Archive for the ‘republicate’ Category

Dorințele președintelui României,Klaus WERNER Johannis versus STAREA de ALERTĂ, ” la mîna” PARLAMENTULUI României…………..

mai 6, 2020

Ca să NU mai fiu catalogat în fel și chip de ” prietenii mei virtuali” fascinați de ” ciuma galben portocalie” și încărcați de URA lor viscerală împotriva ” CIUMEI ROȘII”

postez prin ” copy paste” fără nici o MODIFICARE , următoarea POSTARE :

”  Experţii îi dau veşti proaste lui Iohannis:

După 15 mai, fără stare de urgenţă, doar Parlamentul poate impune restricţii

Publicat: 29/04/2020 20:33
Actualizat: 29/04/2020 22:52
Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Instituirea stării de alertă ar putea fi o combinaţie între relaxarea restricţiilor actuale şi necesitatea menţinerii unei responsabilităţi a românilor. Specialiştii explică, pentru Monitorul Justiției, de ce orice restricţie nu va putea fi luată decât de Parlament, prin lege, transmite Mediafax.

La acest moment, 14 mai este ultima zi în care starea de urgenţă este instituită pe teritoriul României. Din 15 mai, autorităţile ar putea opta pentru instituirea stării de alertă, variantă confirmată, miercuri, şi de premierul Ludovic Orban.

Avocatul Codrin Ţarălungă ne explică faptul că starea de alertă poate fi instituită în cazul iminenţei apariţiei sau a declanşării unei situaţii de urgenţă. Desigur, epidemia intră în sfera de aplicare a stării de alertă, ca situaţie de urgenţă, cu precizarea că starea actuală este “în plină desfăşurare spre regres”.

Potrivit OUG nr. 21/2004, actualizată, starea de alertă la nivel naţional se declară de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă “şi se referă la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă”.

Managementul situaţiei de urgenţă este guvernat de o serie de principiii, explică avocatul Codrin Ţarălungă, iar unul dintre acestea este respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte măsurile care pot fi luate în cadrul stării de alertă, declarată în mod legal, OUG nr. 21/2004 dispune că acestea sunt “orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră” şi “trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege.”

În forma sa iniţială, OUG nr. 21/2004 prevedea că, pe durata stării de alertă, se pot dispune măsuri care privesc limitarea sau restrângerea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, în conformitate cu prevederile articolului 53 din Constituţie, însă această reglementare a fost eliminată ulterior, ceea ce înseamnă că autorităţile, inclusiv cele locale, nu pot dispune măsuri care să vizeze eventuale restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Astfel, odată instituită starea de alertă, orice limitări sau restrângeri de drepturi ar putea fi impuse doar prin adoptarea unui act normativ de tipul unei legi organice.

„Aşadar, cum în lipsa menţinerii stării de urgenţă, astfel de restrângeri (adoptate prin ordonanţe militare) nu ar mai putea fi adoptate în cadrul unei stări de alertă, înseamnă că orice limitare sau restrângere redevine (în mod firesc) o posibilitate exclusivă a autorităţii legislative, respectiv a Parlamentului”, ne-a explicat Codrin Ţarălungă.

„Corelativ, la încetarea stării de urgenţă îşi vor înceta aplicabilitatea şi măsurile dispuse pe durata stării de urgenţă, inclusiv cele privind restricţiile şi limitările drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti”, a completat specialistul.

În concluzie, instituirea stării de alertă este, teoretic, una dintre posibilităţile la îndemâna autorităţilor, prin care s-ar putea corela relaxarea restricţiilor din perioada stării de urgenţă cu necesitatea menţinerii responsabilităţii statale în ceea ce priveşte controlul situaţiei de urgenţă şi, în final, eliminarea riscurilor determinate de epidemie.

Premierul Ludovic Orban a declarat, miercuri, că variantele luate în calcul de autorităţi pentru 15 mai sunt prelungirea stării de urgenţă, instituirea stării de alertă, emiterea ordinului privitor la epidemie cu risc major, dar şi varianta în care nu va mai fi necesară vreo formă specială de restricție .

Starea de urgenţă a fost instituită pe întreg teritoriul ţării pe 16 martie şi a fost prelungită de preşedintele Iohannis, ulterior, până pe 14 mai, inclusiv. .  .

 

Sursa :

https://www.stiripesurse.ro/expertii-ii-dau-vesti-proaste-lui-iohannis-dupa-15-mai-fara-stare-de-urgenta-doar-parlamentul-poate-impune-restrictii_1458955.html

Alioșa .

Despre o comună TELEORMĂNEANĂ în plină PANDEMIE de CORONAVIRUS !!!

mai 4, 2020

Bună Dimineața, Lume Virtuală ! 🙂

Astăzi, voi REPUBLICA prin ” copy paste”  un articol DUREROS de ADEVĂRAT 😦

despre O COMUNĂ de pe malul DUNĂRII bătrâne , o COMUNĂ  săracă

ca foarte multe alte COMUNE  din ROMÂNIA anului 2020

bântuită de PANDEMIA de CORONAVIRUS și de ” ciuma galben-portocalie ” !!! 😦 😦 😦

Featured Image -- 4363orban-guvern-parlament-1000x600

thumbnail

NU ȘTIU nimic despre cei/cele care GESTIONEAZĂ site-ul

https://pressone.ro/

dar ………………,au pus ” punctul pe I” !!! 🙂 🙂 🙂

 

 

Prezentulcontinuu

03/05/2020
Maria Tufan

Tușa Sița (stânga) și tanti Jeni (dreapta) păstrează cât pot distanța socială.
Comuna Traian din Lunca Dunării, în vremea covidului

La Traian, comună teleormăneană din lunca Dunării, nu știe nimeni câte zile de izolare au trecut. Timpul se calculează altfel aici – s-au făcut trei săptămâni de când n-a picat fir de ploaie. Au mai rămas vreo două până se termină cu semănatul pământului și cel mai rău e că târgul de duminică, de unde se iau răsaduri pentru grădini, se tot amână. Pe perioadă nedeterminată.

În hârtii, comuna numără 1400 de locuitori. În realitate, însă, au rămas sub 1000. Iar semnele depopulării se văd cel mai bine la biserică: de la începutul anului și până acum, în Traian a fost un singur botez. De nunți se pomenește și mai rar.

Constantin Cojoacă, preotul paroh, își amintește că a așteptat șase ani de când a ajuns la biserica de aici și până a făcut o slujbă de cununie – între 2010 și 2016, în sat n-a fost nicio nuntă care să bucure oamenii.

La șoseaua principală, în centrul unde-s adunate și marile instituții sătești – primăria, școala, biserica și cabinetul medical – țipenie de om. Stația de autobuz e goală. Chiar și în zi mare de sărbătoare, ulițele sunt toate amorțite.

Am trăit pandemia o săptămână în satul românesc și am descoperit seninătatea și simplitatea cu care țăranii reușesc să împletească „starea asta de urgență, de-o anunță ăștia la televizor” cu viața. Și viața continuă nestingherită în grădini, pe câmpuri și-n ogrăzi.

Foto: Maria Tufan

E deja sfârșit de aprilie, iar recomandarea de a sta cu toții în casele noastre se anunță a fi sloganul pentru și mai multă vreme de aici înainte. Și, dacă la oraș ne refugiem în seriale, filme sau discuții cu prietenii în social media, la sat ziua mai lungă nu face decât să prelungească și mai tare liniștea și singurătatea țăranilor.

Astea două se alină, în zilele liniștite, doar seara, la drum, de vorbă cu vecinii. Nu și în pandemie, când de frica bolii sau a amenzii – nu știu nici ei sigur – oamenii se văd din ce în ce mai rar.

„Ăăăă, păi unde să ieși? Ți-e frică de amenzi, maică. Câte 20 de milioane cred că i-a premiat pe mulți din Traianu de aici. Și polițai de aici din sat, nu străini”, anunță Angelica, care la cei 40 de ani puțin trecuți reprezintă vocea tânără a grupului, într-una din micile șuete de seară. „Acum ieșirăm și noi, să ne mai vedem, să mai vorbim, naiba, că ni s-a urât în casă.” 

