Archive for the ‘amintiri’ Category

” Fără FOC, nu iese FUM” !!! Ce NU ȘTIU românii despre medicul Adrian Streinu CERCEL …

aprilie 8, 2020

În loc de motto :

OMUL cât TRĂIEȘTE, învață ! Eu trăind, ÎNVĂȚ mereu !!!

Acesta este SLOGANUL meu !!! 🙂 🙂 🙂

În urmă cu câteva zile bune, distinsul DOMN IOAN

http://ioansperling.wordpress.com/

la o postare de-a mea , mi-a  dat de înțeles în mod  politicos  că NU ȘTIU mai NIMIC despre medicul Adrian Streinu Cercel ………………….

Atunci, nu l-am CONTRAZIS dar mi-a rămas în MINTE atenționarea politicoasă a Domniei Sale versus medicul Cercel , așa că , NAVIGÂND cu drag pe NET , am dat de un ARTICOL care-mi furniza DOVADA SUPREMĂ a faptului că prietenul meu virtual , IOAN, a AVUT DREPTATE 🙂 când mi-a SPUS ce mi-a SPUS versus medicul Adrian Streinu Cercel …………..

Postez mai jos, prin  ” copy  paste” , în GHILIMELELE de RIGOARE ,un ARTICOL care SPUNE MULTE !!! 🙂 🙂 🙂

Cu această ocazie, îi MULȚUMESC sincer ,Domnului IOAN pentru politicoasa ATENȚIONARE ! 🙂

 

”  TRAFIC DE VIAȚĂ ȘI MOARTE:

INSTITUTUL DE BOLI INVENTATE

18.06.2018

Te fac o gripă? O diaree? Sau o ciupercă? Nici nu le simți, sunt de la ei.

Există o metodă sistematică de fraudare a Asigurărilor de Sănătate.

Pe numele tău. Indiferent cine ești.

A pățit-o inclusiv fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, care s-a internat pentru o gripă, dar a plecat mai bolnav. Doar în acte, fără să știe.

Se întâmplă la un spital emblematic, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, aflat de 19 ani sub patronajul unui doctor celebru:

Adrian Streinu-Cercel, omul care anunță gripa la televizor.

Practica diagnosticelor fictive – afecțiuni adăugate din burtă oamenilor care vin la spital cu diferite probleme și pentru care statul plătește, pacient cu pacient, note de plată umflate – are un efect devastator: sărăcește artificial sistemul, intoxică statisticile naționale de sănătate, umflă achiziții publice de medicamente, generează crize.

„Suntem o națiune bolnavă pentru că uneori inventăm diagnostice”, admite actualul ministru al Sănătății.

Ne-am uitat în buzunarul ascuns al halatului.

Încape aici fundația privată a lui Streinu-Cercel, în care primii șapte producători mondiali de medicamente au pompat un milion de euro doar într-un an. Jumătate au fost retrași cash, în tranșe rotunde, uneori chiar la bancomatul din curtea spitalului.

RISE a mai obținut corespondența electronică internă a Hoffmann – La Roche, numărul 2 global în piața farma. Peste cinci mii de e-mailuri ale biroului regional din București dezgroapă în detaliu relația financiară cu șeful de la “Matei Balș” și 15 ani de practici ilegale.

Suntem în inima Capitalei, la câțiva pași de Obor, și vă invităm la un tur prin Sistem.

Andreea, o bucureșteancă stabilită în Italia, dar venită acasă în concediu, s-a trezit într-o dimineață din vara lui 2016 cu o diaree groaznică care i-a stricat scurta vacanță cu familia.

S-a dus glonț la Institutul „Matei Balș”, fiind internată chiar pe secția profesorului dr. Adrian Streinu-Cercel. A făcut o serie de analize medicale și a trebuit să înghită apoi niște pastile care să-i domolească tranzitul intestinal.

Nimic complicat. Doar enterocolită, o inflamație a intestinului provocată de un amestec nefericit de alimente. După trei zile în care s-a simțit ca și cum ar fi băut bere cu iaurt, Andreea a fost externată și s-a întors în Italia cu problema rezolvată.

Diareea ei, însă, explodase oficial în documentele spitalului.

Și, inevitabil, în istoricul medical al femeii, pe care statisticienii de la Institutul „Matei Balș” l-au încărcat din pix cu o colecție impresionantă de boli. Majoritatea, inventate. Sunt consemnate acolo de patru ori mai multe afecțiuni decât în realitate, unele mult mai grave.

Toate, cu efect direct pe cardul de sănătate al femeii, în numele căreia s-au decontat bolile fictive.

Altfel spus, pentru o diaree care făcea cam 100 de euro, am plătit cu toții 1.000 €.

I-am cerut o consultație pe subiect chiar infecționistului care a tratat-o pe Andreea în timpul internării la „Matei Balș”.

Mai jos, sunt răspunsurile doctorului pentru fiecare diagnostic decontat, așa cum apar în hârtii.

Diagnosticele fictive reprezintă o metodă sistematică de fraudare a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS).

La afecțiunile reale ale pacienților, adică cele pentru care oamenii vin de regulă la „Matei Balș” și pe care doctorii le descoperă la consultații specifice, departamentul de statistică al Institutului mai adaugă un set de diagnostice scoase din burtă.

Așa a pățit Andreea.

Adică eu sunt un tâmpit și tanti de la statistică știe ea mai bine ce și cum a avut pacientul?”, se întreabă retoric doctorul de la „Matei Balș” care a tratat diareea femeii.

„Unde sunt diagnosticele mele? Femeia avea în mod real ceva pentru care am făcut niște recomandări la externare. Au dispărut de tot din codificările lor. Rezultă că a fost internată pentru altceva.”

Iar Andreea nu e un caz izolat.

Tot în vara lui 2016, a venit la spital Sorina, o puștoaică de 14 ani. Tot cu burta și ea, de data asta Salmonella făcuse ravagii, dar infecționiștii au pus-o pe picioare. Numai că la departamentul de statistică lucrurile au arătat mult mai rău: Sorina s-a ales în plus pe cardul de sănătate cu o pneumonie, o Candida, o anemie și alte câteva vești proaste.

Georgiana, 32 ani, a venit cu o ciupercă la gură. Stomatită aftoasă și angină acută cu eritemato pultacee, a notat doctorul pe foaie.

Dar a plecat și ea cu o pneumonie, cu nelipsita Candida, bașca o sinuzită, dar și o infecție urinară. Fără să știe. Nici ea, nici medicul curant.

Ion are un diagnostic grav, confirmat și parafat: ciroză generată de hepatita C.

În arhiva „Matei Balș” a rămas, însă, și ca purtător oficial de hepatită B.

„E una ce am scris eu [în foaia de observație] și alta codifică ei [la statistică]. Omul ăsta are și două diagnostice care se anulează între ele: trombocitopenie = trombocite puține și trombocitoză = trombocite multe”, rămâne stupefiat alt infecționist veteran de la Institut.

Ține-n mână istoricul medical viciat al unuia dintre bolnavii care au trecut efectiv prin mâna lui, dar pe care Statistica l-a procesat mai scump pentru stat.

Frauda e la vedere, spun doctorii cu care am vorbit, pentru că ce semnează ei în mod normal e diferit față de ce transmite spitalul către instituțiile care gestionează politici și bugete publice de sănătate:

„Totul e în format electronic, cu excepția foilor fizice de observație. Acolo nu au curaj să completeze peste noi.

Cert e că numai în 2016, anul în care au fost internați pacienții de mai sus, Institutul „Matei Balș” a decontat 91.270.499 lei la CNAS, pe baza diagnosticelor comunicate oficial, pentru bolnavii tratați în spital.

