrân, bolnav și învins de molii am decis să mă retrag din garderoba prezidențială, simțindu-mă cumva răzbunat că ați ajuns pe scenă, la summit-ul global pentru mediu, încotoșmănat într-o geacă îmblănită în timp ce Boris Johnson, prim-ministrul Marii Britanii, și António Guterres, secretarul general ONU, erau în costume. 

E adevărat că stăteau pe ei ca pe gard, dar nu costumele erau de vină. Situația nepotrivită în care ați ajuns, o geacă între două costume, a reprezentat o mică răzbunare pentru acești ani de serviciu în care am întâlnit atâta umilință și dispreț.
Cu respect, Paltonul dumneavoastră. ” . 

Momente critice din cariera paltonului prezidențial:

Februarie 2015, la două luni de la victoria în alegeri, Iohannis dă cu paltonul de capota mașinii prezidențiale – Sursa: YouTube
Klaus Iohannis, noiembrie 2015, în Piața Universității, unde protestatarii cereau demisia Guvernului Ponta. Revolta populară a fost provocată de incendiul de la Colectiv – Sursa: TVR / YouTube
Klaus Iohannis, în geacă roșie, în ianuarie 2017, la un mare marș împotriva OUG 13, ordonanța care ar fi urmat să-l scape pe Liviu Dragnea de închisoare – Sursa: TVR / YouTube
  • Alioșa .

Punctul pe „I”.

octombrie 26, 2021

Motto:

” Cine uita, nu merita”( Nicolae IORGA) .


” Călătorii geodezice militare – militari de operetă

       Militari de operetă

       De la clasa palatină la Academia de Științe ale Securității Naționale

            Moto: ORDIN CĂTRE ARMATĂ

       „Ostaşi,
       V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri.

       Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a Bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!

       Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.

Ostaşi,

Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte. Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc.

       Ostaşi,

       Înainte. Să luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu.

       Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.

Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.

       Ostaşi,

Izbânda va fi a noastră. La luptă.

Cu Dumnezeu înainte!

General Ion Antonescu, 22 iunie 1941”>>

            Scriam noi despre dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen (cine vrea să recitească, v. AICI)… Ajungem la pruncul Mihăiță… Și tăticul se gândea din timp cum să facă, așa încât, generație de militari, să urmeze și pruncușorul gângăvit un liceu (aproape) militar, așa cum făceau toți prinții caselor regale, dar lângă fusta mămițicii. În România existau licee militare încă din 1912.

       În 1932, tăticul, veșnicul călălător de noapte după prostituate, regele Carol al II – lea, încredinţa unei comisii o sarcină „nașpa”: să măture ţara-n lung şi-n lat, dar nu prin toate cătunele, fiți liniștiți, şi să-i găsească pe cei care-aveau să fie elevi în „clasa palatină”, clasă de liceu special, înfiinţată pentru viitorul rege Mihai, pe-atunci un copilaș de 11 ani, deosebit de ceilalţi prin titlul de „Mare Voevod de Alba Iulia”. Ce-ar zice prinții din monarhia Marii Britanii?

       Carol al II – lea îşi dorea ca fiul său să nu înveţe într-un liceu militar cu toți colegii, ci să stea la palat, în București, alături de doar câțiva reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, proveniţi din toate provinciile istorice şi cuprinzând şi câte un exponent al celor două minorităţi conlocuitoare mai numeroase, maghiară şi germană, cu toate că și evreii și romii (foștii țigani) erau destul de numeroși!

       Clasa urma să fie alcătuită din elevi din promoţia lui Mihai, „buni la minte şi la trup“, dintre cei cu media 10 la admiterea în liceu, şi să funcţioneze într-un pavilion din incinta Palatului Regal. Avea să aibă caracter mixt, între liceu civil şi liceu militar, integrată Colegiului Naţional „Sf. Sava“ din Bucureşti, dar condusă de ofiţeri.

       Pe-atunci, liceul dura opt ani, urmând celor patru ani de şcoală primară pe care voievodul îi făcuse (tot) în particular cu profesorul Nicolae Saxu. Alcătuită la iniţiativa lui Carol şi sprijinită de Dimitrie Gusti, ministru al Instrucţiunii Publice, „clasa palatină“ a funcţionat în perioada 1932-1940 şi a suferit pe parcursul anilor mai multe modificări de componenţă, astfel că paisprezece elevi au fost, pentru o perioada mai scurtă sau mai lungă, colegi cu viitorul monarh.

       Și nu ne interesează legea prin care a devenit voievod, dar noi mergem mintenaș la dicționar: „VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. (În Evul Mediu) Titlu purtat de domnii Moldovei și Țării Românești, precum și de conducătorul Transilvaniei (sec. XII -1541); domn, vodă; p. ext. principe; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri. 3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [Var.: voivód s. m.] – Din sl. vojevoda. Sursa: DEX ’09 (2009).”

Vara, la ora de pregătire militară la liceul militar Mânăstirea Dealu, doar pentru impresie artistică (fotografie din colecția colonelului Crintea; uitați-vă la picioarele lui și la picioarele celorlalți și dacă obsevați oarece, gândiți-vă, că atunci nu exista photoshop-ul)

       Facem o observație necesară. Nu știm din al cărui ordin sau la inițiativa cui, dar de la minister s-a ordonat, în august 1932, iar comandantul liceului militar Mânăstirea Dealu l-a înmatriculat pe „Marele Voievod de Alba Iulia” ca „elev onorific”, în toamna anului 1932, apoi i s-au acordat gradele onorifice succesive, mereu superioare celor de o vârstă cu el din anul respectiv, fără ca omul să vadă măcar liceul! Și a fost adus și puștiul o dată, la 25 octombrie 1937, de ziua sa, a fost îmbrăcat în uniforma de elev, a s-a realizat fotografia de mai sus cu „colegii”, după care i s-a citit ordinul ministrului apărării de înălțare la gradul de  sublocotenent, așadar la împlinirea vârstei de 16 ani. Ceilalți elevi erau avansați la acest prim grad de ofițer după absolvirea liceului militar, apoi și a unei școli militare de ofițeri. Așa că totul a fost la „fără frecvență”, nici măcar la forma de acum de „învățământ la distanță”! Dar noi continuăm cu circul clasa palatină….

       Credeau unii că prin intermediul clasei palatine, Mihai urma să îşi cunoască ţara. Oare nu mai bine procedează coroana britanică, cea care îi trimite în unitățile militare pentru a mânca, a dormi, a se antrena împreună cu toți ceilalți militari?

       Și presa, cântătoare de ode și atunci, scria de bine! Ziarul „Albina“ publica un articol în 1933, în care motiva, probabil nu pe de-a moaca, înfiinţarea şcolii de la palat: „Înainte vreme, prinţii învăţau şcoală singuri, cu profesorii lor. De mici, copiii erau crescuţi cu guvernante şi profesori care-i învăţau limbi străine şi cunoştinţe necesare oricărui om luminat. Prinţul sta în palat departe de popor şi de ţară, pe care nu o cunoştea totdeauna bine. Cu totul altfel înţelege M. S. Regele ca să înveţe şcoală Fiul său. El doreşte ca Voevodul să nu fie despărţit niciun moment, cunoscând oamenii şi obiceiurile ţării. De aceea, Voevodul Mihaiu învaţă la fel ca şi ceilalţi elevi din ţară, din aceleaşi cărţi şi cu aceiaşi profesori. Profesorii marelui Voevod sunt adunaţi de la liceele din Bucureşti, astfel că nu este nicio deosebire între El şi alţi şcolari de vârsta lui. (…) Şcoala aceasta anume a fost alcătuită în aşa chip, pentru ca Voevodul să fie pus prin colegii Săi în legătură cu ţara. Voevodul Mihaiu trăeşte alături cu un fiu de plugar sărac, cunoscând astfel viaţa şi sufletul lui. De asemenea, el va cunoaşte firea şi obiceiurile colegilor lui unguri şi saşi fiindcă mâine când va fi Rege va trebui să cunoască bine poporul pe care-l va conduce. Clasa Voevodului Mihaiu reprezintă ţara întreagă, fiindcă ea cuprinde şi pe săraci şi pe bogaţi, şi copiii de la sate şi de la oraş, şi români şi ­străini“. Păi, măi ziariștilor, cum să numești tu „străini” pe ungurul și pe maghiarul din România, când uite, în 2014, cu ajutor sau fără, românii au ales un neamț președinte, care a stat și „de veghe” la căpătâiul decedatului Mihai și a scris și gânduri mai profunde despre armată decât Carl Philipp Gottfried (Gottlieb) von Clausewitz, cel ce este studiat în toate academiile militare?

       Nu mă credeți? Citiți: „Armata? O pierdere de vreme! În armată începi să coși singur un nasture, să-ți coși o cămașă. Sunt singurele lucruri pe care le-am învățat în cazarmă.” (Klaus Werner Iohannis, președintele României și acum comandantul suprem al Armatei – cartea autobiografică „Pas cu pas”, autor Klaus Iohannis, editura „Curtea Veche”, 2014; vezi AICI). Și îi răspunde imediat Ion Grigore „Ce poți spune despre o asemenea afirmație total nefondată? A jignit tot personalul U.M. 01081 Craiova, unde a făcut armata. Și știți de ce? Această unitate pregătea specialiști de transmisiuni pentru marile unități. Știți ce specialitate a avut domnul>>? CLC-ist (pentru cunoscători), unde erau repartizați toți cei care nu aveau ,înclinații (ca să fiu finuț și să nu zic nepricepuți sau mai rău) pentru specialitățile de frunte. Dar pentru el este ușor să arunce cu noroi în cei din jur. Asta face și acum când este mare>>…”

       Deşi cei mai mulţi dintre elevi s-au adunat la Palat încă din toamna lui 1932, deschiderea oficială a clasei a avut loc la 30 ianuarie 1933, alcătuită fiind, la acel moment, din nouă şcolari: voievodul Mihai, un fiu de ofiţer activ, reprezentând armata, un fiu de mecanic de locomotivă, reprezentând muncitorimea, un fiu de librar, reprezentând comerţul, doi fii de avocaţi, reprezentând profesiile liberale, un fiu de ţăran din Basarabia, un fiu de ţăran din Ardeal şi un fiu de factor poştal din Muntenia.