Sunt patru femei strânse la drum și niciuna nu poartă mască sau mănuși. Pentru ele, problema măștii ar fi că nu se mai aud deloc, mai ales că acum păstrează și distanța socială – pe banca pe care înainte stăteau și câte patru persoane înghesuite, acum vezi pe una la un capăt și pe alta la celălalt. Se râde și se discută despre celelalte mărunțișuri și nevoi ale vieții.

Discuțiile „la drum” în vremea pandemiei le țin pe femei la distanță și le obligă să vorbească mai tare. Foto: Maria Tufan

Tușa Sița (84 de ani) amintește ce-a mai făcut Vulpița la televizor, că „la ce să mă uit, ghea, că unde dai virusu’, m-a băgat în sperieți cu virusu’ ăsta, mai vreau să văd și altceva”, tanti Jeni (72 de ani) povestește despre pâinea pe care acum trebuie să o facă proaspătă în fiecare zi, că Gheorghiță al ei nu mai mănâncă dacă-i lăsată de pe-o zi pe alta, și toate își fac griji că iar nu e duminică târg și rămân fără răsaduri.

„Am zis că sâmbătă mă duc la piață. Plec de la 10.30 de aici, să prind mașina și la 11 să fiu în oraș, să mă încadrez cu timpul ăsta. Păi ce să fac, mă duc, de, că îmi trebuie fasole. Mi-a mâncat viermușii ceapa și asta de o am face coajă deasupra. Trebuie să stau mereu să iau cu spumiera coaja”, zice tanti Jeni, frământându-și mâinile.

„L-am rugat pe fiu-meu să-mi aducă el fasole, mi-a adus roșii”, adaugă râzând, „păi ce să fac, mă, cu 20 de fire de roșii? Că roșii apucasem să iau, uite-le colo în grădină. Ce era să fac? Le-am pus lângă casă și p-astea.”  

Merg rar la magazin și se descurcă mai mult cu ce au prin curte. N-au făcut provizii nici când i-au anunțat că nu vor mai ieși cel puțin o lună din casă, nu că n-ar fi avut neapărat nevoie, ci din cauză că: „noi n-avem, maică, bani de provizii”. 

Se declară, însă, norocoase, că mai au copii și nepoți care mai vin uneori de la oraș să le aducă ce le mai trebuie. Altfel, le-ar fi și mai greu, cu cele opt milioane pensie.

„Ai, fa, da’ ce zici? M-au sunat cu sondaje, cu nu știu… să mă întrebe dacă îmi plac politicienii ăștia…Le-am zis că nu-mi mai place de nimeni! Să nu mă mai sune! Ce-au făcut? Ei au făcut averi și noi murim în casă de poftă de o prăjitură. Că ce să luăm din pensiile noastre? Opt milioane am”, zice cu necaz tanti Jeni, dar trece apoi rapid la un alt subiect, de parcă ar fi fost păcat să zăbovească prea mult cu gândul la pofte culinare.

Râd iar când își amintesc că au anunțat la televizor cum o să strângă toți pensionarii în locuri de carantină.

„N-auzi, fa, că ne duce la Poroschia, ne bagă pe toți acolo să ne omoare”, spune amuzată Tușa Sița.

„‘Ai, de, că nu ne ia, că doar n-or fi nebuni. Sau s-o putea, cine știe, ca să scape de pensiile noastre”, răspunde mai serioasă Jeni care mai apoi stârnește iar hohote de râs când povestește cum și-a pus pastilele într-o pungă în ziua de Paște și a trecut pe declarație că merge să întrebe asistenta cum să ia medicamentele, când de fapt pleca cu împărțit la vecina mai din deal.

Tot cu declarația în buzunar, gata să răspundă serios la toate întrebările poliției, umblă și Florica, una din femeile satului care muncește cu ziua în casele oamenilor. A crezut că „scapă de muncă de covidu ăsta”, dar ea „de oase rupte nu duce lipsă niciodată”. 

Florica îngrijește trei bătrâne și mai multe curți din sat, atunci când o cheamă oamenii. Foto: Maria Tufan

Am rămas singura care aduce bani în casă, că pe al meu și pe fiu-meu i-au dat acasă. Erau paznici la oraș, unul la București, unu acilea în Turnu și i-a trimis pe amândoi acasă. Au motiv să trândăvească acum”. Și râde.

M-a prins odată polițistul, m-a văzut de la spate și a strigat după mine: 

– Mamaie? Alo, mamaie? 

– Mă întorc și zic: care mamaie, mă? Cu cine vorbești tu acolo [râde]

– Mă scuzați, doamnă, v-am văzut așa de la spate… unde mergeți?

– Mă duc acasă.

– Păi de unde veniți?

– Am fost la o babă, am grija de ea.

– Hârtie ai?

– Am. I-am arătat, hârtia, buletinul, nu plec fără, dacă îmi dă 20 de milioane amendă, ăștia e bani…

– Mască aveți?

– Păi n-am, de unde să iau? Că nu se găsesc pe nicăieri.

– Da’ dacă vă dau purtați? 

– Port, cum să nu port? 

– Ia, veniți încoace, luați de aici. 

Mi-a dat vreo patru măști și două perechi de mănuși. Prima zi când le-am pus…mi-a venit să vomit. Zici că am pampers la gură, nu pot. Am lăsat-o. Când îi vedeam pe stradă, pac! îmi trăgeam aia pe nas. Mănușile nu le port nici acum, nu le suport, nu pot să fac treabă cu ele. Doar la magazin o pun, că nu e voie să intri altfel și le zic și alora de intră după mine stai! Nu ai voie, păstrează distanța! N-ai auzit? 2 metri trebuie!”, și râde din nou.

Flori lucrează la fabrica de textile din Turnu Măgurele și a confecționat mai multe măști pentru ea și pentru vecini. Foto: Maria Tufan

Sunt 96 de cazuri confirmate de coronavirus în tot județul Teleorman și șase decese (n.red – la data de 29 aprilie). Dar în zona Turnu Măgurele nu s-a auzit de niciunul. „Ne-a ferit Dumnezeu prin părțile astea, da’ ți-e frică, de, nu vezi? Că moare lumea pe capete”, adaugă Florica, smulgând în continuare buruienile dintr-o curte în care muncește cu ziua.

„Le punem, mamă, dar ni s-a urât, cât să stai cu botelnițele alea la gură?”, se întreabă cu necaz tanti Măruța, punându-și pe nas și gură masca improvizată de fata ei. Foto: Maria Tufan

***   Frica de „virusul ăsta despre care se vorbește întruna la televizor” e însă mai îndepărtată. Mai aproape de țăranii din Traian sunt pământurile înghițite de secetă și teama că îți moare recolta încă dinainte de a fi apucat să crească. Despre asta se vorbește acum cu foc în familiile agricultorilor din sat.

Florin are utilaje și aproape 12 hectare de pământ doar ale lui. Mai muncește, în schimb, pământurile altora. E motivul pentru care pleacă dimineața, cu mașina sau cu tractorul, depinde de zi și de ce ajutoare primește, și se întoarce la apus. Programul e cu atât mai încărcat în perioada asta, cu cât timpul este limitat de carantină, sărbători și vreme.

Pe agricultori, pandemia și izolarea impusă îi afectează doar pentru că stau mereu cu grija declarației și a timpului trecut pe ea.

„Aici au dat amenzi la unii că trecuseră un interval orar pe foaie și l-au depășit. Eu, când plec de acasă, trec acolo că merg să iau produse de bază – motorină, de-aia mă duc la oraș – și mă întorc la sat pentru munci agricole. O țin la mine mereu, le-o arăt dacă vor ceva, ce să fac”, povestește Florin.

Altfel, pe câmp, „nu ajunge virusul ăsta”.