Din banii ăștia, 4.600,8 de lei au venit pentru Andreea, deși nota de plată pentru diaree nu depășea 500 de lei.

Tu, cel care citești acest articol

Ești un număr. Boala de care suferi are un cod. Medicamentul pe care-l iei are o serie. Parafa medicului tău e înmatriculată și ea. Farmacia din colțul străzii, la fel, clasificată special.

Toți suntem cifre, rânduri și coloane în Sistemul Informatic Unic Integrat al Asigurărilor de Sănătate (SIUI), administrat de CNAS și gestionat tehnic de Serviciul de Telecomunicații Speciale.

SIUI e o matrice cu istoria bolilor din România. Sursa supremă a statisticilor medicale. Stochează datele fiecăruia dintre noi, cu sau fără asigurare.

Și într-o dimineață te trezești cu febră.

Tușești, transpiri, te dor oasele, te sperii și zbori glonț la primul spital. La „Matei Balș”, eventual, dacă ești din București și te ajută traficul. Institutul e un oraș în miniatură pe șoseaua Ștefan cel Mare. Hectare de spital cu blocuri de sticlă, clădiri de patrimoniu, o biserică și un parc secular în care te rătăcești instantaneu.

Ai gripă – zice medicul de la Camera de Gardă, după ce ascultă plămânii și se uită-n cerul gurii. Scrie asta în fața ta pe foaia de observație și te cazează peste noapte, cât timp laboratorul de analiză moleculară îți examinează virusul.

Datele se mișcă.

Sunt redirecționate 20 de metri la dreapta, cum ieși din Camera de Gardă, în cea mai securizată clădire din campus. La etaj, „Oficiul de Calcul și Statistică”. Nimeni nu poartă halat aici, e compartimentul de informaticieni subordonat direct managerului, care introduce în SIUI ce găsește în foaia de observație completată de medic.

Organigrama Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” by Victor Ilie on Scribd

În acel moment codul tău de pacient (CID), adică 20 de cifre pe care statul ți le repartizează automat și aleatoriu doar ție, în baza CNP-ului, e asociat în sistem la codul specific al bolii. Gripă pentru tine – J10.0 pentru stat.

Ai intrat în algoritm.

Te externezi, și-n drum spre casă, oprești zgribulit la farmacia din cartier cu rețeta de la spital în mână.

Un fapt banal care produce o nouă conexiune în sistem: două fluxuri de date se cuplează imediat când farmacistul înregistrează rețeta. Și care, la fel ca medicamentul prescris, este înseriată și numerotată. Ambele informații (spital-farmacie) creează o asociere unică în SIUI, contribuind la harta complexă a fiecărui incident medical.

Încă un rând în cazul tău, dar care conține 70 de tipuri de informații.

Gripați banal, răniți în accidente, abonați la citostatice sau așteptând un transplant, vaccinați sau nu, alergici la polen, bolnavi de HIV, cu măsele umflate ori afectați psihiatric – absolut toți lăsăm urme în SIUI.

Dar „Big Brother” are o logică

Urmărește banii.

Ideea de codificare a bolilor s-a născut la Universitatea Yale, Statele Unite, în anii ‘70, și a setat pentru prima dată în istorie un mecanism de control financiar al tratamentelor pe care statul sau asiguratorii privați le rambursează spitalelor.

Mașina a devenit tot mai sofisticată în timp, un aparat contabil al sănătății publice, obiectiv strategic reglementat prin legi organice, securizat de servicii speciale, administrat de o instituție autonomă.

Însă principiile de bază rămân simple, ca la biblioteca comunală: clasificare, standardizare, arhivare.

Sistemul începe cu un schelet care împarte afecțiunile în 23 de categorii majore de diagnostic – în funcție de anatomia corpului uman și specializările medicale. Fiecare are propriul cod de 5 caractere (DRG – Diagnosis Related Group). Toate se ramifică spre alte 671 de situații medicale, fiecare cu gradul său de risc și proceduri medicale aferente.

Acum intră în ecuație spitalul care te tratează. Că-i la țară sau la oraș, universitar, de urgență, maternitate, privat sau public – fiecare așezământ cu crucea roșie pe ușă intră în clasificare.

Contează în clasament performanța dovedită pe parcurs, complexitatea cazurilor pe care spitalul le poate gestiona. Se evaluează tot: numărul de paturi, rural, urban, gradul de ocupare, resursele umane sau logistica. Departajarea se face după un așa-zis ICM (Indice Case Mix).

Alt cod, deci. Cu cât e mai mare, cu atât e mai bine pentru spital.

Institutul „Matei Balș”, de pildă, are un ICM de 1,6184, fiindcă tratează boli complexe precum HIV sau hepatita, deține laboratoare de analiză, urgențe și departament universitar.

Spitalul Orășenesc din Hârlău, cu un singur chirurg angajat, s-a oprit la indicele 0,7506.

Mașina coroborează toate variabilele de mai sus cu prețul aproximativ al unei intervenții medicale, oricare ar fi natura ei, și obține Valoarea Relativă a unui pacient.

Acesta-i termenul oficial.

„E un coeficient atribuit în funcție de cantitatea relativă de muncă, consumabile și resursele de capital necesare pentru tratamentul complet al bolnavului cu afecțiunea respectivă”explică legea.

Altfel spus, calculezi analize, antibiotice, spitalizare, echipamente, „manopera” doctorului, raportezi situația la cota spitalului în care aterizezi și rezultă astfel „valoarea ta relativă” de la ultima gripă. Întotdeauna, un număr cu patru zecimale te clasifică în matrice și se calculează din DRG (al tău) și ICM (al spitalului).

Ți-ai mai revenit, dar spitalul trebuie să deconteze „distracția” cu tine.

Aici e miza.

Banii sunt publici, adică provin din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, coșul uriaș administrat de CNAS, la care contribuim fiecare când ne plătim asigurările obligatorii. În faza asta, Casa devine casierie, iar plățile sunt standardizate și ele cu un indicator pompos aplicat spitalului și derivat din evaluarea ICM.

Se numește Tarif pe Caz Ponderat (TCP).

Aceeași comparație: „Matei Balș”, institut cu pretenții, are un TCP de 1800, în timp ce Hârlău s-a blocat la 1450. Tehnic, același pacient costă diferit de la un spital la altul. Legislația nu a coroborat mereu TCP cu ICM.

Apoi se aplică, pur și simplu, o formulă.

La final, suma pe care spitalul o primește pentru un pacient externat reprezintă produsul dintre TCP-ul unității și Valoarea Relativă a bolilor tratate. O înmulțire simplă. Numai că bolile fictive adăugate fraudulos pe numele unui om îi cresc acestuia „valoarea relativă”, ceea ce ridică drastic și suma decontată de stat pentru el.

Practic, spitalul umflă nota de plată.

De aceea, diareea Andreei a costat mai mult decât trebuia. Afecțiunile inexistente, dar adăugate din burtă, au mărit valoarea codurilor sale DRG până la 2.2556.

Acest număr înmulțit cu 1800 (cod TCP la „Matei Balș”) a rezultat în 4.600,8 lei, primiți de Institut de la Casa de Asigurări pentru tratarea femeii.

De nouă ori mai scump.

Prin urmare, Sistemul dă eroare

Dar eroarea e umană.

Programat să prevină fraudele și să faciliteze accesul tuturor la serviciile medicale, să monitorizeze practicile clinice sau piețele de medicamente – softul asigurărilor de sănătate poate fi fentat ușor.

Foamea cronică de bani a spitalelor a generat un soi de oportunism economic. E care pe care.