       În anul şcolar următor, 1933-1934, are loc prima schimbare în structura clasei – iese un elev şi intră alţi patru (unul reprezentând Banatul, al doilea – Bucovina, al treilea – etnia germană, al patrulea – etnia maghiară). Modificarea majoră de componenţă are loc, însă, la finalul clasei a V – a de liceu – din pricina unei reduceri bugetare, mulţi dintre elevii palatini părăsesc clasa, foarte puţini vin în loc, astfel că în 1940 dau bacalaureatul numai patru inşi – voievodul Mihai, Mircea Ionniţiu (a părăsit România în 3 ianuarie 1948, în trenul regal, odată cu familia regală a României), Costache Malaxa (fiul industriaşului „sărac” Nicolae Malaxa) şi Walter Heltmann (sas, fiu de profesor din Brașov, retras pe la Tübingen, pe lângă fostul principat de 905 kmp, Hohenzollern-Sigmaringen). Dacă ar fi fost atunci Universitatea particulară „Spiru Haret”…. urma și Mihăiță facultatea…

Catalog împuținat în ultimul an școlar

       Așadar, în 2017, după decesul Regelui Mihai I al României, singurul supraviețuitor al Clasei Palatine a rămas Lascăr Zamfirescu. Merită să amintim și alți colegi. Helti, adică Walter Heltmann, de care am amintit, locuia de ani buni în Germania, la Tübingen. Radion Chiaburu, fiul de basarabean, trăia într-un apartament simplu din Drumul Taberei (că parcă noi, tot pe acolo, trăim în apartamente „complicate” sau „complexe”). Omul ținea secret totul și nu arăta nimănui un album cu fotografii, învelit în piele de Córdoba, lăudându-se că „Multe dintre fotografiile pe care le am în album sunt făcute de Iosif Berman“ (evreu moldovean, a  lucrat ca fotoreporter alături de jurnaliștii Brunea Fox și Geo Bogza; a fost fotograf de teren al sociologului Dimitrie Gusti și fotograful oficial al Curții Regale).

       Și Radion se laudă că părinții săi locuiau aproape de palatul regal. V-ați prins ce însemna „poporul”? Şi omul își mai amintește cum „colonelul Pălăngeanu făcea în fiecare dimineaţă o jumătate de oră de înviorare cu voievodul, mă chema şi pe mine, ca să nu fie singur. După ore, la fel – un profesor făcea meditaţie cu voievodul şi veneam şi eu la meditaţii“. Așadar, ăsta nu putea învăța singur! Cred că un sergent destoinic era mai bun la înviorare decât un colonel! Vă dați seama cine o fi fost acest colonel și ce merite avea dacă era „bun doar la înviorare”?

       Alt coleg, Lascăr Zamfirescu, nepot al scriitorului Duiliu Zamfirescu şi fiul diplomatului Alexandru Zamfirescu (tot din popor!), zice c-a fost coleg cu viitorul rege Mihai din clasa a V – a, în toamna lui 1936, când tatăl l-a trimis acasă, în România, să-şi continue studiile, până la finalul clasei a VII – a. Și fiul de diplomat mergea cu Mihai și cu mama vara  la Florenţa, că „eu stăteam vara la tata, la Roma, unde era el ambasador. Muică, ce se plimba poporul! Şi a primit telefon: «Trimite pe băiat aicea». Şi m-am dus. Am stat vreo două-trei săptămâni la Villa Sparta. Mergeam la muzee, ne plimbam, iar regina stătea şi vorbea cu noi”.

 1 – Ion Chirescu, profesor de muzică şi desen, 2 – preotul Nicolae Popescu, profesor de religie, 3 – Gheorghe Lazăr, profesor de istorie, 4 – Léon Thévenin, profesor de franceză, 5 – Cristian Musceleanu, profesor de fizică-chimie, 6 – Ion Bratu, profesor de matematică, 7 – viceamiralul Preda Fundăţeanu, director de studii, 8 – Maiorul Mircea Tomescu, subdirector al şcolii, 9 – Alexandru Mumuianu, profesor de botanică, 10 – elevul Gheorghe Grămadă, 11 – elevul Ştefan Popescu, 12 – elevul Radion Chiaburu, 13 – voievodul Mihai de Alba Iulia, 14 – elevul Mircea Ionniţiu, 15 – elevul Walter Heltmann, 16 – elevul Gheorghe Duşa, 17 – elevul Dan Cernovodeanu, 18 – elevul Ion Dinulescu, 19 – elevul Ioan Jurchescu, 20 – elevul Ivan Paul Kovacs

       Și cred că profesorul de muzică și de lucru manual nu a fost compozitorul și viitorul profesor universitar și mare dirijor de cor Ioan D. Chirescu. Bine că nu s-au gândit să-l aducă profesor de istorie pe Nicolae Iorga, cel care preda istorie și la Școala Superioară de Război!

Agerpress: Ne facem că „dirijăm” măsurările topografice (sau „Mihai, fă-te că lucrezi!”)

       Și legile și regulamentele militare sunt făcute pentru oamenii normali, precum mareșalul Ion Antonescu, cel care conform misterelor istoriei poate fi erou patriot sau criminal de război, dar elogiat în arhivele miliare ale Israelului, iar la noi scos brutal din cărțile de istorie, cel care a participat la cel de-al doilea război balcanic și la cele două războaie mondiale.

       Ion Antonescu (1882-1946), ofițer de carieră, a îndeplinit funcții importante în armată și în statul român, printre altele  atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului. A fost predat rușilor pentru „a scoate totul de la el”, apoi judecat, condamnat la moarte și împușcat de comuniști, ceea ce era un semnal pentru înlăturarea din armată, condamnarea și arestarea celor mai buni ofițeri ai armatei române, care au luptat și pe fronturile din est și pe fronturile din vest, mulți fiind luați prizonieri de armata sovietică inclusiv între 23 august și 12 septembrie 1944!

Mareșalul Ion Antonescu

       Tatăl său, Anton Vasiliu, militar de carieră, a participat la la Războiul de Independență din 1877, fiind recompensat cu medalia „Apărătorii Independenței”, „Crucea Trecerii Dunării”, „Medalia Comemorativă Rusă” și Ordinul „Stanislav” clasa a III-a. Ion a urmat liceul Militar de la Craiova (1898-1902). A luat premiul I în fiecare an, iar la terminarea școlii numele său a fost înscris pe placa de onoare ca șef de promoție. A urmat apoi Școala specială de cavalerie din Târgoviște (19051906).

       A absolvit Școala Superioară de Război din București (1909-1913) cu gradul de căpitan, Școala de observatori aerieni (1912-1913), iar după Primul Război Mondial a urmat un stagiu de pregătire la Academia Militară Saint-Cyr din Franța.

Dacă în 1906 obținuse gradul de sublocotenent, la 22 august 1941 e avansat la gradul de mareșal, așadar după 35 de ani de carieră militară. Pentru comparație, regele Mihai, fără vreo facultate urmată, fără studii militare, a fost „înălțat” la gradul de  mareșal la 8 noiembrie 1941, fiind și decorat de Consiliul de Miniștri cu toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul, fiind singurul deținător în această situație, alături de mareșalul Ion Antonescu. Și în 1989 a semnat declarația de la Budapesta, de care am mai scris! Oare care e gratitudinea poporului român față de eroii săi? Și armata română i-a dat onorul…

Mihai, mareșal la 21 de ani

Și acum vă promisesem alte exemple! Și ca să fii credibil, nu devii colonel precum prințul Duda sau Radu. Asta deoarece trebuie șă te integrezi militar cu armata țării, cu ofițerii ei.

       Și dăm exemple doar din monarhia Marii Britanii. Prinț de Wales (Charles Philip Arthur George Mountbatten-Windsor, n.  1948Londra), moștenitor al tronului Regatului Unit, după terminarea facultății, s-a înrolat în armata britanică. În martie 1971, a început să se antreneze în cadrul forțelor aeriene, pentru a deveni pilot. În septembrie 1971 și-a început cariera în Marina Regală, unde a rămas până în 1976. A fost și pilot de elicopter. Mihai a făcut vreo facultate? A servit în armată? Nem! Nicht! Not!

Charles

Charles, la marină

Și Charles are doi fii,  William (n. 1982) și Henry („Harry”, n. 1984). Și așchia nu sare departe de trunchi! Prințul William, duce de Cambridge, upă facultate, se înrolează în armată. În 2006 este numit locotenent în regimentul de cavalerie Blues and Royals, unde activează alături de fratele său, iar doi ani mai târziu își obține brevetul de aviator după terminarea antrenamentului la Colegiul Royal Air Force din Cranwell. În 2008 se antrenează câteva luni și în cadrul Marinei Regale, iar din 2009, se transferă la Royal Air Force, unde este înaintat în gradul de locotenent de zbor. Între 2010 și 2013, este pilot în cadrul Forțelor de Căutare și Salvare. Au  depășit demult 21 de ani și nu sunt mareșali!

Prințul William

William

Aviatorul William

            Prințul Harry, Duce de Sussex,  spre deosebire de fratele său mai mare, Prințul William, a evitat să urmeze universitatea preferând să urmeze pașii unor numeroși bărbați din familia regală prin înrolare în armată. El a fost pus în funcție ca locotenent secund în Albastru  Regal (Blues and Royals) din cadrul Regimentului de Cavalerie, servind temporar alături de fratele său, și terminându-și antrenamentele ca comandant de tanc. A fost militar timp de 77 de zile pe linia frontului în Războiul din Afghanistan, dar a fost adus rapid în Marea Britanie după ce mass-media americană a făcut publică prezența lui acolo. Cei doi locotenenți, iar Mihăiță mareșal la 21 de ani!

Prințul Harry pe front

       Dar să revenim la noi. Primul care a avansat generalii revoluției a fost Ion Iliescu. La evenimentele din decembrie își chemase bătrânii generali pensionari și i-a pus în funcții cheie. Mulți aveau studii prin est, unii colaboraseră „prea mult” cu prietenii din țara comunismului, cea cu „marea revoluție din octombrie, care a avut loc în noiembrie”!