„Nu mi-e frică de boală, dacă mă îmbolnăvesc, mă vindec. Omu’, de regulă, de ce-i e frică, nu scapă. Asta e intuiția mea. Dacă mă îmbolnăvesc mă autoimunizez singur, anticorpii luptă”, explică agricultorul, căutând în cotiera mașinii mănușile și masca pe care pare să le folosească acum mai mult pentru că a apărut cineva străin în prezența sa.

„Problema noastră mare acum e seceta, că nu ne-a mai plouat. Nu ne-a mai plouat de o groază de timp”, spune amărât și nea Petrică, care se grăbește zilele astea să termine de discuit pământul.

Nea Petrică are 60 și ceva de ani și patru copii – trei fete și-un băiat, mari la casele lor. Are asociație și își petrece aproape toate zilele pe câmp, mai ales acum că a mai primit de la oameni pământuri pe care să le muncească. E mulțumit că are de lucru, dar anul ăsta l-a lovit și pe el, ca și pe alții, nu pandemia, ci seceta.

„Încă mai sper să plouă, deși grâul e mic, iar la unii rapița n-a crescut deloc, am întors pământul și am pus cultură nouă de porumb, poate iese ăla.” 

Tractorul lui nea Petrică, fabricat în 2005, întoarce brazdele de pământ lăsând în spate un nor gros de praf și de motorină. Foto: Maria Tufan

„Ce recolte am mai avea noi aici dacă s-ar face odată proiectul ăsta cu hidrocentrala. Irigații! De irigații avem nevoie”, spune cu disperare și Dan Pitiș, un alt agricultor, apicultor și fost inginer electrotehnist, mutat la sat prin anii 2000.

Ia uitați pământul în grâu, uitați-vă puțin la el, e crăpat tot. Grâul trebuia să fie acum până la genunchi și el e uscat la rădăcină. Dacă nici nu ne plouă și n-avem nici irigații, nu știu ce-o să facem cu el.”

Agricultorii își verifică cu amărăciune recoltele care ar fi trebuit să crească de două ori mai mult până acum. Foto: Maria Tufan

Seceta a cuprins toate pământurile neirigate din sudul țării, lăsând recolta de anul ăsta sub semnul întrebării. Foto: Maria Tufan

Dan Pitiș vorbește agitat și cu înflăcărare despre hidrocentrala pe care Nicolae Ceaușescu visa să o construiască la Turnu Măgurele, cel mai apropiat oraș de Traian, la 11 kilometri distanță, într-un parteneriat cu vecinii bulgari.

Se întâmpla prin anii ‘70, când pe malul românesc al Dunării, pe insula Belina, se construise deja un orășel cu aproape 3.000 de locuitori pentru muncitorii aduși din țară.

După Revoluție, proiectul a murit, iar din hidrocentrală au rămas niște diguri mari de piatră și ruinele orașului din care s-a furat până la ultimele cărămizi. Au mai rămas și niște canale, secate astăzi, care ajung pe câmp, până spre pământurile țăranilor.

„Avem aici o parte din infrastructură, înțelegeți? Trebuie niște pompe, să dea drumu la apă, trebuie să vrea cineva să facă ceva, atât! E păcat de pământurile noastre, domnișoară, că ce grâu și ce recoltă am avea! Pompăm îngrășăminte în pământ, când am putea să îl udăm și să crească natural și sănătos. Dar nu ne ascultă nimeni, toți au făcut pentru ei, pentru noi nimic”. 

Florin, ajutat de câțiva săteni, încarcă rezervoarele semănătorii cu semințe și îngrășământ. Foto: Maria Tufan

Ingineru’, cum îl strigă Florin pe Dan Pitiș, are 66 de ani și recunoaște că îi e teamă și de boală. Își amintește de „o altă gripă nenorocită” care i-a băgat în spital tatăl, tot prin anii ‘70. „Cu câteva zile înainte s-a apucat să facă treabă, s-a epuizat și a început să se deshidrateze, organismul nu a putut să se mai apere – deci trebuie atenție la muncă! – vitamine nu sunt iarna, a obosit, s-a deshidratat, a intrat în spital și a murit”. 

Acum poartă mască și, deși nu are „cine știe ce condiții”, de când cu coronavirusul recunoaște că se spală mai des și e mai atent la alimentație.

„Virusul ăsta l-am simțit și eu, dar puțin de tot. Puțină tusă seacă am avut. Dar am consumat vegetale, am un regim alimentar lacto-vegetarian. Carne mănânc foarte puțină. Am auzit că varza e foarte bună pentru asta!

Am cumpărat sirop de cătină din Penny, că e bun de tuse, amestecat cu propolis. Și somnul, trebuie să dormi cum trebuie. Nu am eu cine știe ce condiții, dar m-am spălat mai des. Și altceva! M-am spălat și în nas, că pe unde intră? Căile respiratorii și mâini. Și atunci trebuie să te speli des și în nas”, recomandă Dan Pitiș, anunțând că sursele sale de informare sunt multiple, de la televizor la internet.

Dan Pitiș (stânga) și Florin (dreapta) asistă la semănatul pământului, respectând măsurile de protecție. Foto: Maria Tufan

Foto: Maria Tufan

Pentru sate, prima vineri de după Paști, vinerea din săptămâna luminată, e zi importantă. Se sfințesc apele, căci în calendarul ortodox se sărbătorește Izvorul Tămăduirii. E dimineața în care se pleacă de la biserică cu aghiazmă, sau aiasmă după denumirea populară, și cu credința că apa pe care a atins-o preotul va alunga relelele din jur iar pe oameni îi va vindeca de boli.

2020 e primul an în care de la biserica din Traian nu pleacă niciun sătean cu aghiazmă. Nici chiar cei foarte credincioși.

E 9 și jumătate, iar slujba de Tămăduire începe cu ușa închisă, chiar când peste lume s-a așternut boala. Vocile celor doi preoți și cântatul dascălului răsună în boxele scoase în curte. De auzit se aud în sat în funcție de cum bate vântul, căci el e singurul care duce sunetul cu două-trei sau chiar patru ulițe mai departe, dacă ai noroc.

Dascălul bisericii se asigură de fiecare dată că sunetul continuă să se audă în boxele îndreptate spre un capăt și celălalt al satului. Foto: Maria Tufan

La fel a fost și de Paști, prima noapte de Înviere, de când s-a deschis biserica, în care curtea acesteia a fost goală.

„A fost ca în facultate, când ne îmbrăcam și predicam în fața colegilor”, povestește Marian Gherghe, unul din preoții vechi ai satului. „Chiar vorbeam cu preotul paroh că parcă am fi studenți și am fi la exercițiu. A fost puțin straniu la început, dar știam că oamenii vor asculta din curți în noaptea de Înviere, așa că am făcut slujba ca și cum biserica ar fi fost plină”.

Pentru un preot de la sat, care îi cunoaște pe toți oamenii locului, rugăciunea în singurătate la o sărbătoare mare este ciudată.

„Ne-am simțit triști și goi. E un amalgam de sentimente, trăiești emoția, dar când vezi realitatea, că nu e nimeni în biserică, nu ai cum să nu te simți pustiit. Am ieșit în fața bisericii și chiar ne povesteau oamenii că stăteau în ușa porții și așteptau să ne audă.

O doamnă mi-a spus că a auzit atât de clar veniți de luați lumină, încât s-a liniștit, și-a luat nepoțelul de mână și și-au aprins candela de la brichetă. <<Gata, mamaie, putem să luăm lumină>>.

Despre discuțiile autorităților de dinainte de Paști, preotul Marian spune că l-au „mâhnit”, pentru că, așa cum au reușit să ducă paște oamenilor „în mod civilizat și respectând toate măsurile de protecție”, s-ar fi putut desfășura și alte rânduieli bisericești, cum ar fi fost astăzi împărțirea apei sfințite sau aprinsul lumânărilor la morminte, în ziua de sărbătoare.