Ne-a explicat breșa un oncolog familiarizat cu fenomenul. La Spitalul Colentina, unde lucrează el, medicii sunt cei care se ocupă de codificarea bolnavilor, și nu statisticienii. Spre deosebire de Institutul „Matei Balș”, vecinul de peste gard.

„Dacă aș fi șef peste o secție de oncologie, ca să supraviețuiesc financiar, va trebui să exploatez la maximum chiar și alergiile unui pacient ca să am bani pentru ceilalți. Dacă are alergie la un antibiotic, el venind pentru un cancer de ficat – să zicem, deși e irelevantă alergia în context – i-o trec și pe aia în fișă pentru că aduce bani în plus de la Casă. Una e, totuși, să te chinui să scoți dintr-un pacient până la ultimul leu din ce suferințe are și alta e să îi bagi din burtă și boli de care nu suferă.”

Mai e o problemă:

„Noi am importat sistemul australian fără să mai facem niște calcule de cost ca lumea pentru fiecare boală în parte, iar codurile au fost subevaluate de Minister ca să facă economie cu spitalele. ”

E vorba despre acordul de licență dintre guvernele României și Australiei, prin care noi am importat, la modul copy-paste, sistemul de codificare a bolilor.

„România a analizat modul de utilizare al sistemului AR-DRG în propriul teritoriu, a constatat unele aspecte critice și a inițiat dezvoltarea propriului sistem de clasificare, începând cu luna iulie 2010”, admite Guvernul. Versiunea de azi (RO.vi.DRG) ar fi fost croită special pentru spațiul mioritic.

Dar dacă iei bolile la mână, zici că au codificat „Cartea junglei”. Sistemul românesc e pregătit în orice moment pentru urgențe ca mușcăturile de crocodil, aligator sau rechin, variolă de maimuță și erupții vulcanice.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Medicul certifică bolile

Nimeni altcineva.

„Responsabilitatea pentru existența și validitatea informațiilor este exclusiv a medicului curant – nu asistenta șefă, statisticianul, informaticianul etc.” – se predă la școala de șefi de spitale.

Procesul laborios necesită cunoștințe de specialitate.

Nu și la „Matei Balș”.

Unul dintre cei care au analizat diagnosticele fictive pentru RISE, medic la Institut, se așteaptă la consecințe: „Asta-i starea de fapt, nu excepția. Și mă întreb: la un control, cine va răspunde pentru asta? Tare mi-e că ăla pe numele căruia a fost bolnavul.”

A încercat pe loc să rescrie în calculator diagnosticele fictive ale lui Ion, fostul său pacient, dar degeaba. Acces interzis. Istoricul medical rămâne viciat.

Acest mesaj îmi apare când intru pe un pacient încheiat de Statistică. Îmi zice că nu mai pot modifica nimic odată ce s-a finalizat codificarea DRG”

Pentru că-i tardiv.

O dată pe lună, conexiunile de coduri (boală-asigurat) emise de „Matei Balș” pleacă în pachete de date criptate către Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar.

Școala vede în ansamblu, generează statistici, identifică tendințe în matematica bolilor noastre, anticipează epidemii, trasează direcții în bugetele guvernamentale.

De la Școală, pachetele de date criptate și organizate pe boli, efecte, vârste, sexe sau zone geografice, merg mai departe la destinație: Casa de Asigurări. E singurul loc unde informațiile pot fi decriptate, pentru ca tu și gripa ta sa fiți indexați, cu aceeași cheie digitală care le-a criptat în clădirea albă de la Institutul „Matei Balș”.

Nota de plată

Se umflă la Statistică, sub ochii managerului de spital.

Esențială în medicină, statistica este o știință în sine, derivată din teoria probabilităților matematice, care analizează volume mari de date și se aplică în absolut orice domeniu contemporan.

Răspunde unui scop fundamental uman: previziunea, nevoia naturală de anticipare, de a fi pregătit. Și observă de secole evoluția bolilor.

În 1840, Spitalul Brâncovenesc din București avea așa ceva în regulamentul intern: „la sfârșitul fiecăruia an Dohtorul va înfățișa Direcsii lista de numărul bolnavilor ce s-au căutat în Spital împărțită după felul boalelor.”

Datele erau vitale și atunci, dar tot medicul era cel care stabilea bolile, în timp ce administrația făcea doar calculele. 178 de ani mai târziu, paradigma legală nu s-a schimbat, dar corupția bate știința.

Cu efecte grave pe termen scurt.

Bolile închipuite la „Matei Balș” compromit statisticile. La ce duce asta? La afectarea bugetelor publice de sănătate. Cine câștigă din manipularea pieței? Cei care vând și cei care îi ajută. Primii sunt producătorii și distribuitorii de medicamente sau echipamente, ceilalți sunt managerii din sistemul medical.

Am rugat-o pe Sorina Pintea, ministrul Sănătății, să comenteze situația. „E un subiect fierbinte, din păcate, o realitate urâtă”, a admis înainte să ne dea un interviu.

Haosul din bazele de date

E confirmat oficial chiar de ministru.

„Da, suntem o națiune bolnavă pentru că uneori inventăm diagnostice.”

Gospodărește un morman de date medicale contradictorii, 92 de registre instituționale care nu se pupă. Și tocmai aprobă un medicament nou și scump (Spinraza). Ca să-l bugeteze, trebuie să știe exact câți oameni au nevoie de tratament, așa că a întrebat instituțiile din subordine.

A primit trei estimări diferite, care i-au provocat o trilemă de 25 de milioane.

Agenția Medicamentului, 60 de bolnavi. Impact bugetar ~ 12 milioane de lei.

Școala de Sănătate Publică, 86 de bolnavi. Impact bugetar ~ 17 milioane de lei.

Casa de Asigurări, 184 de bolnavi. Impact bugetar ~ 37 milioane de lei.

„Teoretic, toate aceste instituții trebuie să aibă niște baze de date foarte bine puse la punct, având în vedere că gestionează miliarde. Din păcate, știți și dvs. foarte bine, aceste sisteme nu sunt foarte performante, nu sunt foarte bine puse la punct și răspunsul la întrebarea dvs. este relativ simplu: nu știm exact, încă, ce oameni avem de ajutat”, a declarat ministrul Sănătății pentru RISE Project.

Vezi interviul integral cu Sorina Pintea

Prima conexiune

Are loc birocratic, când fiecare spital raportează criptat bolile identificate.

În România, sunt cinci sute în total, publice sau private, și fac asta lunar.

Primul beneficiar în flux, Școala de Sănătate Publică, cu sediul în zona Obor a Capitalei, procesează rece datele pacienților români – geografie, vârstă, sezon, intervenție etc – și alcătuiește poza de ansamblu cu banii decontați.

În medie, un operat pe inimă costă cam 4000 de lei pe zi, un bolnav de cancer până în 1000 de lei pe zi, o gravidă vreo 750 de lei – dar totul este analizat „în vrac”, apoi transformat în sinteze și simulări pentru Sănătate și Finanțe, ministerele care stabilesc efectiv politicile și bugetele.

400 de euroSold anual. Pe cap de cetățean.

Atât ți-ar reveni dacă ni s-ar împărți tuturor bugetul de stat alocat Sănătății.

Altfel, pâinea e la minister, care organizează banii pe căprării, iar cuțitul stă la Casă, care urmărește, om cu om, cum se cheltuiesc.

Căprăriile sunt ceea ce numim oficial Programe Naționale de Sănătate – strategiile de stat pentru bolile cu impact major asupra populaţiei, precum HIV, cancer, diabet, afecțiuni cardiologice, neurologice, urgențe de transplant etc.

Fiecare Program e păstorit de o câte o Comisie Națională, adică un for tehnic format din specialiști și prin care „Ministerul Sănătății coordonează din punct de vedere științific și metodologic domeniul de specialitate” – spune legea.