Dar Prințul Radu a dobândit o licență de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Ăsta vizează doar nadirul adică se uită numai în sus! Se zice că în 2002 a absolvit Colegiul Național de Apărare din România, precum și Colegiul George C. Marshall, din GarmischGermania. Adică a fost coleg cu cineva? Și știți că și Udrea, și Eba, au absolvit acest colegiu din București? Au fost ăștia la cursuri în amfiteatru? Au lucrat măcar pe hartă? Au pus vreodată masca pe figură? Au săpat un locaș individual? Au făcut un marș forțat?        Au scos din apă vreun inundat, au deszăpezit o casă a unor bătrâni sau s-au plimbat ca Ponta doar cu barca trasă de jandarmi? În august 2004 a participat în cadrul programului de două săptămâni pentru Senior Executives în securitate națională și internațională al școlii de administrație „John F. Kennedy” a universității Harvard din S.U.A. Cum naiba poți învăța în două săptămâni? Și-a cam scos di CV unele chestii… A făcut vreun camarad un marș forțat cu el? De câte ori o fi pus ăsta masca pe figură sau s-a trântit la pământ când a zis sublocotenentul instructor „aviația inamică!”?

Colonelul de mucava Duda

            Dar degringolada în apărarea națională începe cu Băsescu, ajutat de Oprea! Ce integrale sau diferențiale, ce jocuri de război pe hartă, ce trageri la Cincu, la Babadag sau la Capu Midia, ce lansări de rachete la Bakonur, ce calcule de traiectorii, ce lansări cu parașuta din aeronavă, ce cursuri de supraviețuire în păduri sau în deșert, ce urcări pe coame de munți? La Academia Militară se crease Colegiul Militar. Cursuri de masterat aveau să fie urmate nu numai de militari, ci și de „civili”, politicieni care urmau să hotărască soarta țării în domeniul apărării. Se mai creaseră asemenea cursuri de „securitate națională” și pe lângă Academia ce pregătește cadre pentru SRI! Și unii nici nu dădeau pe la cursuri, precum ministrul finanțelor Teodorovici, căruia i s-a adus diploma la birou! E singurul care a fost corect și a recunoscut! Respect! A fost cineva judecat pentru așa ceva? Asemenea cursuri au făcut și Elena Udrea și Elena Băsescu, zisă Eba, care măcar ar fi trebuit să dea un test de gramatică! Ba la colegiul de apărare trebuia să țină cineva din armie cursuri de ziaristică și atunci a fost făcut ofițer, fără o zi de armată, piteșteanul Turcescu, poate doar că avea în comun cu Ion Antonescu locul de naștere…

Turcescu, un colonel făcut la apelul de seară

Și degringolada avansărilor a început cu tonul la cântec dat de Băsescu, cel care la alegeri „bătuse” un profesor universitar de drept!

Băsescu, avansator de generali

       În Regatul României, în perioada 1944-1947, fuseseră avansați la gradul de general cu patru stele (atunci general de armată), șapte generali, respectiv Mihail Gheorghe (11 oct.1944), Avramescu Gheorghe (noiembrie 1944), Bărbuneanu Petre (8 iun. 1945), Racoviță Ioan Mihail (1 apr.1946), Lascăr Mihail (22 aug.1947), Atanasiu Vasile (27 dec.1947).

       În socialismul ăla criticat de TVR, au devenit generali de armată doar  șapte generali, în perioada R.P.R. patru – Vasiliu-Rășcanu Constantin (948), Emil Bodnăraș (1951), Iacob Teclu (1958) și Leontin Sălăjan (1959) avansați de Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar în perioada R.S.R. trei generali, respectiv Ion Ioniță (1971), Ion Tutoveanu (1965) și Dumitru Dămăceanu (în rezervă, 1974), avansați de Nicolae Ceauşescu.

            Și a venit rândul lui Ion Iliescu, cel care în mai multe perioade a avansat la gradul de general cu patru stele 25 de generali, respectiv pe Vasile Milea – postmortem și pe Nicolae Militaru (28 dec. 1989), Aron Mihai (30 dec. 1989), Stănculescu Victor-Atanase (1991), Ionel Vasile (1994), Paul Romano Cheler (1994), Dumitrescu  Emil (Cico) (1995), Bucșe Gheorghe (2001), Cioflină Dumitru (2000), Dănescu George-Ioan (2002) Șchiopu Nicolae (2002), Penciuc Dumitru (2003), Păștinică Nicolae (2003), Ardelean Virgil (2004), Berechet Nicolae (2004), Popescu Ion (Gioni) (2004), Rudencu Corneliu (2004), Costache Tiberiu (2004), Bădălan Eugen (2004), Iliescu Dumitru (2004), Ghitaș Ioan-Gavril (2004), Arsenie Valentin (2004), Bârloiu Viorel (2004), Cândea Vasile (2004), Rus Iosif (2004).

            Între legislaturile lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu, cel învins de „sistem” și cel  care m-a avansat și pe mine general de brigadă în 1997, a fost mai ponderat, avansând la gradul de general cu patru stele șapte generali, respectiv pe Gârbea Titus (în retragere, la împlinirea venerabilei vârste de 105 ani, 1998), Degeratu Constantin (2000), cel care a condus-o la doctoratul în științe militare pe Elena Udrea, Mureșan Mircea (2000), Popescu Mihail Eugen (2000), Dragnea Marin (în retragere, 2000), Spiroiu Nicolae (2000) și Ilina Decebal (2000).

            Și acum e acum! Cei mai mulţi generali au primit cea de a patra stea în mandatele lui Traian Băsescu. Adică tocmai de cel care spunea ziariștilor în 2005 că e uimit de numărul mare de generali existent în armata română, respectiv 126, spunând că  în Irak, „cei 200.000 de soldaţi americani au fost comandaţi în total de patru generali.”

Dar marinarul a uitat cele spuse și deţine un record foarte greu de egalat,  acordând pe timp de pace câte trei stele unor generali, în maxim 7 ani (lui Marcel Opriş, şeful STS care l-a ajutat în alegeri de două ori, câștigând 4 stele în 7 ani,  Silviu Predoiu actualul director al SIE, Lucian Pahonţu, şeful SPP, Costică Silion, fost şef al Jandarmeriei române, lui Florian Coldea, director adjunct al Serviciului Român de Informații).

       Și să-i enumerăm și pe generalii cu patru stele avansați de cel mai controversat președinte, autor, fără să recunoască, al sistemului paralel: Rotaru Constantin (2005), Rotaru Gheorghe (2005), de care am mai scris de două ori în memoriile mele, Chiriac Dan (2005), Goia Niculae (2005), Tănase Tudor (2005), Medar Sergiu (2005), Apostol Vasile (2005),  Andreescu Anghel (2006), Marin Gheorghe (2006), Anghelescu Gheorghe (2006), Catrina Gheorghe (2007), Zamfir Dumitru (2008), Atanasiu Traian (2008), Chelaru Mircea (2008), Grigoraș Gheorghe (2008), Iliescu Mihai (2008), Orzeață Mihail (2008), Gheorghe Constantin (2008), Silion Costică (2008), Halic Teodor (2009), Magdalena Ion (2009), Mocanu Mircea (2009), Oprea Gabriel (2009), căruia ministrul educației i-a retras în 2016 titlul de doctor, Stanciu Ion-Aurel (2011), Predoiu Silviu (2011), Opriș Marcel (2011), Oprișor Ion (2011), Pahonțu Lucian (2011), Fănică Cârnu, Teodor Frunzeti, Dan Ghica-Radu, Valeriu Nicuţ, Aurel Popa și alții…

       Iohannis seamănă cu Băsescu în ceea ce privește încurajarea sistemului autoritarist al structurilor militare de forță, adică cele care cam întăresc statul paralel. A avansat și el destui. KWJ l-a imitat pe Băsescu la avansări. Nu le mai detaliem aici…

Chestia e că nu toate decretele prezidențiale de avansare sunt publicate în Monitorul Oficial public sau sunt anunțate pe pagina de web a Administrației Prezidențiale, ele fiind clasificate.             Se pomenește doar titlul, de exemplu „Decretul nr. 330/2016, privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unor colonei din Serviciul Român de Informații“, restul datelor sunt trecute în anexele secrete! Or fi „acoperiții”? Se precizează sec: „Anexele conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare“.

       Dăm exemplu decretul prezidențial de avansare secretă la gradul de general, decret care nu a fost anunțat de Palatul Cotroceni: „Decretul nr. 230/2017, privind înaintarea în gradul de general-maior cu două stele a unui general de brigadă cu o stea din Serviciul de Informații Externe. Articol unic. Domnul general de brigadă cu o stea menționat în anexa 1) la prezentul decret se înaintează în gradul de general-maior cu două stele.

       1) Anexa conține informații clasificate, potrivit legii, face parte din prezentul decret și urmează regimul juridic prevăzut de Legea nr. 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare“.

       În doi ani de prim mandat, Klaus Iohannis a dat deja gata peste 100 de generali. Cifra este una oficială, dar care nu îi cuprinde și pe privilegiații care au fost avansați „la secret“.

Dar mai interesante sunt avansările la gradele de ofițeri ale lui Oprea, a unor civili care poate nici nu au habar de armată, alintat cu duioșie de amici „Gabi Izmană“ (nevinovată aluzie la epoca în care servea patria la arma Intendență, armă în care am avut și am prieteni minunați) sau propunerea făcută atât lui Băsescu, cât și lui KWJ pentru avansarea la gradele de generali. În anii 2011 șin 2012 au fost avansați peste 2.000 de ofițeri în rezervă, astfel că Ministerul Apărării Naţionale a dispus în 2014 revocarea ordinelor de avansare sau acordare a gradelor în rezervă pentru 835 de avansați în anii 2011 şi 2012, la care nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea 80/1995, se arăta într-un comunicat al MApN.                    Măsura a fost luată în urma analizei efectuate de către comisia constituită prin ordin al ministrului apărării naţionale, Corneliu Dobriţoiu. Îmi aduc aminte că la un moment dat toți civilii din Primăria Sectorului 2 au fost avansați, în frunte cu Onțanu, care a devenit din  fruntaş colonel în 2007, avansat de  de Sorin Frunzăverde, general de brigadă în 2008 și general maior în 2009 de Băsescu!

       Și aici urmează o oarece secretizare: „Situaţiile nominale cu persoanele care au beneficiat de avansări sau acordări de grade în rezervă, în cazul cărora s-au constatat nereguli, sunt publicate integral pe pagina din Internet a Ministerului Apărării Naţionale, www.mapn.ro. Și se mai preciza că totodată, au mai fost revocate ordinele de acordare de grade în rezervă, ca urmare a solicitărilor proprii, înaintate ministrului apărării naţionale, pentru Kövesi Laura-Codruţa, Turcescu Robert Nicolae şi Kelemen Ioan Hunor”.

Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, a declarat  că revocarea ordinelor de avansare sau acordare a gradelor în rezervă pentru cazurile din 2011 şi 2012 în care nu au fost îndeplinite condiţiile impuse de lege este ‘doar o primă măsură’, urmând ca în situaţia în care comisia care analizează această chestiune va sesiza încălcarea legislaţiei să se meargă până la anchetă penală. Ați mai auzit ceva? Noi nu!

       A apărut în presă și o listă care conţinea nume sonore din viaţa politică românească, avansate în secret la diferite grade în armată, de Gabriel Oprea. Și dăm și noi câțiva din listă, ca să vedeți ce oameni au fost avansați. Lista conţine nume de politicieni, foşti miniştri, primari, preşedinţi, jurnalişti, având ca apartenenţă politică PDL. Se precizează gradul primit și între paranteze anul avansării și gradul avut. Așadar:

Apostu Sorin – Primar Cluj arestat pentru fapte de corupţie PDL – Lt.Col. (2011);

Arnăutu Decebal – Primar Târgu Neamţ – PDL – Col. (2010, caporal);

Blejnar Sorin – Şef ANAF – PDL – Col. (2011, lt. col.);

……….

Botiş Ioan Nelu – Deputat, Ministru – PDL – Lt.Col (2010, Lt.);

Boureanu Cristian – Deputat – PDL – Col. (2011);

Brînză William Gabriel – Deputat – PDL – Lt.Col. (2011, soldat);

Brînză Daniel – Secretar Executiv Diaspora – PDL – Col. (2010);

Drăgan Romeo Ionel – Director General Adjunct ANL – PDL – Lt.Col. (2012, Plt. maj.);

Falcă Gheorghe – Primar Arad – PDL – Mr. (2010, Caporal);

Ferencz Ştefania Gabriela – Secretar General Adjunct al Guvernului – PDL – Maior (2011);

Flutur Gheorghe – Preţedinte CJ Suceava – PDL – Col. (2011, Lt.Col), Lt.Col. (2010, Maior);

Alexandru Lazescu – Director TVR – PDL – Col. 2011;

Robert Turcescu – Jurnalist – PDL – Col. 2010;

Mihai Răzvan Ungureanu – Prim-ministru – PDL – Col. 2011;

Gheorghe Ştefan – PDL Neamţ – PDL – Col. 2010;

Ialomiţianu Gheorghe – Ministru de Finanţe – PDL – Col. (2010, Slt.);

Iliescu Valentin Adrian – Şeful Dep. pt. Rel. cu Parlamentul – Guvern – PDL – Col. (2010, Slt.);

Ionescu Silvian – Ex Comisar general al Gărzii Naţionale de Mediu – PDL – Col. (2010, Cpt.. securist, era șeful lui Băsescu la Anvers);

Ivaschescu Nicolae – Secretar de Stat la Ministerul Muncii – PDL – Lt.Col. (2010);

Gheorghe Nastasia – Secretar de Stat – PDL – Col. (2010, Maior);

Negoiţă Liviu – Primar Sector 3 – PDL – Col. (2012, Maior);

Oltean Ioan – Deputat – PDL – Col. (2010);

Cristian Constantin Poteraş – Primar Sector 6 – PDL – Lt.Col. (2010, soldat), apoi Col. (2012, Lt. Col.);

Preda Cezar Florin – Vicepreşedinte PDL – PDL – Col. (2011, Lt.);

Neculai Rebenciuc – Deputat – PDL – Lt.Col. (2010, soldat);

Savin Emanoil – Primar Buşteni – PDL – Col. (2010, slt.).

Că printre ei au fost și Ponta, și Laura Codruța Kovesi, și Kelemen Hunor, Verestoy Attila , Gheorghe Hagi, colonel, de la gradul de soldat,  Ladislau Boloni, de la sublocotenent la cel de colonel, Helmut Duckadam, de la maior la colonel, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Nationale a Romaniei, de la locotenent la colonel, Victor Piturca, de la căpitan la comandor,  fostul director al Metrorex, Gheorghe Udriște, de la locotenent la cel de colonel, dar și alții, pe care nu-i mai amintim aici!

Un caz aparte este cel al fruntaşului Neculai Onţanu. În martie 2007 era avansat la gradul de colonel, în cadrul unei ceremonii găzduite de Cercul Militar Naţional. Acest ordin aberant a fost semnat de ministrul apărării naţionale de atunci, Sorin Frunzăverde. La acel moment Neculai Onţanu era singurul primar din ţară care deţinea un asemenea grad. La 1 decembrie 2008 fruntaşul devenea general de brigadă, nu se ştie pentru care fapte de arme, iar la 25 octombrie 2009, obţinea gradul de general maior, urmare a faptului că în campania electorala a promis că-l va susţine pe Traian Băsescu. Și la toate ceremoniile organizate în Sectorul 2, fruntaşul Onţanu va apărea, mândru nevoie mare, îmbrăcat în uniforma de general al Armatei Române. Blasfemie mai mare nici că se poate. În toată ţara primarii participă la ceremonii cu eşarfa tricoloră, simbolul autorităţii publice pe care o reprezintă. Numai neculai în uniformă de general. Un cal și o statuie îi mai trebuiau! PCR și PD-L să trăiască!

O astfel de avansare în grad a mai avut un precedent, în 1950, când Nicolae Ceauşescu a fost avansat de la muncitor necalificat, la general maior al armatei române. Acum îmi explic de ce a zis Băsescu, tatăl PDL și mentorul lui Oprea, despre militari: „Ce au făcut militarii înainte de 1989 de au atâtea pretenții? Marea lor contribuție la securitatea României a fost că erau la munci agricole înainte de Revoluție, strângeau porumb prin Insula Mare a Brăilei”;

 Dar cu ăștia nu ai ce discuta! Lucrul în stația de radiolocație, conducerea sistemelor informatice militare, proiectarea și realizarea de construcții și instalații militare, ajutorarea populației la inundații, dezarmorsarea muniției găsite pe câmp, distrugerea controlată a unor construcții, militare, pilotarea aeronavelor, construcția Transfăgărășanului, urmărirea preciziei de montare și aliniere a reactoarelor centralelor nucleare, „mânuirea” traiectoriilor, asigurarea rețelelor de comunicații militare, secretizarea convorbirilor, a comunicațiilor și câte și mai câte sunt munci agricole, maestre? Dar tot nu pricepi nici dumneata, nici cel ce a învățat în armată doar să-și coasă un nasture…

            Asta înseamnă să pui un intendant care nu prea a analizat situația forțelor proprii și ale inamicului probabil, nu a predat studenților prin aule și amfiteatre să devină profesor universitar, conducător de doctorat pe teme de securitate națională, inițiator și membru al așa numitei Academii de Științe ale Securității Naționale, cu aceleași drepturi ca ale unui membru al Academiei Române. Și despre această instituție, publică, nu secretă,  poți vedea doar câte ceva sumar pe world wide web („pânză” de păianjen)!

Văd că nu mai e membru Oprea! Nu poate fi nici profesor universitar, nici conducător de doctorat, deoarece ministrul educației i-a retras în 2016 titlul de doctor. Și ar fi normal ca și titlurile de doctor sub conducerea lui ar trebui anulate! Denumirea inițială a acestei instituții, fondată în 2012 la inițiativa unui grup de senatori și deputați, printre care Gabriel Oprea, Teodor Meleșcanu, Eugen Bădălan și Eugen Nicolicea, a fost Academia de Științe Militare (ASM). Primul președinte, ales prin vot secret în 5 iulie 2012, a fost general-locotenent prof. univ. dr. Teodor Frunzeti. De ce am scris eu de doctorat? Deoarece, conducător de doctorat fiind eu la ATM, numărul celor deveniți doctori în științe tehnice pe care i-am condus este sub 10. Un fost coleg în liceul militar, conducător de doctorat la Universitatea de Apărare, UNAp, se lăuda că a „scos” 34 de doctori în „securitatea națională” într-un an!

            Dar să scriem lista membrilor. Doar ei sunt, oare? Oprea nu mai poate fi, deoarece ministrul educației i-a retras în 2016 titlul de doctor!

Lista membrilor ASSN:

Nr. crt.Numele și prenumeleCalitateaObs.
 1BĂRBULESCU GheorgheMembru titularSNSPA
 2BOARU GheorgheMembru titular (col.)UNAp
 3BUŢĂ ViorelMembru titularUNAp
 4CAVAROPOL Dan VictorMembru titularAP„AIC”
 5CÎMPEANU Sorin MihaiMembru titularUSAMV
 6CURAJ AdrianMembru titularMEd
 7DÎNCU VasileMembru titularUBB
 8FRUNZETI TeodorMembru titularUNAp
 9IACOB AdrianMembru titularAP„AIC”
 10IANCU NiculaeMembru titularANIMV
 11MAIOR George-CristianMembru titular 
 12MIHALACHE Sorin DanMembru titular 
 13MITULEŢU IonMembru titular 
 14MOISESCU Gabriel-FlorinMembru titular 
 15NEACŞA FlorinMembru titular 
 16POPESCU CristianMembru titular 
 17PRICOPIE RemusMembru titular 
 18TOMA GheorgheMembru titular 
 19ŢĂGOREAN PetruMembru titular 
 20ŢICAL GeorgeMembru titular 

……

       Dacă mai sunt și alți membri, îi puteți găsi cu forțe proprii. Poate e pagina în lucru. Mai știi? Asa a fost cu ofițerii de operetă sau de mucava! Niște actori (ascultați AICI)!

Un general care a cochetat cu politica

       Să fiți (prea)iubiți!

       (continuare)

       Constantin NIŢU

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

  • Sursa :

http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/c-l-torii-geodezice-militare-militari-de-operet

  • Aliosa .

Dorințele președintelui României,Klaus WERNER Johannis versus STAREA de ALERTĂ, ” la mîna” PARLAMENTULUI României…………..

mai 6, 2020

Ca să NU mai fiu catalogat în fel și chip de ” prietenii mei virtuali” fascinați de ” ciuma galben portocalie” și încărcați de URA lor viscerală împotriva ” CIUMEI ROȘII”

postez prin ” copy paste” fără nici o MODIFICARE , următoarea POSTARE :

”  Experţii îi dau veşti proaste lui Iohannis:

După 15 mai, fără stare de urgenţă, doar Parlamentul poate impune restricţii

Publicat: 29/04/2020 20:33
Actualizat: 29/04/2020 22:52
Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Instituirea stării de alertă ar putea fi o combinaţie între relaxarea restricţiilor actuale şi necesitatea menţinerii unei responsabilităţi a românilor. Specialiştii explică, pentru Monitorul Justiției, de ce orice restricţie nu va putea fi luată decât de Parlament, prin lege, transmite Mediafax.