„Eu am luat azi puțină apă pentru câteva persoane care m-au rugat să le las în drum spre casă. Oamenii duc dorul acestor lucruri. Nu au nicio vină ei, că ce se întâmplă acum nu e o pedeapsă pentru ceva ce au făcut. Nu ai voie la cimitir și la biserică, dar ai voie în magazine, de multe ori fără protecție. De unde până unde să n-ai voie în cimitir? Să aprinzi o lumânare la bunici și la părinți? 

De Paște, i-am rugat pe toți să respecte regulile. Au mai avut unii niște tentative, dar le-am explicat frumos și i-am rugat să aibă răbdare, să se liniștească lucrurile. Mai mult, le-am spus chiar că ar trebui să vadă situația asta ca pe o învățătură, să înțeleagă ce înseamnă această privare și să încerce să vină mai des spre noi atunci când sunt liberi să o facă,” povestește acesta.

De când s-a instalat izolarea și s-a interzis ieșitul din casă fără motive întemeiate, în Traian a murit o singură persoană, chiar în Vinerea Mare. O femeie de 87 de ani.

„Nu știu, mamă, alte morți nu cred să mai fi fost, nu s-a mai auzit nimic, că parcă nu mai mor oamenii nici de moarte bună zilele astea”, spune o săteancă care așteaptă „la ocazie”, în fața bisericii, să meargă la oraș.

Cu declarațiile împachetate în ilice, două bătrâne se întâlnesc în sat, în afara intervalului 11:00-13:00. Aveau nevoie de apă de la cișmele și de brânză de la o vecină. Foto: Maria Tufan

Conform regulilor, slujba de înmormântare nu se poate face în spațiu închis, însă preoții din sat au găsit o cale de mijloc pentru liniștea tuturor.

„În religia noastră, singurii care nu se bagă în biserică  la înmormântare sunt sinucigașii. Dar oamenii ăia, care au murit în perioada asta, ce vină au? Să nu primească slujba de plecare în biserică? Am ținut sicriul acolo, în hol, familia afară, în ușă, să nu fie nici în stradă, nici înăuntru de tot, cum zice legea.”

Numărul de persoane, însă, s-a respectat cu strictețe – la funeralii au fost prezente în total, cu tot cu preot, doar opt.

„Nunți și botezuri nu erau nici înainte de pandemie”, se amuză cu ușor amar și preotul paroh, Constantin Cojoacă.

De când a început 2020, în Traian a fost un singur botez, iar în tot anul trecut, evenimentele fericite au fost șapte cu totul: cinci botezuri și două cununii – iar astea din urmă aproape că se încadrează la minuni.

„Eu am preluat parohia aici în 2010. Din 2010, prima cununie pe care am avut-o a fost abia în 2016. Vă rog să mă credeți că în 2016 am luat cartea, pentru că slujba o știam doar teoretic. A fost prima cununie pe care am făcut-o, după 6 ani de preoție, mi-era și frică să nu mă încurc, am avut emoții”, povestește parohul, în vârstă de 42 de ani care este, în același timp, și directorul școlii din sat.

Școala comunei Traian a rămas mult prea mare pentru câți elevi mai numără acum satul. Foto: Maria Tufan

Îmbrăcat așa, în straiele bisericești, Constantin Cojoacă spune că se îngrijește de sufletele bătrânilor, că mai mult ei au mai rămas prin sat.

Când pășește, însă, pe poarta de peste drum de biserică, preotul Cojoacă poartă cămașă și sacou și devine rapid directorul Cojoacă, cel care are grijă de educația puținilor tinerilor din comună. Numai că dacă în biserică încă mai intră duminica și la sărbători, la catedră nu a mai ajuns din 11 martie, de când cursurile față în față au fost suspendate.

„Nu s-a pierdut chiar complet legătura. Nu au mai venit copiii la școală, dar s-a păstrat legătura online, cât s-a putut”, explică acesta ușor încurcat. Recunoaște că liceele și școlile din Turnu Măgurele au mai ținut câteva ore pe platformele recomandate de Ministerul Educației, însă la școala din sat interacțiunea a fost „mai timidă”.

„Vă spun drept că nici nouă nu ne-a fost ușor, că nu suntem toți la curent cu tehnologia, am făcut cursuri de specializare înainte, dar când se vorbea despre asta, le luam mereu, așa, ca pe ceva de noutate”.

În Traian situația e cu atât mai simplă cu cât abia mai sunt elevi. Se învață în sistem simultan și, de la grădinița până la clasa a VIII-a, sunt cu toții 56 de copii.

Directorul se declară norocos că doar trei copii din sat sunt fără internet și fără calculator sau telefon. Se mai bucură într-un fel și că acum, după vacanță, „se va adăuga predatul online în fișa postului”.

„Dacă se pune în fișa postului învățare online, mă gândesc că în viitor vom ști și noi ce avem de făcut, nu vom mai bâjbâi. Că, acum, într-adevăr, s-a mers pe dat exerciții online, să se păstreze cumva legătura, dar pe predat efectiv nu s-a mers. La nivelul unităților de învățământ, responsabilitățile sunt împărțite prin fișa postului, nu așa cum s-a făcut până acum, trebuie să faceți, să dregeți, pe cale verbală, tot.” 

Până atunci, însă, școala pe Whatsapp e cam peste tot mai mult vacanță. Așa o descrie și Marinela, elevă în clasa a XII-a, în Turnu Măgurele, întoarsă acasă, la Traian, pe perioada carantinei. Nu știe exact ce-o să facă cu examenul de bacalaureat, mai ales că, fix când începuse niște meditații, li s-au suspendat cursurile.

„Ne-au zis de o platformă, dar nicio treabă n-avem, nu facem nimic acolo. Ne-a dat niște teste de antrenamente. Nu știu ce-o să fie. Când am început și eu meditațiile, a dat pandemia în noi și n-am mai făcut.

Marinela pare, însă, resemnată. Copiii de la țară nu se agită prea tare când vine vorba de examene și școalăIar părinții nici atât

„Păi ce școală să facă, mă, ei online? Nici n-au toți calculatoare și internet. Cum să le ceară lor școală pe internet? Vai de capu’ nostru,” se revoltă Angelica, mama ei, nu pentru că ar face parte din categoria celor care n-au posibilități, ci pentru că acolo, la sat, BAC-ul nu e aproape niciodată ceva atât de important – se găsesc soluții cu care să-ți ocupi timpul dacă pici, iar examenele se mai pot repeta și în anii următori.

Iară dacă ar fi să ne luăm și după vorbele lui Radu Săvălaș, unul dintre cei mai vechi ingineri agricoli ai satului, în lumea asta sunt oricum „doar două meserii cu adevărat importante”.

Cea de medic, „că e cel care te face bine” și cea de țăran, „căci țăranu’ e cel care îți dă păpică”. Pentru asta din urmă satele românești le stau tinerilor la dispoziție – prin pământurile multe nelucrate, c-au îmbătrânit oamenii și nu mai are cine să le muncească și prin casele părăsite din care bunicii au dispărut iar nepoții au plecat prin lumi străine.

Foto: Maria Tufan 

Despre frica de virus și de pandemie se vorbește mai puțin la sat decât la oraș. La Traian, fricile oamenilor capătă forme palpabile – le e frică de amendă, că n-au bani să plătească, le e frică de secetă, că rămân fără mâncare pe masă, le e frică de singurătate, că n-au cu cine să mai schimbe o vorbă și li se urăște. Nici măcar de moarte nu le mai e frică, știu cu toții că, de la un punct încolo, asta rămâne singura certitudine.

Au înțeles, însă, că trebuie să se izoleze cât mai mult, să amâne plimbările la oraș, ieșirile la vorbă și mersul la biserică și cimitir. Dar mulți au rămas bătrâni și singuri și un drum pe zi tot trebuie să facă să-și mai care niște apă de la cișmelele satului, să își ia pâinea de dimineață sau să întrebe de-un medicament la farmacia deschisă, în centru, de luni până vineri.