Aici s-au pus mereu la aceeași masă zmeii medicinei din România, cei mai titrați doctori pe specializările lor, profesori universitari, academicieni sau manageri de spitale. Ei au hotărât pachete medicale de bază, protocoalele terapeutice, medicamentele care circulă, prețurile lor, aparatura cumpărată, cine se poate trata în străinătate, iar lista continuă cu peste 20 de atribuții.

Deciziile se iau prin vot și sunt comunicate ministerului.

De exemplu, cei mai oncologi dintre oncologi compun Comisia Națională de Oncologie. Sunt șapte. Când nu cad de acord, șeful Comisiei stabilește singur ce și cum.

Există zeci de comisii care acoperă toate specializările, inclusiv ramuri auxiliare ca tehnologiile medicale, igiena sau bioetica.

Și peste toate, ani de zile, a guvernat un fel de comisie a comisiilor:

„Comisia Națională pentru Coordonarea Comisiilor de Specialitate ale Ministerului Sănătății”

Aceasta era compusă din 15 membri, numai somități. Printre ei, găsim miniștri controversați ca Mircea Beuran sau Daniela Bartoș,  pe rectorii Universităților de Medicină și Farmacie din București și Cluj, cele mai mari din țară, dar și chirurgi cu probleme penale și carnet de partid, precum Șerban Brădișteanu sau Irinel Popescu.

În grupul celor 15 care gândeau Strategia Națională de Sănătate, a figurat statornic și profesorul Adrian Streinu-Cercel – managerul de la Institutul „Matei Balș.”

Lucrurile au arătat astfel timp de un sfert de secol, până la reforma din 2016, când tehnocrații au limitat rolul executiv al comisiilor medicale, dar l-au conservat pe cel academic, desființând unele, modificând altele.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!

Recapitulare:

Tu plătești, guvernul strânge banul, ministrul și „dumnezeii” medicinei îl împart.

Și ca să nu trișeze nimeni, s-a inventat Mașina cu ambalajul său instituțional: Casa de Asigurări (CNAS).

Care, prin lege, „asigură organizarea și monitorizarea Programelor Naționale de Sănătate”, deci e contabilul cu braț de fier al statului care păzește fiecare leu din Sistem. La asta ajută clasificarea diagnosticelor și softul SIUI ce monitorizează în timp real piața de pacienți.

De la Casă, bugetul Sănătății circulă pe două artere vitale: spital și farmacie. La cine tratează și la cel care vinde tratamentul.

Dar inteligența artificială pălește când managerul de spital devine centrul unui conflict de interese: el stabilește, el împarte, el cheltuie.

Și iată cine câștigă

Corporațiile farma și doctorii care devin agenții lor nevăzuți.

Avem un studiu de caz.

RISE a obținut corespondența electronică internă a Hoffmann – La Roche, numărul 2 în piața globală a producătorilor de medicamente. Peste cinci mii de e-mailuri ale biroului regional din București, operat de grupul elvețian, dezgroapă în detaliu 15 ani de practici ilegale.

Perfecționate în timp, metodele La Roche variază. De la cash în valiză, excursii exotice sau „lucrări științifice” servite – plățile se disimulează din ce în ce mai sofisticat prin contracte private, nedeclarate, sinecuri pentru familie sau fundații personale.

Holdingul elvețian țintește o felie cât mai mare din cei 400 de euro pe cap de pacient român, ceea ce a condus biroul de la București la un jihad de vânzări în care au înrolat o armată de medici.

În prima linie, ca întotdeauna, se duce bătălia pentru informații: date despre pacienți, structura alocărilor bugetare, achiziții viitoare, cum circulă produsul în piață, doctori aflați pe statele paralele de plată ale concurenților. Toate statisticile naționale reprezintă o mină de aur.

Cum arata dinamica din teren?

Mesaj trimis pe 11 octombrie 2011, ora 11:07

Subiect: news clawback

Cu o zi înainte, domnul Paul Radu, Market Acces Manager la Hoffmann – La Roche, fusese pe teren, într-o vizită la șeful Casei de Asigurări, iar acum dădea un raport complet. Lumea se focusa în 2011 pe modificările legii clawback, o taxă specială impusă producătorilor de medicamente.

„Dragii mei, Ieri am avut o întîlnire la CNAS cu Dr. Dorin Ionescu, Director General, privind diferitele aspecte ale ultimelor măsuri preconizate de reformă în sistemul de sănătate. Legat de clawback, acestea sunt ideile care au apărut după ultima întîlnire de la Min. de Finanate (cea de săptămîna trecută, cu CNAS, MS și ARPIM): Din simularile MF, pentru trimestrul IV - 2011 sunt bugetate aprox. 1.316 mil lei (775 pt medicamente in ambulatoriu, 392 pentru. Programe Naționale - inclusiv medicamentele din spitale și 149 pentru medicamentele în spitale, cele la plata pentru DRG). Simulările Ministerului de Finanțe indică un consum plătit de aproximativ 1.500 mil. Lei (...)”

Lobbyist neobosit, Paul Radu frecventa instituții, negocia, discuta, era plătit să deschidă uși. Funcția lui corporativă se traduce prin Director pentru Accesul pe Piață, ceea ce presupune un slalom continuu între Ministerul Sănătății, cel de Finanțe, Casa de Asigurări și vreo prezentare unde se adună medici și farmaciști influenți.

Radu provine din interior.

A lucrat 12 ani în sistem, șef peste punctul nevralgic: centrul de analiză a datelor DRG de la Școala Națională de Sănătate Publică.

Apoi, a plecat direct în sectorul privat, fiind racolat de Hoffmann – La Roche, unde satisfacția se simte pe card. Creșterea vânzărilor se reflectă în buzunarul angajaților sub formă de bonusuri, conform protocoalelor stabilite la centrala din Basel, Elveția. Comisionul poate atinge maximum 6 salarii.

 

 

Sursa :

Institutul de Boli Inventate

OMAGIU marelui BRÂNCUȘI !!!

februarie 27, 2020

Îmi face o mare BUCURIE 🙂

și o imensă PLĂCERE 🙂 🙂

să vă aduc la cunoștință o SUPERBĂ postare ,

un adevărat OMAGIU adus marelui SCULPTOR român,

Constantin BRÂNCUȘI ,de prietenul meu virtual ,

Alex !!! 🙂 🙂 🙂

 

Lumea lui Alexandru

constantin-brancusiConstantin Brâncuși

(n. 18 feb.1876 – d.1956)

Sculptor român, este unul dintre cei mai mari artiști plastici ai secolului XX.

Anul acesta, în 2020 – 144 de ani de la nașterea sa.

* * * * *

„Eu mă aflu acum foarte aproape de Dumnezeu, şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână spre El, ca să îl pipăi!… Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu…”

„Simplitatea este partea esenţială a lucrurilor complicate”.

„Trupul omenesc este frumos doar în măsura în care oglindeşte sufletul…”

„Duceţi-vă la noi, în România, să vedeţi oamenii, costumele, locurile (spaţiul românesc). Duceţi-vă să vedeţi ceea ce am putut să realizez eu, la Târgu-Jiu!”

„Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor”.

„Când o societate nu mai cunoaşte, sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei”.

„Nu am vrut să sculptez pasărea, am vrut să sculptez zborul”.

„Plăcerea cu care…

Vezi articolul original 294 de cuvinte mai mult

Ce NU ȘTIU românii despre fostul ministru al justiției în cabinetul Dăncilă…………..

februarie 14, 2020

 

Mai devreme sau mai târziu, ADEVĂRUL tot IESE la IVEALĂ !!! 🙂 🙂 🙂

 

” Birchall, pusă în genunchi de MI6 !