La acest moment, 14 mai este ultima zi în care starea de urgenţă este instituită pe teritoriul României. Din 15 mai, autorităţile ar putea opta pentru instituirea stării de alertă, variantă confirmată, miercuri, şi de premierul Ludovic Orban.

Avocatul Codrin Ţarălungă ne explică faptul că starea de alertă poate fi instituită în cazul iminenţei apariţiei sau a declanşării unei situaţii de urgenţă. Desigur, epidemia intră în sfera de aplicare a stării de alertă, ca situaţie de urgenţă, cu precizarea că starea actuală este “în plină desfăşurare spre regres”.

Potrivit OUG nr. 21/2004, actualizată, starea de alertă la nivel naţional se declară de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă “şi se referă la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă”.

Managementul situaţiei de urgenţă este guvernat de o serie de principiii, explică avocatul Codrin Ţarălungă, iar unul dintre acestea este respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte măsurile care pot fi luate în cadrul stării de alertă, declarată în mod legal, OUG nr. 21/2004 dispune că acestea sunt “orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră” şi “trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege.”

În forma sa iniţială, OUG nr. 21/2004 prevedea că, pe durata stării de alertă, se pot dispune măsuri care privesc limitarea sau restrângerea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, în conformitate cu prevederile articolului 53 din Constituţie, însă această reglementare a fost eliminată ulterior, ceea ce înseamnă că autorităţile, inclusiv cele locale, nu pot dispune măsuri care să vizeze eventuale restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Astfel, odată instituită starea de alertă, orice limitări sau restrângeri de drepturi ar putea fi impuse doar prin adoptarea unui act normativ de tipul unei legi organice.

„Aşadar, cum în lipsa menţinerii stării de urgenţă, astfel de restrângeri (adoptate prin ordonanţe militare) nu ar mai putea fi adoptate în cadrul unei stări de alertă, înseamnă că orice limitare sau restrângere redevine (în mod firesc) o posibilitate exclusivă a autorităţii legislative, respectiv a Parlamentului”, ne-a explicat Codrin Ţarălungă.

„Corelativ, la încetarea stării de urgenţă îşi vor înceta aplicabilitatea şi măsurile dispuse pe durata stării de urgenţă, inclusiv cele privind restricţiile şi limitările drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti”, a completat specialistul.

În concluzie, instituirea stării de alertă este, teoretic, una dintre posibilităţile la îndemâna autorităţilor, prin care s-ar putea corela relaxarea restricţiilor din perioada stării de urgenţă cu necesitatea menţinerii responsabilităţii statale în ceea ce priveşte controlul situaţiei de urgenţă şi, în final, eliminarea riscurilor determinate de epidemie.

Premierul Ludovic Orban a declarat, miercuri, că variantele luate în calcul de autorităţi pentru 15 mai sunt prelungirea stării de urgenţă, instituirea stării de alertă, emiterea ordinului privitor la epidemie cu risc major, dar şi varianta în care nu va mai fi necesară vreo formă specială de restricție .

Starea de urgenţă a fost instituită pe întreg teritoriul ţării pe 16 martie şi a fost prelungită de preşedintele Iohannis, ulterior, până pe 14 mai, inclusiv. .  .

 

Sursa :

https://www.stiripesurse.ro/expertii-ii-dau-vesti-proaste-lui-iohannis-dupa-15-mai-fara-stare-de-urgenta-doar-parlamentul-poate-impune-restrictii_1458955.html

Alioșa .

Despre o comună TELEORMĂNEANĂ în plină PANDEMIE de CORONAVIRUS !!!

mai 4, 2020

Bună Dimineața, Lume Virtuală ! 🙂

Astăzi, voi REPUBLICA prin ” copy paste”  un articol DUREROS de ADEVĂRAT 😦

despre O COMUNĂ de pe malul DUNĂRII bătrâne , o COMUNĂ  săracă

ca foarte multe alte COMUNE  din ROMÂNIA anului 2020

bântuită de PANDEMIA de CORONAVIRUS și de ” ciuma galben-portocalie ” !!! 😦 😦 😦

Featured Image -- 4363orban-guvern-parlament-1000x600

thumbnail

NU ȘTIU nimic despre cei/cele care GESTIONEAZĂ site-ul

https://pressone.ro/

dar ………………,au pus ” punctul pe I” !!! 🙂 🙂 🙂

 

 

Prezentulcontinuu

03/05/2020
Maria Tufan

Tușa Sița (stânga) și tanti Jeni (dreapta) păstrează cât pot distanța socială.
Comuna Traian din Lunca Dunării, în vremea covidului

La Traian, comună teleormăneană din lunca Dunării, nu știe nimeni câte zile de izolare au trecut. Timpul se calculează altfel aici – s-au făcut trei săptămâni de când n-a picat fir de ploaie. Au mai rămas vreo două până se termină cu semănatul pământului și cel mai rău e că târgul de duminică, de unde se iau răsaduri pentru grădini, se tot amână. Pe perioadă nedeterminată.

În hârtii, comuna numără 1400 de locuitori. În realitate, însă, au rămas sub 1000. Iar semnele depopulării se văd cel mai bine la biserică: de la începutul anului și până acum, în Traian a fost un singur botez. De nunți se pomenește și mai rar.

Constantin Cojoacă, preotul paroh, își amintește că a așteptat șase ani de când a ajuns la biserica de aici și până a făcut o slujbă de cununie – între 2010 și 2016, în sat n-a fost nicio nuntă care să bucure oamenii.

La șoseaua principală, în centrul unde-s adunate și marile instituții sătești – primăria, școala, biserica și cabinetul medical – țipenie de om. Stația de autobuz e goală. Chiar și în zi mare de sărbătoare, ulițele sunt toate amorțite.

Am trăit pandemia o săptămână în satul românesc și am descoperit seninătatea și simplitatea cu care țăranii reușesc să împletească „starea asta de urgență, de-o anunță ăștia la televizor” cu viața. Și viața continuă nestingherită în grădini, pe câmpuri și-n ogrăzi.

Foto: Maria Tufan

E deja sfârșit de aprilie, iar recomandarea de a sta cu toții în casele noastre se anunță a fi sloganul pentru și mai multă vreme de aici înainte. Și, dacă la oraș ne refugiem în seriale, filme sau discuții cu prietenii în social media, la sat ziua mai lungă nu face decât să prelungească și mai tare liniștea și singurătatea țăranilor.

Astea două se alină, în zilele liniștite, doar seara, la drum, de vorbă cu vecinii. Nu și în pandemie, când de frica bolii sau a amenzii – nu știu nici ei sigur – oamenii se văd din ce în ce mai rar.

„Ăăăă, păi unde să ieși? Ți-e frică de amenzi, maică. Câte 20 de milioane cred că i-a premiat pe mulți din Traianu de aici. Și polițai de aici din sat, nu străini”, anunță Angelica, care la cei 40 de ani puțin trecuți reprezintă vocea tânără a grupului, într-una din micile șuete de seară. „Acum ieșirăm și noi, să ne mai vedem, să mai vorbim, naiba, că ni s-a urât în casă.” 

Sunt patru femei strânse la drum și niciuna nu poartă mască sau mănuși. Pentru ele, problema măștii ar fi că nu se mai aud deloc, mai ales că acum păstrează și distanța socială – pe banca pe care înainte stăteau și câte patru persoane înghesuite, acum vezi pe una la un capăt și pe alta la celălalt. Se râde și se discută despre celelalte mărunțișuri și nevoi ale vieții.

Discuțiile „la drum” în vremea pandemiei le țin pe femei la distanță și le obligă să vorbească mai tare. Foto: Maria Tufan

Tușa Sița (84 de ani) amintește ce-a mai făcut Vulpița la televizor, că „la ce să mă uit, ghea, că unde dai virusu’, m-a băgat în sperieți cu virusu’ ăsta, mai vreau să văd și altceva”, tanti Jeni (72 de ani) povestește despre pâinea pe care acum trebuie să o facă proaspătă în fiecare zi, că Gheorghiță al ei nu mai mănâncă dacă-i lăsată de pe-o zi pe alta, și toate își fac griji că iar nu e duminică târg și rămân fără răsaduri.

„Am zis că sâmbătă mă duc la piață. Plec de la 10.30 de aici, să prind mașina și la 11 să fiu în oraș, să mă încadrez cu timpul ăsta. Păi ce să fac, mă duc, de, că îmi trebuie fasole. Mi-a mâncat viermușii ceapa și asta de o am face coajă deasupra. Trebuie să stau mereu să iau cu spumiera coaja”, zice tanti Jeni, frământându-și mâinile.

„L-am rugat pe fiu-meu să-mi aducă el fasole, mi-a adus roșii”, adaugă râzând, „păi ce să fac, mă, cu 20 de fire de roșii? Că roșii apucasem să iau, uite-le colo în grădină. Ce era să fac? Le-am pus lângă casă și p-astea.”  

Merg rar la magazin și se descurcă mai mult cu ce au prin curte. N-au făcut provizii nici când i-au anunțat că nu vor mai ieși cel puțin o lună din casă, nu că n-ar fi avut neapărat nevoie, ci din cauză că: „noi n-avem, maică, bani de provizii”. 

Se declară, însă, norocoase, că mai au copii și nepoți care mai vin uneori de la oraș să le aducă ce le mai trebuie. Altfel, le-ar fi și mai greu, cu cele opt milioane pensie.

„Ai, fa, da’ ce zici? M-au sunat cu sondaje, cu nu știu… să mă întrebe dacă îmi plac politicienii ăștia…Le-am zis că nu-mi mai place de nimeni! Să nu mă mai sune! Ce-au făcut? Ei au făcut averi și noi murim în casă de poftă de o prăjitură. Că ce să luăm din pensiile noastre? Opt milioane am”, zice cu necaz tanti Jeni, dar trece apoi rapid la un alt subiect, de parcă ar fi fost păcat să zăbovească prea mult cu gândul la pofte culinare.