„Au cartele de la grâu și vin în fiecare zi să își ia pâinea. Vin de obligație, din milă de ei, că eu altă vânzare nu prea mai am în perioada asta, copiii la școală nu mai sunt, tineri mai rar, iar bătrânii vin doar alea două ore, între 11 și unu.

Așteptăm de pe 15 încolo că s-or mai potoli cu declarațiile astea, stă lumea cu frica-n sân, că au dat și câte 50 de milioane amendă, ți se rupe sufletu’ când auzi, din ce să plătească ei atâta?”, spune și Florica Bojică, femeia care vinde la baraca de lângă școală, înarmată și ea cu mănuși, mască și muzică populară de la radioul mic ascuns pe-un raft, după napolitane.

E liniște în sat, iar în zilele de sărbătoare când chiar și tractoarele se opresc pe câmpuri, țăranii din Traian își mai aud prin ogrăzi doar caprele și oile care-și plâng odraslele pierdute săptămâna trecută și cântul bisericesc adus când și când de vânt.

E liniște în sate și, în sudul țării, sătenii care plâng, nu plâng de pandemie, ci că n-aud odată sunetul ploii.

Foto: Maria Tufan ” !!!
Sursa :
https://pressone.ro/comuna-traian-din-lunca-dunarii-in-vremea-covidului

Pe malul DUNĂRII bătrâne, de la ora 05.00  PLOUĂ liniștit,
în CASA mea se aude doar televizorul,
eu văd și-aud la tv. în RELUARE cum un mare nesimțit ,
MINTE ” pas cu pas ” POPORUL !!! 😦 😦 😦

De Ziua Mondială a Libertății PRESEI ,
a spus că este împotriva ȘTIRILOR FALSE
https://gov.ro/ro/stiri/mesajul-premierului-ludovic-orban-cu-prilejul-zilei-mondiale-a-libertatii-presei
când însă, din gurile unor mincinoși  PE-NE-LEI

ȘTIRI FALSE au plecat în zbor spre cele SURSE ,
a fugit de PRESĂ precum de PUȘCĂ,  simpaticii  popândăi  …………

 

Alioșa .

Să începem fiecare zi cu dragoste

mai 3, 2020

Gânduri rebele

PicteazăArt. – Yuumei

   Pandemia COVID-19 este o provocare prin care trecem cu toții, nici chiar generația noastră nu s-a confruntat cu ea niciodată, ce să mai spun de generația tânără. În incertitudine și izolare, sentimentele de teamă, instabilitate și singurătate sunt peste tot. Dar nu suntem singuri, și, în ciuda acestor provocări, putem găsi mici victorii în viața noastră de zi cu zi, în a face ceea ce iubim și în a împărtăși acea iubire cu toți ceilalți.

)Stephanie Pui-Mun Law Art Stephanie Pui-Mun Law

      Să începem fiecare zi cu dragoste. Fie dragoste pentru artă, muzică, dans, cărți, yoga, grădinărit, orice ce ne face fericiți. Chiar și atunci când suntem izolați, ne putem conecta între noi prin creațiile noastre. Dezlegându-ne creativitatea o împărtășim cu lumea și în acest mod nu vom fi singuri.

)Stephanie Pui-Mun LawArt – Stephanie Pui-Mun Law

Rondelul singurătății

Că reci ți-s brațele, singurătate,
Eşti însăşi…

Vezi articolul original 93 de cuvinte mai mult

Partidul lui Viktor Orban îl somează pe Iohannis să-şi ceară scuze de la maghiari: Incită împotriva UDMR şi a Ungariei.

mai 1, 2020

În loc de MOTTO,

o mare DESCOPERIRE ,

făcută de cel care striga în GURA MARE ,

-” Cine nu SARE , ia CONDAMNARE” :

https://www.cotidianul.ro/orban-a-descoperit-ca-parlamentul-exista/

  • Când se INTONEAZĂ IMNUL de STAT al ROMÂNIEI , eu mă OPRESC din MERS 🙂 stau ” DREPȚI ” cu mâinile lăsate în jos pe lângă CORP !   🙂
  • – De ce cele trei persoane din foto VIA internetul, duc mâna dreaptă la inimă ? ? ? 🙂 😦 🙂
  • – Îmi poate RĂSPUNDE cineva ? 🙂 Alioșa RAS

orban-guvern-parlament-1000x600

WEB-DESIGNDORU CONSULTANTA EXECUTIE SITE-URI PROFESIONALE MAGAZINE ONLINE 0742767211

Partidul lui Viktor Orban îl somează pe Iohannis să-şi ceară scuze de la maghiari: Incită împotriva UDMR şi a Ungariei
VIktor Orban – Klaus Iohannis / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Fidesz, partidul maghiar condus de premierul ungar Viktor Orban, a condamnat ultima declaraţie a preşedintelui Klaus Iohannis şi îl somează să îşi ceară scuze maghiarilor, se arată într-un comunicat de presă transmis de formaţiune, citat de angenţia ungară de presă MTI.

În mesajul transmis de Fidesz se precizează că în ultimele zile, reprezentanţii statului român ar fi avut mai multe ieşiri împotriva maghiarilor, pentru ca mai apoi miercuri „primul om al României iese în public, în timpul stării de urgenţă, şi incită împotriva maghiarilor, împotriva UDMR , împotriva Ungariei şi împotriva lui Viktor Orbán”.

În comunicat se mai precizează că „este trist să constatăm că, în timp ce Ungaria trimite ajutoare în România maghiarilor din Transilvania, preşedintele României, ca urmare a luptelor politice interne, stârneşte tensiuni etnice, amintind de cele mai întunecate vremuri.”

Partidul lui Viktor Orban a…

Vezi articolul original 119 cuvinte mai mult

Subiecte….

mai 1, 2020

În loc de alte comentarii, un CITAT de nota 10 ( ZECE )

postat ca DEDICAȚIE pentru persoanele virtuale fidele My Blog  !!! 🙂 🙂 🙂

”  „Te iubesc fără să știu cum, sau de când, sau de  unde.

Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie.

Te iubesc pentru că nu știu altă cale.

Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi.”   (  Pablo Neruda )

O REȚETĂ delicioasă de la o POLONEZĂ frumoasă !!!

aprilie 27, 2020

În loc de motto:

Dacă îți PLACE, spune CEVA ! 🙂

Dacă nu-ți PLACE, e treaba TA !!! 🙂 🙂 🙂

Alioșa ! 🙂

 

”    26 aprilie 2020 – autor: Kasiulex

Evaluează acest lucru

ingrediente:

– 5 ouă fierte tari,

– 1 ceapă mică,

– 1 – 2 castraveți conserve;

– o pereche de ciuperci murate (nu neapărat)

– o jumătate de linguriță de muștar,

– 2 linguri de maioneză,

– arpagic

Mod de preparare:

Ouă fierte tare. Răcim și zdrobim. Se adauga ceapa tocata marunt si castravetii murati. Adăugăm muștar, maioneză și arpagic. Condimentează după gust cu sare și piper”  ! 🙂 

Sursa : Un blog PRIETEN virtual ! 🙂

De pui în practică REȚETA ,

vei simți GUSTUL preparatului !  🙂

Dacă nu o vei pune,

nici nu știi ce pierzi, pe bune !!! 🙂 🙂 🙂

O săptămână pe placul vostru ! 🙂

Alioșa !

 

Președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu VS.președintele României, Klaus WERNER Johannis ….

aprilie 21, 2020

În loc de motto:


Ca să nu mai dau ” apă la moară”
să mă mai critice vreo persoană virtuală,
cum de multe ori am fost criticat,
de  7e43ca80a9d74933d2a3a308fdb412a5 cap de câine frustrat,
voi posta prin ” copy paste” un articol incitant,
ce spune cu subiect și predicat,
că ” guvernul meu-5” adică, guvernul Orban-3
descărcare (2)guvern_orban_m
nu este pentru ROMÂNII de rând, ci pentru oameni ca  ei ……………..