2020-02-12 · 18:28:30 | Autor: Catalin Tache

”Iohannis, filat de MI6” titram  pe 5 ianuarie, dezvăluind o operațiune fără precedent a structurilor contrainformative românești implicate din umbra anchetei DIICOT ”Ayahuasca” în ”extragerea” ofițerului britanic de spionaj, ”șamanul” Thomas Ivor Mowbray Lishmann.

Dar ceea ce a uimit cel mai mult nu a fost  în niciun caz povestea oricum halucinantă a dosarului ”traficantului de droguri” Gelu Oltean, nimeni altul decât fostul șef al serviciului secret al Ministerului de Interne.

Și nici implicarea atâtor nume grele din sistem în ”Lotul de la Stoenești – Răcari”, în frunte cu chiar prim-adjunctul SPP, generalul Gabriel Crețu.

Cât faptul că, după trei decenii de ”anchilozare” în ”poziția ghiocelului”, structurile contrainformative românești declanșau și duceau la bun sfârșit o spectaculoasă operațiune de stopare a unei rețele de spionaj la cel mai înalt nivel.

Și chiar suspectată că ar fi penetrat grav însuși ”dispozitivul zero” de la Palatul Cotroceni!

Mai ales că era vorba de un ”serviciu partener” precum MI6.

Mai mult  decât atât, fiind vorba chiar de noul ”superviser” al sistemului românesc de siguranță națională după ce, așa cum dezvăluiam încă din 23 octombrie 2017,

”SUA predau România MI6”!

 

cap site ana birchall Birchall, pusă în genunchi de MI6!Numai că, după cum reiese din informațiile de ultimă oră intrate în posesia noastră, serviciile românești nu doar că au    dat înapoi după cazul Lishmann și ”descâlcirea” ițelor informative care ajungeau deja până în inima Administrației Prezidențiale, dar tocmai ce ar fi bifat un nou succes. Iar alerta ar fi fost dată după ce oamenii președintelui au purces la verificarea ”legendării” Anei Birchall drept ”aleasa SUA”, în contextul loviturii de imagine care ar fi trebuit dată prin păstrarea fostului ministru al Justiției și în Cabinetul Orban, după preluarea guvernării de către liberali. Ca să nu mai vorbim de necesitatea unei asemenea ”perii informative” la cel mai înalt nivel după declanșarea ”viguroasei” campanii de lobby pentru eventuala trimitere a aceleiași Ana Birchall drept ambasador la Washington, în locul lui George Maior. Numai că, surpriză, sprijinul de care Birchall părea a se bucura din partea americană era strict unul pe persoană fizică. Și care deja trezise suspiciunea ”Agenției”, ceea ce a și dus de altfel, în cele din urmă, la retragerea fără precedent în diplomația americană a ”protectorului lui Birchall”, ambasadorul  SUA la Bruxelles, Gordon Sondland. Însă ”îngenuncherea” carierei politice a ambițoasei Ana Birchall nu s-ar datora, culmea, relației acesteia cu Gordon Sondland și nici măcar ”protecției excesive” de care s-a bucurat la un moment dat din partea procurorului general al SUA, William Barr. Cu toate că un simplu telefon al acestuia a fost de ajuns ca să o bage în fibrilații pe timorata Viorica Dăncilă, fostul premier numind-o astfel la Justiție, fără ca oamenii săi de încredere să mai verifice întreaga poveste.pag 0aa2 Birchall, pusă în genunchi de MI6!Însă ”cazul Birchall” a trecut la ”last level” operativ  după ”lovitura” din 29 septembrie anul trecut, cea despre ”Cine este adevăratul soț al Anei Birchall”! Iar după ce structurile contrainformative au verificat ”zona gri” a sistemului în care se învârte de atâta vreme britanicul Martyn Birchall s-a trecut la închiderea ”cu mantă” a unui potențial nou ”cap de pod” al ”beneficiarului final” în România. Pe care se pare că serviciul britanic îl putea folosi, ca și în cazul Lishmann, fără cunoștința agenției ”omoloage” americane! Asta ca să nu mai vorbim și de alți parteneri strategici… Astfel că se explică de-abia acum și ”trezirea din amorțeală” a structurilor contrainformative românești care, totuși, nu ar fi putut opera la un astfel de nivel înalt fără ”OK”-ul de peste Ocean…

Dăncilă a înghițit-o! Iohannis a scăpat!

S-a instalat panica la Cancelaria Vioricăi Dăncilă imediat după ce secretarul pentru Justiție și totodată procurorul general al Americii a anunțat telefonic că ar prefera ca în timpul vizitei pe care urma să o facă la București în cadrul reuniunii ministeriale Statele Unite – Uniunea Europeană să fie întîmpinat de Ana Birchall. Din postura de ministru al Justiției! Astfel că fostul premier s-a conformat fără să crâcnească și Anna Birchall a beneficiat apoi din plin de această ”legendare” ca și ”aleasa SUA”, inclusiv atunci când a tocat mărunt chiar guvernul din care făcea parte. Și când spera că va rămâne pe post și după instalarea ”guvernului meu”, Palatul Cotroceni fiind ”intoxicat” cu varianta de lucru că și Bruxelles-ul ar insista pentru această nominalizare surprinzătoare, prin chiar glasul ambasadorului SUA pe lângă Uniunea Europeană, Gordon Sondland.pag 03 Birchall, pusă în genunchi de MI6!Numai că, dovedindu-se ceva mai cu picioarele pe pământ decât ”conservele expirate” din jurul Vioricăi Dăncilă, oamenii președintelui ”au îndrăznit” să ”ia lumină” chiar de peste Ocean. Și astfel s-au dumirit că relația ”primejdios de apropiată” dintre Ana Birchall și Gordon Sondland nu doar că nu era una privită cu ochi bun la Washington, dar chiar ar face obiectul unei anchete interne cerută de la vârful Administrației Trump. Și astfel nu doar că s-a pus ”stop game” operațiunii pentru păstrarea Anei Birchall în fruntea Justiției și în cadrul ”guvernului meu”, dar și ”variantei de rezervă” a desemnării acesteia drept amabasador peste Ocean, președintele fiind ”salvat” astfel în ultima clipă de a intra în acest ”joc periculos”. Mai ales că, iată, Gordon Scondland deja a fost retras de la Bruxelles, principala acuză adusă din partea Administrației Trump fiind tocmai ”lobby-ul deșănțat” în favoarea româncei Ana Birchall.

Cine este Martyn!