Râd iar când își amintesc că au anunțat la televizor cum o să strângă toți pensionarii în locuri de carantină.

„N-auzi, fa, că ne duce la Poroschia, ne bagă pe toți acolo să ne omoare”, spune amuzată Tușa Sița.

„‘Ai, de, că nu ne ia, că doar n-or fi nebuni. Sau s-o putea, cine știe, ca să scape de pensiile noastre”, răspunde mai serioasă Jeni care mai apoi stârnește iar hohote de râs când povestește cum și-a pus pastilele într-o pungă în ziua de Paște și a trecut pe declarație că merge să întrebe asistenta cum să ia medicamentele, când de fapt pleca cu împărțit la vecina mai din deal.

Tot cu declarația în buzunar, gata să răspundă serios la toate întrebările poliției, umblă și Florica, una din femeile satului care muncește cu ziua în casele oamenilor. A crezut că „scapă de muncă de covidu ăsta”, dar ea „de oase rupte nu duce lipsă niciodată”. 

Florica îngrijește trei bătrâne și mai multe curți din sat, atunci când o cheamă oamenii. Foto: Maria Tufan

Am rămas singura care aduce bani în casă, că pe al meu și pe fiu-meu i-au dat acasă. Erau paznici la oraș, unul la București, unu acilea în Turnu și i-a trimis pe amândoi acasă. Au motiv să trândăvească acum”. Și râde.

M-a prins odată polițistul, m-a văzut de la spate și a strigat după mine: 

– Mamaie? Alo, mamaie? 

– Mă întorc și zic: care mamaie, mă? Cu cine vorbești tu acolo [râde]

– Mă scuzați, doamnă, v-am văzut așa de la spate… unde mergeți?

– Mă duc acasă.

– Păi de unde veniți?

– Am fost la o babă, am grija de ea.

– Hârtie ai?

– Am. I-am arătat, hârtia, buletinul, nu plec fără, dacă îmi dă 20 de milioane amendă, ăștia e bani…

– Mască aveți?

– Păi n-am, de unde să iau? Că nu se găsesc pe nicăieri.

– Da’ dacă vă dau purtați? 

– Port, cum să nu port? 

– Ia, veniți încoace, luați de aici. 

Mi-a dat vreo patru măști și două perechi de mănuși. Prima zi când le-am pus…mi-a venit să vomit. Zici că am pampers la gură, nu pot. Am lăsat-o. Când îi vedeam pe stradă, pac! îmi trăgeam aia pe nas. Mănușile nu le port nici acum, nu le suport, nu pot să fac treabă cu ele. Doar la magazin o pun, că nu e voie să intri altfel și le zic și alora de intră după mine stai! Nu ai voie, păstrează distanța! N-ai auzit? 2 metri trebuie!”, și râde din nou.

Flori lucrează la fabrica de textile din Turnu Măgurele și a confecționat mai multe măști pentru ea și pentru vecini. Foto: Maria Tufan

Sunt 96 de cazuri confirmate de coronavirus în tot județul Teleorman și șase decese (n.red – la data de 29 aprilie). Dar în zona Turnu Măgurele nu s-a auzit de niciunul. „Ne-a ferit Dumnezeu prin părțile astea, da’ ți-e frică, de, nu vezi? Că moare lumea pe capete”, adaugă Florica, smulgând în continuare buruienile dintr-o curte în care muncește cu ziua.

„Le punem, mamă, dar ni s-a urât, cât să stai cu botelnițele alea la gură?”, se întreabă cu necaz tanti Măruța, punându-și pe nas și gură masca improvizată de fata ei. Foto: Maria Tufan

***   Frica de „virusul ăsta despre care se vorbește întruna la televizor” e însă mai îndepărtată. Mai aproape de țăranii din Traian sunt pământurile înghițite de secetă și teama că îți moare recolta încă dinainte de a fi apucat să crească. Despre asta se vorbește acum cu foc în familiile agricultorilor din sat.

Florin are utilaje și aproape 12 hectare de pământ doar ale lui. Mai muncește, în schimb, pământurile altora. E motivul pentru care pleacă dimineața, cu mașina sau cu tractorul, depinde de zi și de ce ajutoare primește, și se întoarce la apus. Programul e cu atât mai încărcat în perioada asta, cu cât timpul este limitat de carantină, sărbători și vreme.

Pe agricultori, pandemia și izolarea impusă îi afectează doar pentru că stau mereu cu grija declarației și a timpului trecut pe ea.

„Aici au dat amenzi la unii că trecuseră un interval orar pe foaie și l-au depășit. Eu, când plec de acasă, trec acolo că merg să iau produse de bază – motorină, de-aia mă duc la oraș – și mă întorc la sat pentru munci agricole. O țin la mine mereu, le-o arăt dacă vor ceva, ce să fac”, povestește Florin.

Altfel, pe câmp, „nu ajunge virusul ăsta”.

„Nu mi-e frică de boală, dacă mă îmbolnăvesc, mă vindec. Omu’, de regulă, de ce-i e frică, nu scapă. Asta e intuiția mea. Dacă mă îmbolnăvesc mă autoimunizez singur, anticorpii luptă”, explică agricultorul, căutând în cotiera mașinii mănușile și masca pe care pare să le folosească acum mai mult pentru că a apărut cineva străin în prezența sa.

„Problema noastră mare acum e seceta, că nu ne-a mai plouat. Nu ne-a mai plouat de o groază de timp”, spune amărât și nea Petrică, care se grăbește zilele astea să termine de discuit pământul.

Nea Petrică are 60 și ceva de ani și patru copii – trei fete și-un băiat, mari la casele lor. Are asociație și își petrece aproape toate zilele pe câmp, mai ales acum că a mai primit de la oameni pământuri pe care să le muncească. E mulțumit că are de lucru, dar anul ăsta l-a lovit și pe el, ca și pe alții, nu pandemia, ci seceta.

„Încă mai sper să plouă, deși grâul e mic, iar la unii rapița n-a crescut deloc, am întors pământul și am pus cultură nouă de porumb, poate iese ăla.” 

Tractorul lui nea Petrică, fabricat în 2005, întoarce brazdele de pământ lăsând în spate un nor gros de praf și de motorină. Foto: Maria Tufan

„Ce recolte am mai avea noi aici dacă s-ar face odată proiectul ăsta cu hidrocentrala. Irigații! De irigații avem nevoie”, spune cu disperare și Dan Pitiș, un alt agricultor, apicultor și fost inginer electrotehnist, mutat la sat prin anii 2000.

Ia uitați pământul în grâu, uitați-vă puțin la el, e crăpat tot. Grâul trebuia să fie acum până la genunchi și el e uscat la rădăcină. Dacă nici nu ne plouă și n-avem nici irigații, nu știu ce-o să facem cu el.”

Agricultorii își verifică cu amărăciune recoltele care ar fi trebuit să crească de două ori mai mult până acum. Foto: Maria Tufan

Seceta a cuprins toate pământurile neirigate din sudul țării, lăsând recolta de anul ăsta sub semnul întrebării. Foto: Maria Tufan

Dan Pitiș vorbește agitat și cu înflăcărare despre hidrocentrala pe care Nicolae Ceaușescu visa să o construiască la Turnu Măgurele, cel mai apropiat oraș de Traian, la 11 kilometri distanță, într-un parteneriat cu vecinii bulgari.

Se întâmpla prin anii ‘70, când pe malul românesc al Dunării, pe insula Belina, se construise deja un orășel cu aproape 3.000 de locuitori pentru muncitorii aduși din țară.

După Revoluție, proiectul a murit, iar din hidrocentrală au rămas niște diguri mari de piatră și ruinele orașului din care s-a furat până la ultimele cărămizi. Au mai rămas și niște canale, secate astăzi, care ajung pe câmp, până spre pământurile țăranilor.

„Avem aici o parte din infrastructură, înțelegeți? Trebuie niște pompe, să dea drumu la apă, trebuie să vrea cineva să facă ceva, atât! E păcat de pământurile noastre, domnișoară, că ce grâu și ce recoltă am avea! Pompăm îngrășăminte în pământ, când am putea să îl udăm și să crească natural și sănătos. Dar nu ne ascultă nimeni, toți au făcut pentru ei, pentru noi nimic”. 

Florin, ajutat de câțiva săteni, încarcă rezervoarele semănătorii cu semințe și îngrășământ. Foto: Maria Tufan

Ingineru’, cum îl strigă Florin pe Dan Pitiș, are 66 de ani și recunoaște că îi e teamă și de boală. Își amintește de „o altă gripă nenorocită” care i-a băgat în spital tatăl, tot prin anii ‘70. „Cu câteva zile înainte s-a apucat să facă treabă, s-a epuizat și a început să se deshidrateze, organismul nu a putut să se mai apere – deci trebuie atenție la muncă! – vitamine nu sunt iarna, a obosit, s-a deshidratat, a intrat în spital și a murit”. 

Acum poartă mască și, deși nu are „cine știe ce condiții”, de când cu coronavirusul recunoaște că se spală mai des și e mai atent la alimentație.

„Virusul ăsta l-am simțit și eu, dar puțin de tot. Puțină tusă seacă am avut. Dar am consumat vegetale, am un regim alimentar lacto-vegetarian. Carne mănânc foarte puțină. Am auzit că varza e foarte bună pentru asta!

Am cumpărat sirop de cătină din Penny, că e bun de tuse, amestecat cu propolis. Și somnul, trebuie să dormi cum trebuie. Nu am eu cine știe ce condiții, dar m-am spălat mai des. Și altceva! M-am spălat și în nas, că pe unde intră? Căile respiratorii și mâini. Și atunci trebuie să te speli des și în nas”, recomandă Dan Pitiș, anunțând că sursele sale de informare sunt multiple, de la televizor la internet.

Dan Pitiș (stânga) și Florin (dreapta) asistă la semănatul pământului, respectând măsurile de protecție. Foto: Maria Tufan

Foto: Maria Tufan

Pentru sate, prima vineri de după Paști, vinerea din săptămâna luminată, e zi importantă. Se sfințesc apele, căci în calendarul ortodox se sărbătorește Izvorul Tămăduirii. E dimineața în care se pleacă de la biserică cu aghiazmă, sau aiasmă după denumirea populară, și cu credința că apa pe care a atins-o preotul va alunga relelele din jur iar pe oameni îi va vindeca de boli.