Pe dl Iohannis l-au lasat nervii.

Cred ca izolarea nu-i prieste nici domniei sale, cum nu ne prieste nici noua.

Doar asa imi explic atacul furibund la toti cei care nu sunt de acord cu instructiunile de la Cotroceni.

Astazi a revenit la impartirea politicienilor. Intre buni si rai.

Aia buni pot sa munceasca pentru tara.

Aia rai pot doar sa dea sfaturi si in schimbul acestor sfaturi ei se aleg cu niste dosare penale.

Cum sunt absolut convins ca ma numar printre politicienii rai, ii dau cateva sfaturi:

1. Sa o lase mai usor cu amenintarile ca nu e Fuhrer ci, inca, Presedintele Romaniei.

2. Sa nu mai ameninte Parlamentul pentru ca a mai facut-o Traian Basescu si nu s-a sfarsit bine pentru el.

3. Daca incepe cu anchetele, ii sugerez sa inceapa cu cei care, in stare de urgenta, continua sa defriseze padurile si sa lase bustenii in curtea unei intreprinderi care pare ca are radacini adanci la Cotroceni. Alte teme de anchete pot fi achizitiile facute de amicii politici ai PNL care aduc masti de protectie la pret de lingou de aur. Sau cum s-a reusit exportul de muncitori in Germania in plina stare de urgenta.

De fapt, ce l-a deranjat atat de tare in Hotararea de astazi a Parlamentului? In fond, masina de vot i-a aprobat prelungirea pe toata tara a starii de urgenta. Desi nu era cazul.

Cred ca l-a deranjat faptul ca dam putere Curtii de Conturi sa controleze felul in care s-au facut achizitiile publice pe timpul starii de urgenta. El spera ca totul o sa ramana ingropat si multele milioane de euro vor aparea in campania electorala.

Probabil ca l-a deranjat si faptul ca repunem ordinea fireasca in relatia dintre Guvern si Parlament, iar Dl Orban si ai lui vor trebui sa dea raportul in fata Parlamentului si a opiniei publice si nu in gradina de la Cotroceni.

Dar cred ca cel mai tare l-a enervat decizia pe care am luat-o de a pune capat incalcarii drepturilor si libertatilor romanilor, interzicand Guvernului sa suspende aplicarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Iar daca tot a adus vorba despre inconstienta, dl Iohannis este chiar ultima persoana din Romania care poate deschide acest subiect. Pentru ca ne aducem aminte de cum ne spunea acum vreo luna si jumatate ca coronavirusul este doar o durere in gat si putina febra si il punea pe Citu sa fuga din fata Parlamentului” !!!

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre ! 🙂

Alioșa .

O postare lămuritoare și folositoare !

aprilie 19, 2020

HRISTOS a ÎNVIAT !!! 🙂 🙂 🙂

https://youtu.be/4iV3SctH8nw

 

HRISTOS a ÎNVIAT !!!  🙂 🙂 🙂

https://youtu.be/L2WibefHZEs

 

)1)waterimg0b13d294b419cde2cf590770cdf004fethumbnail

 

 

Gânduri rebele

)1Imagine internet

        Un obicei care s-a împământenit este ciocnitul ouălor de Paște, însă puțini sunt cei care știu de unde provine acest obicei. 

   Cel mai popular obicei din perioada Paștilor rămâne pentru ortodocși vopsirea și ciocnirea ouălor. Care este semnificația acestui obicei?

   Un obicei care s-a împământenit, însă puțini sunt cei care știu de unde provine acest obicei.

   Legenda spune că Maica Domnului, venită la locul unde era răstignit Iisus, a așezat la baza crucii un coș cu ouă. Acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile Mântuitorului.

   O altă legendă spune că atunci când Împăratul roman a auzit despre învierea lui Iisus, a spus că așa ceva este imposibil, ca ouăle roșii. Apoi Maria Magdalena a vopsit niște ouă roșii și le-a adus la el pentru a confirma faptul.

   Tradiția ciocnirii ouălor – chiar dacă pare amuzantă –…

Vezi articolul original 101 cuvinte mai mult

Sărbători PASCALE liniștite, cu SĂNĂTATE și BINECUVÂNTARE !!!

aprilie 17, 2020

În loc de motto :

Ca să nu mai fiu CRITICAT de UNII și de ALȚII, postez prin ” COPY PASTE ” fără NICI o MODIFICARE, următorul ARTICOL :

” Cu ce drept ridici tonul, neghiobule !

Publicat în 14 aprilie 2020 de Dan Tomozei

Nimic nu detest mai mult la acest robot decât faptul că își permite să ridice tonul la adresa românilor!

Pot să înțeleg că ești hoț de case, că ai intermediat copii la ”export” și mai nou românii trimiși la sparanghel, că sfidezi sentințele Justiției etc. … dar, CU CE DREPT RIDICI TONUL ȘI DEGETUL LA ADRESA ROMÂNILOR? Cu ce drept, băi hoț de case și dator sute de mii de euro la bugetul statului?

Tu, Iohannis, și PNL-ul tău de analfabeți, imbecili și vânduți străinilor, sunteți vinovați de evoluția epidemiei din România!

Astăzi spui că „epidemia este greu de controlat„, după ce PNL a lăsat virusul să intre și l-a plimbat prin țară!

Tu și guvernul tău care încălcați propriile decizii și ordonanțe militare!

Cu ce drept ai ajuns la Geta, la Sibiu, când tuturor românilor le interzici să iasă din casă?

Cu ce drept a luat Vela elicopterul statului, ca să intre în cimitirul interzis românilor?

Sunteți o nenorocire și un blestem pe capul românilor și României!” .

Sursa :

Cu ce drept ridici tonul, neghiobule!

Sărbători PASCALE liniștite , cu SĂNĂTATE și BINECUVÂNTARE 🙂 🙂 🙂

http://aliosapopovici.wordpress.com/2020/04/16.

ROMÂNILOR ORTODOCȘI din ȚARĂ și din STRĂINĂTATE care sărbătoresc DUMINICĂ 19 aprilie Sfintele PAȘTI

în GÂND, INIMĂ, SUFLET dar MUSAI în CASĂ că așa le-a ordonat președintele Klaus WERNER Johannis ,

prin DECRETUL prezidențial  semnat în 16 aprilie 2020  😦 😦 😦

continuat cu  Ordonanța Militară nr.9 /16/04/2020  care  ANULEAZĂ unele prevederi  din ORDONANȚELE ANTERIOARE emise și semnate chiar de el !!! 😦 😦 😦

Alioșa .

IATĂ cine conduce ROMÂNIA în timp ce PANDEMIA de CORONAVIRUS îi dezbină ” pas cu pas”pe ROMÂNI ……….

aprilie 15, 2020

Motto:

ROMÂNII de peste 65 de ani, unii SINGURI , bolnavi și sigur FĂRĂ BANI  😦 😦 😦

sunt ȚINUȚI OBLIGATORIU în CASĂ cu excepția orelor 11.00-13.00 când au VOIE să IASĂ la CUMPĂRĂTURI necesare traiului zilnic și între orele 20.00-21.00 când au VOIE să IASĂ din CASĂ ca să-și dezmorțească PICIOARELE BĂTRÂNE

de miniștrii ” guvernului meu-5” , adică de miniștrii guvernului Orban -3 !!! 😦 😦 😦

în timp ce , MII de ROMÂNI   , unii chiar din ZONE CARANTINATE ( Pătrăuți, județul Suceava ) majoritatea dintre ei NETESTAȚI în România lui Johannis&Orban din MOTIVE POLITICE

Medicul Adrian Streinu-Cercel, dezvăluire bombă. Din motive politice nu se fac mai multe teste de covid în România

ÎNCĂLCÂND prevederile O.M. care INTERZICE adunarea la UN LOC a mai MULT de TREI persoane 🙂 😦 🙂 circulă ÎNGHESUIȚI în ZECI de AUTOCARE private până la Aeroportul din CLUJUL lui Boc ) PDL-acum PNL) , sunt ÎMBARCAȚI  în AVIOANE  special destinate  lor și   pleacă la CULES de SPARANGHEL în GERMANIA

https://evz.ro/mascarada-covid-19-a-fost-dezvaluita-bulucul-romanesc-a-scris-inca-o-data-istoria.html

sub OBLĂDUIREA directă a autorităților statului reprezentate prin personajele din  imaginile adunate de pe internet și postate mai sus .