Până nu de mult, despre soțul Anei Birchall nu s-a știut decât varianta bine alimentată pe ”google” cel puțin a frumoasei povești de dragoste a româncei  care l-a cunoscut pe britanicul Martyn în SUA. Și cum a fost ”dragoste la prima vedere”, Ana s-a căsătorit imediat cu britanicul mai mare cu 17 ani și astfel cei doi au format una dintre cele mai de succes familii. Ținînd cont fie și doar de faptul că politiciana are declarată o avere la vedere de 23 milioane de euro. În schimb, oricât ai rupe internetul în două, despre Martyn nu mai există în plus decât o minimă referire cum că ar avea o ”colaborare” cu o firmă românească. Să vedem acum însă și cine este de fapt ”adevăratul Martyn”, misteriosul afacerist britanic de care Ana s-ar fi îndrăgostit fulgerător în SUA, în vara lui 1997. Așa cum a fost el ”documentat” drept ”un fost băiat de oraș binecunoscut  de către inițiații sistemului  încă de pe vremea când a intrat în lumea bună a marilor lovituri financiare alături de legendarul și regretatul miliardar sibian Dan Fischer, cel cu triplă cetățenie, română, germană și israeliană. Dar și de Dan Pazara, fostul mahăr de la OMV Petrom, cei trei fiind marii beneficiari ai cuponiadei lui Nicolae Văcăroiu, precum și oamenii din spatele afacerilor cu consultanța acordată pe sume uriașe în cazul unor privatizări controversate precum cea a ROMTELECOM-ului.pag 0aaa3 Birchall, pusă în genunchi de MI6!Culmea este că Fisher, Pazara și Birchall  chiar au și format un trio de temut pe vremea ”marilor privatizări”. Lista succeselor financiare de răsunet ale ”DANUBIUS” în afacerile cu privatizările marilor companii de stat fiind completată și de cumpărarea ”angro” de cupoane emise de Guvern și răscumpărate apoi de FPP! În plus, fost Frîncu pe când activa ca sportiv la Ministerul de Interne, miliardarul Dan Fisher cel cu trei cetățenii,  decedat în 2012 la Berlin nu avea cum să nu fie ferit de controverse, inclusiv cele  referitoare la apartanența sa la ”zona gri” a serviciilor secrete, nu neapărat doar românești. Mai ales ținând cont de misiunile primite de a recupera creanțele de zeci de milioane de dolari pe care statul român le avea de încasat de la diverse alte țări încă din perioada comunismului. Ceea ce a condus inclusiv la un adevărat război fratricid între serviciile românești…

De asemenea, și celălalt asociat al britanicului Martyn Birchall nu a  fost ferit de același gen de controverse, mai ales după ”legendarea” poveștii de succes cum că ar fi ”dat lovitura pe Wall Street” și așa ar fi făcut la rândul său primele milioane…” .

Sursa :

https://www.national.ro/dezvaluiri/birchall-pusa-in-genunchi-de-mi6-678932.html/#ixzz6DotLCoAs
National

Alioșa .

Cântecele lor , mi-au făcut VIAȚA militară mai UȘOARĂ !!!

iulie 11, 2018
 

 

 

 

 

https://www.click.ro/vedete/ romanesti/secretele-marilor- artiste-nascute-aceeasi-zi

Trei dive, trei voci de aur, toate venite pe lume în aceeaşi zi, dar în ani diferiţi. Angela Similea, Mirabela Dauer şi Margareta Pâslaru fac parte din Generaţia de Aur a muzicii uşoare româneşti, iar mâine fanii le omagiază, la ceas aniversar. Click! îţi prezintă cele mai noi poze cu cele trei soliste, alături de secretele lor.

https://www.youtube.com/watch? v=ssdFRTZghso

Margareta Paslaru _Da,da,dirla,da,da/ 1969 Repertoriu international – Dalida Acompaniaza grupul Romanticii condus de Mircea Dragan (sursa:Wikipedia) IMPRESII …

https://www.youtube.com/watch? v=Fc3yfQIusdg

Fragment din emisiunea „Melodia secolului”, realizata in 2000 de Liana Sandulescu. Canta Mirabela Dauer. https://www.facebook.com/ ArhivaTVRonline

Ce NU știu românii despre cei care au fost și mai sunt, UNII, încă la BUTOANE !!!

iulie 3, 2018

Motto:

”  Cine UITĂ, nu MERITĂ ” ( Nicolae IORGA) .

 

”Fata schimonosita a generalului Coldea (Foto)

Duminică, 1 iulie 2018 12:01 | Scris de L.J. | pdf | print | email

Culise – Vorbe De Fumoar

* Iata o adevarata radiografie a justitiei romane! Uitati-va bine la poza alaturata cu generalul (r) Florian Coldea, omul care a condus SRI-ul vreo 12 ani! Si care a controlat toata justitia cu protocoalele lui ilegale. Uitati-va ce privire de om haituit are! Vi se pare ca are toate tiglele pe casa? Credem ca fata lui ne explica pe deplin de ce justitia a fost adusa in halul asta de neincredere generala, aservita, distrusa, santajata, plina de neaveniti! Asta a fost “luminatul” care a crezut ca justitia, dar si toate institutiile tarii trebuie controlate prin protocoale. Asta era prin toate birourile sefilor din Justitie si viceversa si combina la greu tot ce putea. Asta a distrus imaginea SRI! Asta preda azi „etica” la facultate. Din nefericire pentru o tara intreaga, inca nu l-a deranjat niciun procuror intrucat legea inca il ocoleste.

Poza este facuta la Bruxelles saptamana trecuta, la Forumul Crans Montana. In loc sa stea la interogatoriu, Florian Coldea ne sperie si ne intriga in continuare cu prezenta lui nefasta. Cum comentati aparitia lui?

* Groaznic acest individ Augustin Lazar, care astazi ocupa functia de Procuror General al Romaniei. Lazarica a produs o declaratie oribila, in contextul valului de achitari care a lovit DNA. Practic, in opinia noastra, taica Lazar nu a facut altceva decat sa-si arate dispretul fata de oamenii care au fost aruncati in arest nevinovati, iar apoi achitati. Uitati ce a putut slobozi pe gura taica Lazar:

Se plang unii oameni in această tară, fie ca sunt cetateni fara o calitate deosebita (…), fie ca sunt avocati, ca sunt magistrati etc., ca au facut obiectul unor proceduri care s-au incheiat cu o solutie de achitare. Aceasta ce poate să demonstreze? Ca nimeni nu este mai presus decat legea. Ei bine, unii sunt emotionati din aceasta cauza. Ar fi crezut, dupa o mentalitate, fiindca mentalitatea este cea mai conservatoare, ca nu trebuia nimeni sa se atinga de ei. Chiar daca era o informatie publica despre savarşsirea unei infractiuni, nimeni nu trebuia sa se atinga pentru ca, iata, acum, este achitare. Aici va trebui sa mai reflecteze cine face astfel de afirmatii, fiindca asa este situatia, ca nimeni nu este mai presus decat legea. Si daca vedem inclusiv magistraţi aflati in aceasta situatie este dovada faptului ca justitia este impartiala, este independenta. Ca sunt vreo cateva situatii, care nu ar fi trebuit sa fie atat de multe, iarasi este adevărat. Si ce trebuie sa facem noi? Sa respectam etica profesionala si nimeni nu ne baga in proceduri, daca nu ne bagam noi in medii unde sa cream impresia ca lucram cu altii si nu respectam deontologia”.

Deci, sunt aproape 200 de achitari incasate de DNA doar in primele sase luni ale anului 2018, insa pentru taica Lazar acestea reprezinta “vreo cateva situatii”. Pai, si un singur om sa fi fost arestat nevinovat, tot era grav. Fara cuvinte…

Nota: Informatiile din aceasta rubrica trebuie luate sub beneficiu de inventar, ele facand parte din categoria zvonurilor sau pamfletului. Luati-le ca atare!