2020 e primul an în care de la biserica din Traian nu pleacă niciun sătean cu aghiazmă. Nici chiar cei foarte credincioși.

E 9 și jumătate, iar slujba de Tămăduire începe cu ușa închisă, chiar când peste lume s-a așternut boala. Vocile celor doi preoți și cântatul dascălului răsună în boxele scoase în curte. De auzit se aud în sat în funcție de cum bate vântul, căci el e singurul care duce sunetul cu două-trei sau chiar patru ulițe mai departe, dacă ai noroc.

Dascălul bisericii se asigură de fiecare dată că sunetul continuă să se audă în boxele îndreptate spre un capăt și celălalt al satului. Foto: Maria Tufan

La fel a fost și de Paști, prima noapte de Înviere, de când s-a deschis biserica, în care curtea acesteia a fost goală.

„A fost ca în facultate, când ne îmbrăcam și predicam în fața colegilor”, povestește Marian Gherghe, unul din preoții vechi ai satului. „Chiar vorbeam cu preotul paroh că parcă am fi studenți și am fi la exercițiu. A fost puțin straniu la început, dar știam că oamenii vor asculta din curți în noaptea de Înviere, așa că am făcut slujba ca și cum biserica ar fi fost plină”.

Pentru un preot de la sat, care îi cunoaște pe toți oamenii locului, rugăciunea în singurătate la o sărbătoare mare este ciudată.

„Ne-am simțit triști și goi. E un amalgam de sentimente, trăiești emoția, dar când vezi realitatea, că nu e nimeni în biserică, nu ai cum să nu te simți pustiit. Am ieșit în fața bisericii și chiar ne povesteau oamenii că stăteau în ușa porții și așteptau să ne audă.

O doamnă mi-a spus că a auzit atât de clar veniți de luați lumină, încât s-a liniștit, și-a luat nepoțelul de mână și și-au aprins candela de la brichetă. <<Gata, mamaie, putem să luăm lumină>>.

Despre discuțiile autorităților de dinainte de Paști, preotul Marian spune că l-au „mâhnit”, pentru că, așa cum au reușit să ducă paște oamenilor „în mod civilizat și respectând toate măsurile de protecție”, s-ar fi putut desfășura și alte rânduieli bisericești, cum ar fi fost astăzi împărțirea apei sfințite sau aprinsul lumânărilor la morminte, în ziua de sărbătoare.

„Eu am luat azi puțină apă pentru câteva persoane care m-au rugat să le las în drum spre casă. Oamenii duc dorul acestor lucruri. Nu au nicio vină ei, că ce se întâmplă acum nu e o pedeapsă pentru ceva ce au făcut. Nu ai voie la cimitir și la biserică, dar ai voie în magazine, de multe ori fără protecție. De unde până unde să n-ai voie în cimitir? Să aprinzi o lumânare la bunici și la părinți? 

De Paște, i-am rugat pe toți să respecte regulile. Au mai avut unii niște tentative, dar le-am explicat frumos și i-am rugat să aibă răbdare, să se liniștească lucrurile. Mai mult, le-am spus chiar că ar trebui să vadă situația asta ca pe o învățătură, să înțeleagă ce înseamnă această privare și să încerce să vină mai des spre noi atunci când sunt liberi să o facă,” povestește acesta.

De când s-a instalat izolarea și s-a interzis ieșitul din casă fără motive întemeiate, în Traian a murit o singură persoană, chiar în Vinerea Mare. O femeie de 87 de ani.

„Nu știu, mamă, alte morți nu cred să mai fi fost, nu s-a mai auzit nimic, că parcă nu mai mor oamenii nici de moarte bună zilele astea”, spune o săteancă care așteaptă „la ocazie”, în fața bisericii, să meargă la oraș.

Cu declarațiile împachetate în ilice, două bătrâne se întâlnesc în sat, în afara intervalului 11:00-13:00. Aveau nevoie de apă de la cișmele și de brânză de la o vecină. Foto: Maria Tufan

Conform regulilor, slujba de înmormântare nu se poate face în spațiu închis, însă preoții din sat au găsit o cale de mijloc pentru liniștea tuturor.

„În religia noastră, singurii care nu se bagă în biserică  la înmormântare sunt sinucigașii. Dar oamenii ăia, care au murit în perioada asta, ce vină au? Să nu primească slujba de plecare în biserică? Am ținut sicriul acolo, în hol, familia afară, în ușă, să nu fie nici în stradă, nici înăuntru de tot, cum zice legea.”

Numărul de persoane, însă, s-a respectat cu strictețe – la funeralii au fost prezente în total, cu tot cu preot, doar opt.

„Nunți și botezuri nu erau nici înainte de pandemie”, se amuză cu ușor amar și preotul paroh, Constantin Cojoacă.

De când a început 2020, în Traian a fost un singur botez, iar în tot anul trecut, evenimentele fericite au fost șapte cu totul: cinci botezuri și două cununii – iar astea din urmă aproape că se încadrează la minuni.

„Eu am preluat parohia aici în 2010. Din 2010, prima cununie pe care am avut-o a fost abia în 2016. Vă rog să mă credeți că în 2016 am luat cartea, pentru că slujba o știam doar teoretic. A fost prima cununie pe care am făcut-o, după 6 ani de preoție, mi-era și frică să nu mă încurc, am avut emoții”, povestește parohul, în vârstă de 42 de ani care este, în același timp, și directorul școlii din sat.

Școala comunei Traian a rămas mult prea mare pentru câți elevi mai numără acum satul. Foto: Maria Tufan

Îmbrăcat așa, în straiele bisericești, Constantin Cojoacă spune că se îngrijește de sufletele bătrânilor, că mai mult ei au mai rămas prin sat.

Când pășește, însă, pe poarta de peste drum de biserică, preotul Cojoacă poartă cămașă și sacou și devine rapid directorul Cojoacă, cel care are grijă de educația puținilor tinerilor din comună. Numai că dacă în biserică încă mai intră duminica și la sărbători, la catedră nu a mai ajuns din 11 martie, de când cursurile față în față au fost suspendate.

„Nu s-a pierdut chiar complet legătura. Nu au mai venit copiii la școală, dar s-a păstrat legătura online, cât s-a putut”, explică acesta ușor încurcat. Recunoaște că liceele și școlile din Turnu Măgurele au mai ținut câteva ore pe platformele recomandate de Ministerul Educației, însă la școala din sat interacțiunea a fost „mai timidă”.

„Vă spun drept că nici nouă nu ne-a fost ușor, că nu suntem toți la curent cu tehnologia, am făcut cursuri de specializare înainte, dar când se vorbea despre asta, le luam mereu, așa, ca pe ceva de noutate”.

În Traian situația e cu atât mai simplă cu cât abia mai sunt elevi. Se învață în sistem simultan și, de la grădinița până la clasa a VIII-a, sunt cu toții 56 de copii.

Directorul se declară norocos că doar trei copii din sat sunt fără internet și fără calculator sau telefon. Se mai bucură într-un fel și că acum, după vacanță, „se va adăuga predatul online în fișa postului”.

„Dacă se pune în fișa postului învățare online, mă gândesc că în viitor vom ști și noi ce avem de făcut, nu vom mai bâjbâi. Că, acum, într-adevăr, s-a mers pe dat exerciții online, să se păstreze cumva legătura, dar pe predat efectiv nu s-a mers. La nivelul unităților de învățământ, responsabilitățile sunt împărțite prin fișa postului, nu așa cum s-a făcut până acum, trebuie să faceți, să dregeți, pe cale verbală, tot.” 

Până atunci, însă, școala pe Whatsapp e cam peste tot mai mult vacanță. Așa o descrie și Marinela, elevă în clasa a XII-a, în Turnu Măgurele, întoarsă acasă, la Traian, pe perioada carantinei. Nu știe exact ce-o să facă cu examenul de bacalaureat, mai ales că, fix când începuse niște meditații, li s-au suspendat cursurile.

„Ne-au zis de o platformă, dar nicio treabă n-avem, nu facem nimic acolo. Ne-a dat niște teste de antrenamente. Nu știu ce-o să fie. Când am început și eu meditațiile, a dat pandemia în noi și n-am mai făcut.

Marinela pare, însă, resemnată. Copiii de la țară nu se agită prea tare când vine vorba de examene și școalăIar părinții nici atât

„Păi ce școală să facă, mă, ei online? Nici n-au toți calculatoare și internet. Cum să le ceară lor școală pe internet? Vai de capu’ nostru,” se revoltă Angelica, mama ei, nu pentru că ar face parte din categoria celor care n-au posibilități, ci pentru că acolo, la sat, BAC-ul nu e aproape niciodată ceva atât de important – se găsesc soluții cu care să-ți ocupi timpul dacă pici, iar examenele se mai pot repeta și în anii următori.

Iară dacă ar fi să ne luăm și după vorbele lui Radu Săvălaș, unul dintre cei mai vechi ingineri agricoli ai satului, în lumea asta sunt oricum „doar două meserii cu adevărat importante”.

Cea de medic, „că e cel care te face bine” și cea de țăran, „căci țăranu’ e cel care îți dă păpică”. Pentru asta din urmă satele românești le stau tinerilor la dispoziție – prin pământurile multe nelucrate, c-au îmbătrânit oamenii și nu mai are cine să le muncească și prin casele părăsite din care bunicii au dispărut iar nepoții au plecat prin lumi străine.

Foto: Maria Tufan 

Despre frica de virus și de pandemie se vorbește mai puțin la sat decât la oraș. La Traian, fricile oamenilor capătă forme palpabile – le e frică de amendă, că n-au bani să plătească, le e frică de secetă, că rămân fără mâncare pe masă, le e frică de singurătate, că n-au cu cine să mai schimbe o vorbă și li se urăște. Nici măcar de moarte nu le mai e frică, știu cu toții că, de la un punct încolo, asta rămâne singura certitudine.

Au înțeles, însă, că trebuie să se izoleze cât mai mult, să amâne plimbările la oraș, ieșirile la vorbă și mersul la biserică și cimitir. Dar mulți au rămas bătrâni și singuri și un drum pe zi tot trebuie să facă să-și mai care niște apă de la cișmelele satului, să își ia pâinea de dimineață sau să întrebe de-un medicament la farmacia deschisă, în centru, de luni până vineri.