IATĂ prin REPUBLICARE prin ” copy paste”  despre ce este vorba :

 

”    VINZATORII DE SCLAVI

 11 aprilie 2020

1.500-2.000 de persoane au luat cu asalt joi noapte Aeroportul Internațional din Cluj-Napoca. Pentru a prinde charterele spre Germania. Unde merg la cules de sparanghel. Ca zilieri. La solicitarea cancelarului Angela Merkel. Vor fi zeci de mii în zilele următoare. Cu destinația Germania. Sau Italia. Sau Spania. Unii zic că, după flux, urmează refluxul. Opinia mea este diferită. Ne vindem concetățenii drept sclavi.
Dintre sutele de mii de români, care s-au întors în ultimele săptămâni în țara lor natală, cei mai mulți au făcut-o după ce au primit un picior în fund în statele europene în care munceau. O bună parte la negru. Statele „de drept” ale continentului european protejează cu intenție munca la negru, atunci când este vorba de mână ieftină de lucru provenită din statele est-europene. România fiind cel mai important furnizor. Când s-a declanșat pandemia, acești conaționali nu au mai avut de lucru. Nemaiavând de lucru, nu au mai primit niciun acoperiș deasupra capului. Autoritățile din statele partenere, începând cu autoritățile din Germania, le-au arătat politicos și ferm ușa. Și direcția. Iar românii, disciplinați, au pornit-o spre țară în coloane de autoturisme, de autobuze sau utilizând aeronavele comerciale și, în ultimă instanță, cele puse la dispoziție de autoritățile de la București. „Sunt frații noștrii români. Să-i primim așadar cu brațele deschise. Nu avem dreptul să le trântim ușa în nas la necaz”, au declarat rând pe rând oamenii de decizie de la București. Cu chiu cu vai, unii dintre aceștia, destul de mulți, au putut fi introduși în carantină. Alții, tot numeroși, au scăpat de carantină și, venind din zonele cele mai roșii ale Europei, au putut zburda într-o veselie de-a lungul și de-a latul României, infectându-și conaționalii, prietenii, rudele apropiate. Carantina pentru peste o sută de mii de români veniți de peste hotare a fost suportată de stat. Adică de noi. De cei care plătim contribuții aici din banii câștigați aici. Nimeni nu s-a supărat. Nu am auzit niciun protest. Toți am considerat că este cât se poate de firesc să-i primim cu brațele deschise pe frații noștri rătăcitori. Cu atât mai mult cu cât aceștia invocau o dorință, altfel cât se poate de firească, de a-și petrece sărbătorile pascale în țara lor de origine, o țară predominant ortodoxă. Nu ne-am mirat și nu am tresărit prea tare văzând că totuși sosesc sute de mii de români, în valuri cărora autoritățile nu le mai puteau face față. De multe ori mai mulți români decât în anii anteriori. În acest sens, deschid o paranteză.
În iarna anului trecut, m-am aflat în Italia timp de două săptămâni. În Munții Dolomiți. Unde pretutindeni am întâlnit români aflați la muncă. În hoteluri. În restaurante. În cafenele. În spa-uri. În supermarketuri. Pe pârtiile de ski chiar. Invariabil am deschis o temă de dialog. Întrebându-i dacă se mai întoc vreodată în țară. Și tot invarabil răspunsul a fost nu. Niciodată. I-am întrebat dacă totuși obișnuiesc să vină pentru a-și vizita rudele și prietenii. Din nou răspunsul a fost negativ. Dar atunci unde se întâlnesc, dacă se întâlnesc? Cei mai mulți mi-au spus că preferă să-și facă concediile împreună cu rudele și prietenii din România, atâția câți au mai rămas, în străinătate. În diverse stațiuni din Uniunea Europeană. România pur și simplu părea ștearsă din destinația lor. Iar dinamica intrărilor și ieșirilor din România, inclusiv în perioadele de sărbători, confirma ceea ce aflasem. Asta până la declanșarea pandemiei.
Valul celor întorși acasă în primăvara acestui an este uriaș. Nu poate fi comparat statistic vorbind cu nimic din ceea ce s-a întâmplat anterior. Dar, cum spuneam, românii i-au primit cu brațele deschise și, în ciuda gravelor derapaje, autoritățile s-au străduit să facă cât de cât față acestui uriaș reflux. Statul a pus la dispoziție fondurile necesare pentru carantinarea în diverse zone ale României a zeci de mii de conaționali. România a fost pusă într-o situație neobișnuită. După ce o bună parte din forța de muncă, mai ales cea tânără și calificată a plecat peste hotare, și într-o perioadă în care societățile comerciale de la noi s-au confruntat cu o criză a forței de muncă, multe fiind nevoite să aducă muncitori din state asiatice, iată că, pe neașteptate, în plină pandemie, combinată cu o criză economică fără precedent, care a paralizat o bună parte a societății producătoare de valoare adăugată, ne-am trezit cu o uriașă rezervă de muncitori calificați și necalificați disponibilizați de statele europene, care nu au mai avut nevoie de ei. Ar fi fost o excelentă oportunitate pentru ca Guvernul Orban să procedeze în mod inteligent și, nemaifiind constrâns de rigorile financiare impuse de UE, să declanșeze de îndată uriașe lucrări de investiții la scală națională, pentru a absorbi acest disponibil de forță de muncă. Dar nu a existat niciun program în acest sens. Niciun plan. Nicio intenție.
Consemnam zilele trecute faptul că învingătorii din acest război vor fi statele care vor ști să depășească primele blocajul economic și să-i determine pe oameni să pună mâna pe sapă. E bine să ne spălăm pe mâini, dar e rău dacă ne spălăm pe creier. Cine poate reporni și în ce condiții o economie blocată? Doar acea autoritate care a reușit cu prioritate să-i separe pe cei sănătoși de ce bolnavi. Ceea ce presupune testarea în masă a populației. Exact opreațiunea de bun simț, elementară, la care s-a împotrivit din răsputeri Ludovic Orban. Până ieri, când, prea târziu, și-a schimbat radical declarațiile. Ei bine, Germania face testarea în masă a populației. Și este prima care repornește economia. Deși încă, oficial, și în Germania, ca peste tot în lume, este declarată starea de pandemie. Și aici, iată, își spune cuvântul o politică de stat. De pe urmele căreia primii care profită sunt negustorii de sclavi.
Cancelarul Angela Merkel a dat verde. Are nevoie din nou de sute de mii și apoi de milioane de muncitori prost plătiți. Mai întâi de necalificați. Apoi de forță calificată de muncă. Porțile Germaniei s-au redeschis pentru românii care plecaseră acolo cu un picior în fund. Și, ca prin minune, în România, un stat în care nimic nu funcționează așa cum trebuie, s-au pus în mișcare cu turație maximă toate mijloaele pentru a-i satisface degrabă și întocmai dorința doamnei Angela Merkel. Și aici începe o istorie aproape științifico-fantastică.
Analizați și vă cruciți! În plină stare de urgență, în condițiile în care restricțiile de circulație sunt atât de stricte pe parcursul zilei și super-stricte noaptea, iar drumurile patriei sunt împânzite de militari, de jandarmi și de polițiști care hărțuiesc din prea multă exigență, mai bine zis din exces de zel, o vedetă de televiziune cum este Victor Ciutacu, solicitându-i zeci de acte care să-i permită circulația în ceas de seară, iată că s-au putut pune în mișcare cu o viteză uluitoare zeci și zeci de convoaie. Convoaie care au străbătut practic România, venind din îndepărate zone ale Moldovei spre Ardeal, pentru a lua cu asalt Aeroportul Internațional din Cluj-Napoca. Cum a fost posibil așa ceva? Cum ar fi posibil ca, într-o țară totuși rău organizată cum este România, să poți pune la cale instantaneu o asemenea uriașă traversare pe sub nasul tuturor autorităților și un asemenea desant pe un aeroport? Las la o parte pericolul uriaș la care s-a expus fiecare dintre acești sclavi moderni care încearcă să ajungă în Germania, înghesuindu-se unii peste alții în dubele care i-au transportat sute de kilometri până la Cluj-Napoca. Las la o parte și uriașul pericol la care acești români s-au expus, înghesuindu-se unii peste alții în aeroport, în așteptarea îmbarcării în chartere. Las la o parte încălcarea gravă a legii, care îi obligă pe cetățeni să păstreze o distanță minimă unii de alții și care obligă autoritățile să controleze riguros acest lucru. Las la o parte pericolul la care se expun conaționalii noștri în aeronavele încărcate până la refuz cu pasageri, dintre care unii cu certitudine sunt pozitivi. Să ne facem că plouă gândindu-ne la cum vor fi ei tratați și separați de cetățenii germani, odată ajunși la destinație. Și mai las la o parte multe altele. Dar nu chiar tot. De pildă – și o afirm foarte direct, asumându-mi întreaga răspundere – nu îmi pot imagina că această masivă deplasare pe sub nasul autorităților s-ar fi făcut fără acordul tacit al acestora. Și prealabil. Și cine ar fi putut coordona o operațiune de o asemenea amploare și prin care se încalcă atât de grav ordinele militare? Ne-am putea gândi că autorii sunt simpli negustori de sclavi, adică patroni ai unor firme care se ocupă cu plasarea forței de muncă în Germania? Au ei o asemenea capacitate? Au ei o asemenea logistică? Pot avea ei o asemeena influență asupra autorităților? Categoric nu. Negustorii de sclavi au acționat în baza unui plan bine coordonat, girat de persoane sus puse ale statului român.
Îmi pot imagina că președintele Klaus Iohannis a răspuns astfel unei solicitări exprese făcute de cancelarul Angela Merkel. Dar îmi mai pot imagina și că acesta a venit de fapt în întâmpinarea unei dorințe pe care Angela Merkel a exprimat-o zilele trecute. Și că ar fi acționat benevol. Îmi mai pot imagina în același timp că, fără acordul expres al premierului Ludovic Orban, o asemenea regie nu ar fi fost posibilă. Iar fără ordinul expres al premierului nu pot să cred că ministrul de Interne Marcel Vela ar fi îndrăznit să acționeze de capul lui. Așa că adevărații negustori de sclavi trebuie căutați ceva mai sus decât printre patronii firmelor care se ocupă cu plasarea forței de muncă. Și iată că ajungem la chintesența unui conflict politic la vârf.
Este conflictul deschis de acum dintre Rareș Bogdan, în calitatea acestuia de șef al parlamentarilor PPE la Bruxelles și de prim-vicepreședinte PNL cu Ludovic Orban. Nu știm încă dacă și cu Iohannis. Dar în sistemul bilă-mandă-bilă, acuzațiile grave lansate de Rareș Bogdan nu au cum să-l ocolească pe președinte. Rareș Bogdan îi acuză în mod explicit pe autorii acestei operațiuni de comerț interstatal cu sclavi. Sunt tare curios cum se va finaliza acest război, pe care Rareș Bogdan înțelege să-l poarte nu numai la București, ci și la Bruxelles. Dar mai ales mă interesează în ce măsură, până la urmă, va fi satisfăcută nevoia de sclavi a doamnei Merkel și a altor domni parteneri europeni ai României din Italia, Spania și Franța. Și pentru ca ceea ce am bătut astăzi în cuie să fie cât mai evident, fac o ultimă precizare. Românii sosiți acasă în valuri succesive s-au jenat să recunoască că au primit un șut în fund din țările gazdă. Și au invocat sărbătorile pascale. Iar acum iată că părăsesc România înainte ca sărbătorile pascale să fi avut loc. (Sorin Roșca Stănescu)