Accesari:579

Indaco.ro

Comentarii

# LĂZĂRICĂ PENALU vorbește! date 1 iulie 2018 12:430

„În esență, îl întrebam pe Lazăr dacă i-a informat, înainte de numire, pe ministrul Prună, pe șefii CSM și pe președintele Iohannis, despre faptul că are dosar penal deschis la DNA pentru fapte de corupție. De frica unui viitor proces de sperjur și de obstrucționare a justiției, procurorul general al Românei a REFUZAT să răspundă la cele trei întrebări simple pe care i le-am adresat. Lazăr știe că, dacă spune ADEVĂRUL, trebuie să demisioneze, iar dacă MINTE, va face pușcărie.” http://www.secundatv.ro/ studiu-de-caz/procurorul- general-augustin-lazar-se- ascunde-dupa-fusta-csm-50557. html/

SEMNATARII PROTOCOALELOR TREBUIE ELIMINATI DIN JUSTITIE – CSM a demarat o ampla procedura de clarificare a modului de aplicare a protocoalelor incheiate cu SRI de catre PICCJ, ICCJ si alte institutii din sistemul judiciar. Sesizarea redactiei Lumea Justitiei va fi analizata in cadrul procedurilor declansate. Avem semnale ca procurorii din CSM vor incerca sa boicoteze investigatia pentru a o scoate imaculata pe Laura Kovesi (Document)

Duminică, 1 iulie 2018 11:39 | Scris de L.J. | pdf | print | email

Institutii – Csm

Consiliul Superior al Magistraturii ne-a confirmat oficial ca a demarat o procedura ampla de clarificare a modalitatii aplicarii protocoalelor dintre Serviciul Roman de Informatii si institutiile din sistemul judiciar, dupa ce in data de 24 iunie 2018 redactia Lumea Justitiei a formulat o sesizare la CSM in care am cerut sa se constate incalcarea independentei justitiei prin protocoalelel cu SRI si luarea de masuri pentru identificarea magistratilor care au lucrat in echipe mixte pe protocol, pentru eliminarea lor din sistem. In raspunsul catre redactia noastra, CSM ne-a precizat:

“ Ca urmare a sesizarii dvs inregistrata la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/13251/25.06.2018, va informam ca aceasta urmeaza sa fie analizata odata cu lucrarea privind protocoalele cu serviciile de informatii/structurile de informatii.

Va informam ca in sedintele din 4 si 19 aprilie 2018, Plenul Consiliului a demarat o procedura ampla de clarificare a modalitatii de aplicare a protocoalelor incheiate cu SRI de catre institutiile din cadrul sistemului judiciar, procedura aflata inca in derulare”. – (vezi facsimil)

Lumeajustitiei.ro atrage atentia ca in CSM se va incerca musamalizarea efectului protocoalelor incheiate cu SRI de catre procurori din Sectia de procurori, dintre care unii deja s-au exprimat public ca ei au lucrat pe protocoale si totul a fost foarte bine in mintea lor. In toata aceasta investigatie, avem informatii, dar si convingerea ca procurorii din Sectia de procurori a CSM vor incerca sa o scoata neprihanita pe Laura Kovesi (care a semnat si protocolul SRI-PICCJ si pe cel SRI-PICCJ-ICCJ) pe numele carora diversi cetateni au formulat deja la Parchetul General mai multe plangeri penale. Este de notorietate ca procurorii din CSM actioneaza pe fata in favoarea lui Kovesi, blocand toate actiunile disciplinare impotriva acesteia, fara sa se abtina, in conditiile in care unii dintre ei au dosare penale in lucru la DNA.

Publicam in continuare, integral, sesizarea adresata CSM de Redactia Lumea Justitiei la 24 iunie 2018.

Catre: CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII – Sectia pentru Judecatori

Domnule Presedinte,

Domnilor membri ai Sectiei pentru Judecatori

in temeiul art. 97 pct. (1) din Legea nr. 303/2004, republicata, formulam prezenta:

1 – SOLICITARE DE CONSTATARE A INCALCARII INDEPENDENTEI JUSTITIEI PRIN INCHEIEREA SI APLICAREA PROTOCOLUL SRI – PICCJ – ICCJ INCEPAND CU ANUL 2009

2 – SOLICITARE DE DECLANSARE A ACTIUNII DE VERIFICARE SI IDENTIFICARE A JUDECATORILOR ICCJ CARE AU LUCRAT PE BAZA PROTOCOLULUI SRI – PICCJ – ICCJ SI AU DECLARAT IN FALS, IN DECLARATIA PREVAZUTA DE ART. 7 PCT. 2 DIN LEGEA 303/2004, CA NU AU COLABORAT CU SERVICIILE DE INFORMATII

3 – SOLICITARE DE LUARE DE MASURI PENTRU GARANTAREA INDEPENDENTEI JUSTITIEI SI DE INFORMARE A JUSTITIABILILOR CARORA LI S-A INCALCAT DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL ASUPRA PROCEDURILOR DE URMAT PENTRU REVIZUIREA PROCESELOR AFECTATE DE PROTOCOLUL SRI – PICCJ – ICCJ, IN VEDEREA EVITARII CONDAMNARII ROMANIEI IN SERIE LA CEDO DE LA STRASBOURG SI LIMITARII DAUNELOR PE CARE STATUL ROMAN VA TREBUI SA LE SUPORTE

In fapt,

In data de 15 iunie 2018 a fost desecretizat Protocolul de Cooperare intre SRI, PICCJ si ICCJ pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin in domeniul securitatii nationale, incheiat in august-septembrie 2009, care nu a fost niciodata denuntat in mod oficial si nu s-a prezentat opiniei publice actul prin care acesta a incetat.

– Art. 133 din Constitutia Romaniei prevede:

(1) “Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei

(7) Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile”

– Art. 134 din Constitutia Romaniei prevede:

(4) “Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei. “

– Art 6 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, prevede: “Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa”

– Potrivit art. 5, pct (2) din Legea 303/2004:

Judecatorii si procurorii sunt obligati sa se abtina de la orice activitate legata de actul de justitie in cazuri care presupun existenta unui conflict intre interesele lor si interesul public de infaptuire a justitiei sau de aparare a intereselor generale ale societatii...”

– Potrivit art. 7 din Legea 303/2004:

(1) Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.

(2) Persoanele prevazute la alin. (1) completeaza, anual, o declaratie autentica, pe propria raspundere potrivit legii penale, din care sa rezulte ca nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.

(3) Consiliul Suprem de Aparare a Tarii verifica, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justitiei, realitatea declaratiilor prevazute la alin. (2).

(4) Incalcarea dispozitiilor alin. (1) conduce la eliberarea din functia detinuta, inclusiv cea de judecator sau procuror.”

– Potrivit art. 65 din Legea 303/2004:

(1) “Judecatorii si procurorii sunt eliberati din functie in urmatoarele cazuri:

g) incalcarea dispozitiilor art. 7…

(2) Eliberarea din functie a judecatorilor si procurorilor se dispune prin decret al Presedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.”

– Potrivit motivarii Hotararii Plenului CSM nr. 435/2018:

Justitia, in statul de drept, este socotita o putere pe langa celelalte puteri ale statului (art. 21 si art. 124 din Constitutia Romaniei) fiind necesara asigurarea anumitor garantii pentru mentinerea premiselor independentei si impartialitatii magistratului. Principiile independentei si impartialitatii magistratilor sunt consfintite de art. 124 alin. 3 din Constitutie, art. 3 alin. 1 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si de art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor.

Principiile fundamentale referitoare la independenta magistratului adoptate la Milano in anul 1985 si confirmate de Adunarea Generala a ONU, precizeaza la art. 1 ca: ‘independenta magistraturii trebuie garantata de stat si enuntata in Constitutie sau alta lege nationala, iar toate institutiile guvernamentale sau altele trebuie sa o respecte’. In cadrul acelorasi principii, la art. 2 se mentioneaza ca: ‘sistemul juridic va decide in problemele care ii sunt inaintate IMPARTIAL, pe baza faptelor si in conformitate cu legea, fara vreo restrictie, INFLUENTA INCORECTA, SUGESTIE, presiune, amenintare sau INTERFERENTA, directa sau indirecta, in orice parte si pentru orice motiv’.