„Au cartele de la grâu și vin în fiecare zi să își ia pâinea. Vin de obligație, din milă de ei, că eu altă vânzare nu prea mai am în perioada asta, copiii la școală nu mai sunt, tineri mai rar, iar bătrânii vin doar alea două ore, între 11 și unu.

Așteptăm de pe 15 încolo că s-or mai potoli cu declarațiile astea, stă lumea cu frica-n sân, că au dat și câte 50 de milioane amendă, ți se rupe sufletu’ când auzi, din ce să plătească ei atâta?”, spune și Florica Bojică, femeia care vinde la baraca de lângă școală, înarmată și ea cu mănuși, mască și muzică populară de la radioul mic ascuns pe-un raft, după napolitane.

E liniște în sat, iar în zilele de sărbătoare când chiar și tractoarele se opresc pe câmpuri, țăranii din Traian își mai aud prin ogrăzi doar caprele și oile care-și plâng odraslele pierdute săptămâna trecută și cântul bisericesc adus când și când de vânt.

E liniște în sate și, în sudul țării, sătenii care plâng, nu plâng de pandemie, ci că n-aud odată sunetul ploii.

Foto: Maria Tufan ” !!!
Sursa :
https://pressone.ro/comuna-traian-din-lunca-dunarii-in-vremea-covidului

Pe malul DUNĂRII bătrâne, de la ora 05.00  PLOUĂ liniștit,
în CASA mea se aude doar televizorul,
eu văd și-aud la tv. în RELUARE cum un mare nesimțit ,
MINTE ” pas cu pas ” POPORUL !!! 😦 😦 😦

De Ziua Mondială a Libertății PRESEI ,
a spus că este împotriva ȘTIRILOR FALSE
https://gov.ro/ro/stiri/mesajul-premierului-ludovic-orban-cu-prilejul-zilei-mondiale-a-libertatii-presei
când însă, din gurile unor mincinoși  PE-NE-LEI

ȘTIRI FALSE au plecat în zbor spre cele SURSE ,
a fugit de PRESĂ precum de PUȘCĂ,  simpaticii  popândăi  …………

 

Alioșa .

Să începem fiecare zi cu dragoste

mai 3, 2020

Gânduri rebele

PicteazăArt. – Yuumei

   Pandemia COVID-19 este o provocare prin care trecem cu toții, nici chiar generația noastră nu s-a confruntat cu ea niciodată, ce să mai spun de generația tânără. În incertitudine și izolare, sentimentele de teamă, instabilitate și singurătate sunt peste tot. Dar nu suntem singuri, și, în ciuda acestor provocări, putem găsi mici victorii în viața noastră de zi cu zi, în a face ceea ce iubim și în a împărtăși acea iubire cu toți ceilalți.

)Stephanie Pui-Mun Law Art Stephanie Pui-Mun Law

      Să începem fiecare zi cu dragoste. Fie dragoste pentru artă, muzică, dans, cărți, yoga, grădinărit, orice ce ne face fericiți. Chiar și atunci când suntem izolați, ne putem conecta între noi prin creațiile noastre. Dezlegându-ne creativitatea o împărtășim cu lumea și în acest mod nu vom fi singuri.

)Stephanie Pui-Mun LawArt – Stephanie Pui-Mun Law

Rondelul singurătății

Că reci ți-s brațele, singurătate,
Eşti însăşi…

Vezi articolul original 93 de cuvinte mai mult

Partidul lui Viktor Orban îl somează pe Iohannis să-şi ceară scuze de la maghiari: Incită împotriva UDMR şi a Ungariei.

mai 1, 2020

În loc de MOTTO,

o mare DESCOPERIRE ,

făcută de cel care striga în GURA MARE ,

-” Cine nu SARE , ia CONDAMNARE” :

https://www.cotidianul.ro/orban-a-descoperit-ca-parlamentul-exista/

  • Când se INTONEAZĂ IMNUL de STAT al ROMÂNIEI , eu mă OPRESC din MERS 🙂 stau ” DREPȚI ” cu mâinile lăsate în jos pe lângă CORP !   🙂
  • – De ce cele trei persoane din foto VIA internetul, duc mâna dreaptă la inimă ? ? ? 🙂 😦 🙂
  • – Îmi poate RĂSPUNDE cineva ? 🙂 Alioșa RAS

orban-guvern-parlament-1000x600

WEBDESIGNDORU CONSULTANTA SI EXECUTIE SITE-URI MAGAZINE ONLINE PROFESIONALE 0742767211

Partidul lui Viktor Orban îl somează pe Iohannis să-şi ceară scuze de la maghiari: Incită împotriva UDMR şi a Ungariei
VIktor Orban – Klaus Iohannis / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Fidesz, partidul maghiar condus de premierul ungar Viktor Orban, a condamnat ultima declaraţie a preşedintelui Klaus Iohannis şi îl somează să îşi ceară scuze maghiarilor, se arată într-un comunicat de presă transmis de formaţiune, citat de angenţia ungară de presă MTI.

În mesajul transmis de Fidesz se precizează că în ultimele zile, reprezentanţii statului român ar fi avut mai multe ieşiri împotriva maghiarilor, pentru ca mai apoi miercuri „primul om al României iese în public, în timpul stării de urgenţă, şi incită împotriva maghiarilor, împotriva UDMR , împotriva Ungariei şi împotriva lui Viktor Orbán”.

În comunicat se mai precizează că „este trist să constatăm că, în timp ce Ungaria trimite ajutoare în România maghiarilor din Transilvania, preşedintele României, ca urmare a luptelor politice interne, stârneşte tensiuni etnice, amintind de cele mai întunecate vremuri.”

Partidul lui Viktor Orban a…

Vezi articolul original 119 cuvinte mai mult

Subiecte….

mai 1, 2020

În loc de alte comentarii, un CITAT de nota 10 ( ZECE )

postat ca DEDICAȚIE pentru persoanele virtuale fidele My Blog  !!! 🙂 🙂 🙂

”  „Te iubesc fără să știu cum, sau de când, sau de  unde.

Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie.

Te iubesc pentru că nu știu altă cale.

Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi.”   (  Pablo Neruda )

O REȚETĂ delicioasă de la o POLONEZĂ frumoasă !!!

aprilie 27, 2020

În loc de motto:

Dacă îți PLACE, spune CEVA ! 🙂

Dacă nu-ți PLACE, e treaba TA !!! 🙂 🙂 🙂

Alioșa ! 🙂

 

”    26 aprilie 2020 – autor: Kasiulex

Evaluează acest lucru

ingrediente:

– 5 ouă fierte tari,

– 1 ceapă mică,

– 1 – 2 castraveți conserve;

– o pereche de ciuperci murate (nu neapărat)

– o jumătate de linguriță de muștar,

– 2 linguri de maioneză,

– arpagic

Mod de preparare:

Ouă fierte tare. Răcim și zdrobim. Se adauga ceapa tocata marunt si castravetii murati. Adăugăm muștar, maioneză și arpagic. Condimentează după gust cu sare și piper”  ! 🙂 

Sursa : Un blog PRIETEN virtual ! 🙂

De pui în practică REȚETA ,

vei simți GUSTUL preparatului !  🙂

Dacă nu o vei pune,

nici nu știi ce pierzi, pe bune !!! 🙂 🙂 🙂

O săptămână pe placul vostru ! 🙂

Alioșa !

 

Președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu VS.președintele României, Klaus WERNER Johannis ….

aprilie 21, 2020

În loc de motto:


Ca să nu mai dau ” apă la moară”
să mă mai critice vreo persoană virtuală,
cum de multe ori am fost criticat,
de  7e43ca80a9d74933d2a3a308fdb412a5 cap de câine frustrat,
voi posta prin ” copy paste” un articol incitant,
ce spune cu subiect și predicat,
că ” guvernul meu-5” adică, guvernul Orban-3
descărcare (2)guvern_orban_m
nu este pentru ROMÂNII de rând, ci pentru oameni ca  ei ……………..

Pe dl Iohannis l-au lasat nervii.

Cred ca izolarea nu-i prieste nici domniei sale, cum nu ne prieste nici noua.

Doar asa imi explic atacul furibund la toti cei care nu sunt de acord cu instructiunile de la Cotroceni.

Astazi a revenit la impartirea politicienilor. Intre buni si rai.

Aia buni pot sa munceasca pentru tara.

Aia rai pot doar sa dea sfaturi si in schimbul acestor sfaturi ei se aleg cu niste dosare penale.

Cum sunt absolut convins ca ma numar printre politicienii rai, ii dau cateva sfaturi:

1. Sa o lase mai usor cu amenintarile ca nu e Fuhrer ci, inca, Presedintele Romaniei.

2. Sa nu mai ameninte Parlamentul pentru ca a mai facut-o Traian Basescu si nu s-a sfarsit bine pentru el.

3. Daca incepe cu anchetele, ii sugerez sa inceapa cu cei care, in stare de urgenta, continua sa defriseze padurile si sa lase bustenii in curtea unei intreprinderi care pare ca are radacini adanci la Cotroceni. Alte teme de anchete pot fi achizitiile facute de amicii politici ai PNL care aduc masti de protectie la pret de lingou de aur. Sau cum s-a reusit exportul de muncitori in Germania in plina stare de urgenta.

De fapt, ce l-a deranjat atat de tare in Hotararea de astazi a Parlamentului? In fond, masina de vot i-a aprobat prelungirea pe toata tara a starii de urgenta. Desi nu era cazul.

Cred ca l-a deranjat faptul ca dam putere Curtii de Conturi sa controleze felul in care s-au facut achizitiile publice pe timpul starii de urgenta. El spera ca totul o sa ramana ingropat si multele milioane de euro vor aparea in campania electorala.

Probabil ca l-a deranjat si faptul ca repunem ordinea fireasca in relatia dintre Guvern si Parlament, iar Dl Orban si ai lui vor trebui sa dea raportul in fata Parlamentului si a opiniei publice si nu in gradina de la Cotroceni.

Dar cred ca cel mai tare l-a enervat decizia pe care am luat-o de a pune capat incalcarii drepturilor si libertatilor romanilor, interzicand Guvernului sa suspende aplicarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Iar daca tot a adus vorba despre inconstienta, dl Iohannis este chiar ultima persoana din Romania care poate deschide acest subiect. Pentru ca ne aducem aminte de cum ne spunea acum vreo luna si jumatate ca coronavirusul este doar o durere in gat si putina febra si il punea pe Citu sa fuga din fata Parlamentului” !!!

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre ! 🙂

Alioșa .