Vinzatorii de sclavi

Despre acest subiect,

persoanele virtuale care vor AJUNGE pe AICI 🙂 🙂 🙂

pot AFLA mult mai multe și mai  la OBIECT  în general pe :

http://aliosapopovici.wordpress.com/2020/04/12/

și în SPECIAL la COMENTARIUL postat ASTĂZI, în urmă cu câteva zeci de MINUTE !!! 🙂 🙂 🙂

Alioșa .

PS !

Dacă cele sus REPUBLICATE prin ” copy paste”  nu vă îndeamnă a COMENTA,

cele ce URMEAZĂ tot prin ” copy paste” REPUBLICATE, sigur vă vor MOTIVA !!! 🙂 🙂 🙂

 

„Iohannis, lasă aroganța! Uite aici inventarul acțiunilor tale și ale lui Orban”

14 aprilie 2020, 18:09 Ioana Radu Actualitate 9

Liviu Pleșoianu îl taxează pe Klaus Iohannis după ce a anunțat prelungirea stării de urgență, cu critici pentru unii politicieni, deputatul PSD făcându-i președintelui un inventar al acțiunilor sale și ale premierului pe timpul stării de urgență.

(VIDEO) „Cadoul” lui Iohannis de Paște: încă 30 de zile

Președintele Klaus Iohannis a anunțat marți prelungirea stării de urgență cu încă 30 de zile. […]

„Iohannis, lasă aroganța! Uite aici inventarul acțiunilor tale și ale lui Orban pe timpul stării de urgență:

– V-ați lăudat cu depășirea recoltei de amenzi la hectar, în timp ce toate celelalte țări se laudă cu testarea masivă a populației!

– Îi amendați voios pe oameni pentru că nu se pricep să completeze niște formulare pe care tot voi le-ați schimbat deja de trei ori!

– În timp ce făceați bani din tonele de amenzi, în țară intrau sute de mii de oameni pe care nu îi testa NIMENI!

– Vă lăudați că ați „militarizat” spitalele din Suceava, în condițiile în care acolo e un dezastru absolut!

– În privința numărului de teste efectuate, suntem depășiți de țări precum: Bahrain, Vietnam, Azerbaidjan, Kazahstan, Malaezia!

– În timp ce primarul unei comune din Constanța a cumpărat deja sute de tablete cu SIM astfel încât toți copiii de acolo să poată învăța online, Anisie de la Educație doarme în papuci și așteaptă să plece carcalacul ca să poată intra iar ca apucata peste profesori!                                                                                                          – În timp ce voi vorbiți despre austeritate, continuați să pompați MILIARDE în armament cumpărat de unde a venit și șepcuța!

– V-a(ți) demisionat ministrul Sănătății în plină pandemie, dar voi vorbiți despre sancțiuni pentru medici în cazul în care demisionează pentru că îi trimiteți la luptă cu mâinile goale!

– În timp ce alte state implică inclusiv armata în livrarea la domiciliu a alimentelor și medicamentelor, voi nu faceți ABSOLUT NIMIC pentru a sprijini logistic transportul produselor de strictă necesitate comandate online!

– Ați anulat transparența cu privire la achiziții!

– Ați limitat absolut aberant informațiile transmise către jurnaliști!

– Vă plângeți că e greu să faceți rost acum de măști și combinezoane, dar acum două luni încă visați umed la anticipate și vă jucați iresponsabil cu țara în plină pandemie: „Uite Cîțu, nu e Cîțu”!

– Pozați în oameni preocupați, dar acum câteva săptămâni nu voiați în ruptul capului să închideți școlile și spuneați că „DEMITIZAȚI UN PIC BOALA”!

Sunteți complet IRESPONSABILI!”, a scris Pleșoianu pe pagina sa de Facebook marți.