Independenta nu este un privilegiu in interesul propriu al magistratilor, ci in interesul statului de drept si al celor care cauta si doresc infaptuirea justitiei. Aceasta ii este conferita magistratului in vederea protectiei drepturilor persoanelor care apeleaza la justitie pentru a beneficia de un act de dreptate si consta in responsabilitatea magistratului in a convinge, nu prin forta principiului autoritatii, ci a argumentelor rationale, temeinice, acestea constituind astfel un mijloc de a asigura si pastra increderea publicului in sistemul judiciar (…)

Prin raportare la factorii de presiune ce o pot influenta, independenta a fost definita ca fiind capacitatea magistratului de a decide masuri, conform legii, fara nicio interventie sau influenta externa, capacitatea de a constientiza factorii externi ce influenteaza sau creaza aparenta unei influente, precum si capacitatea de a respinge factorii de natura externa ce influenteaza sau creeaza aparenta unei influente.

Independenta judecatorului este o conditie obligatorie pentru existenta statului de drept si garantia fundamentala a unui proces echitabil. Aceasta independenta nu este insa o prerogativa sau un privilegiu in interes propriu al judecatorului, ci in interesul statului de drept si a celor pentru care se infaptuieste justitia, ca serviciu public.

Independenta judecatorului este esentiala pentru garantarea egalitatii partilor in fata instantelor si asigurarea unui tratament nediscriminatoriu al acestora.”

– In considerarea principiului separatiei functiilor judiciare, prevazut si de art. 3 Cod procedura penala;

– In considerarea Art. 124 din Constitutia Romaniei:

(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.

(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

– In considerarea art. Art. 126 (1) din Constitutia Romaniei:

Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.

* * *

1 – Rezulta fara putinta de tagada ca incheierea Protocolului secret din 2009 (clasificat strict secret) de colaborare intre judecatori, procurori si agenti ai serviciilor de informatii, la nivel de SRI – PICCJ – ICCJ, vizand derularea in comun a unor procese si proceduri penale, contravine flagrant:

-principiului ca justitia se infaptuieste in numele legii (si nu pe o proceduri/norme necunoscute de justitiabili, care adauga la lege);

-principiului separatiei functiilor judiciare;

-obligatiei judecatorilor de a fi independenti si de a nu colabora cu serviciile de informatii;

-obligatia judecatorilor de a fi obiectivi si impartiali in raport cu cererile procurorilor si ale SRI (parte in dosare);

-dreptului la un proces echitabil;

2 – Rezulta fara putinta de tagada ca incheierea Protocolului secret din 2009 pune orice judecator ICCJ in situatia de a fi suspectat de catre orice cetatean/justitiabil ca a dat anual, in fals, declaratia prevazuta de art. 7, pct. (2) din Legea 303/2004. Aceasta suspiciune legitima impune din partea Consiliului Superior al Magistraturii ca in virtutea art. 134, pct (4) sa declanseze actiunea de verificare a declaratiilor anuale de necolaborare cu serviciile de informatii, in raport de Protocolul secret din 2009, in vederea constatarii existentei unor asemenea situatii; sesizarea organelor penale pentru infractiunea de fals; si propunerea catre Presedintele Romaniei de eliberare din functie a judecatorilor care au colaborat cu SRI;

3 – Rezulta fara putinta de tagada ca din cauza aplicarii Protocolului secret din 2009 si pana in prezent, exista convingerea generala a cetatenilor Romaniei ca dreptul la un proces echitabil a fost grav incalcat, in mod sistematic, intr-un numar covarsitor de dosare, in principal, prin renuntarea de catre ICCJ si judecatorii care au lucrat pe protocol, la obligatia de independenta si de infaptuire a justitiei exclusiv in numele legii.

Astfel potrivit propriilor dvs consideratii din Hotararea irevocabila a Plenului CSM nr. 435/2018:

Independenta judecatorului este o conditie obligatorie pentru existenta statului de drept si garantia fundamentala a unui proces echitabil. Aceasta independenta nu este insa o prerogativa sau un privilegiu in interes propriu al judecatorului, ci in interesul statului de drept si a celor pentru care se infaptuieste justitia, ca serviciu public. Independenta judecatorului este esentiala pentru garantarea egalitatii partilor in fata instantelor si asigurarea unui tratament nediscriminatoriu al acestora”;

Solicitam sa luati masuri urgente de informare a cetatenilor asupra consecintelor nefaste a colaborarii pe protocol a judecatorilor ICCJ cu procurori si agenti ai serviciilor de informatii, si de indrumare a justitiabililor afectati de incalcarea dreptului la un proces echitabil asupra cailor legale de urmat, pentru a evita in anii urmatori condamnarea in serie a Romaniei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg si pentru limitarea daunelor morale si materiale pe care Statul roman va fi nevoit sa le achite victimelor unor activitati judecatoresti incompatibile cu o societate democratica si cu legislatia interna si europeana.

In consecinta, va solicitam sa realizati gravitatea situatiei expuse, faptul ca ne aflam in fata unui fenomen ce poate fi general calificat drept unul de coruptie institutionala, fata de care aveti obligatia sa garantati pe viitor independenta Justitiei in interesul cetateanului si nu al judecatorilor ICCJ, si sa luati masurile ce se impun pentru asigurarea suprematiei legii, conform celor trei solicitari formulate.”

* Cititi aici integral Hotararea Plenului CSM nr. 435 din 19 aprilie 2018

* Cititi aici Protocolul de Cooperare intre SRI, PICCJ si ICCJ 

Comentariile le las pe seama celor CURAJOȘI ! 🙂

O zi de MARȚI fără cele ” trei ceasuri rele ” ! 🙂

Alioșa .

Sa NU uiti ROMANE, sa nu UITI !!!

martie 22, 2018

”  Cine UITA, nu merita ” ( N.Iorga) .

19-20-21 martie 1990 – Au trecut 28 de ani de la una din cele mai perfide diversiuni din istoria Transilvaniei și a României…VIDEO

 

 

 

19-21 martie 1990

Au trecut 28 de ani, de la una din cele mai perfide diversiuni din istoria Transilvaniei și a României…

A fost o încercare de destrămare a României, drama ciocnirii interetnice între români și maghiari  fiind gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României, având ca finalitate provocarea unor crize asemănătoare cu cele din Iugoslavia sau din Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.

Inaintea incidentelor: acuzatii si tensiune

  În martie 1990 la Targu-Mures, Uniunea Democratica Maghiara, condusa de Domokos Geza şi Uniunea Vatra Romaneasca, condusa de Radu Ciontea, incep sa-şi arunce acuzatii.

Românii acuză profanarea statuilor lui Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu, ambele din Târgu-Mures, răspândirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de catre români, hărţi ale Ungariei mari incluzand Transilvania sau atacarea caselor românilor din mai multe localitati mureşene.

De cealalta parte a baricadei, sunt acuzate organizaţia Vatra Româneasca si populatia româneasca de intoleranţă faţă de dorinţa lor de a avea şcoli si universităţi în limba maghiară.

Liderii maghiari ai vremii receptau suspiciunea romanilor ca o continuare a persecutiei de tip comunist, lucru normal în opinia lor, cat timp in fruntea noilor structuri „democratice” se afla de fapt personaje celebre ale fostei Securitati.

 Pe 15 martie 1990, etnicii maghiari depun coroane la sarbatorirea Revolutiei de la 1848. Scanteia fusese aprinsa.

A doua zi, pe 16 martie,apare prima mostra din ceea ce avea sa se intample. „Incidentul Farmacia nr. 28”, cum a ramas cunoscut, era relatat in opt randuri in ziarul „Adevarul” (pe atunci publicatie a puterii), preluând o stire emisa de Rompres. Iata textul, intitulat „Ce si-a permis doamna farmacistă”: „Iată ce s-a intâmplat în noaptea de vineri în municipiul Târgu-Mureş.

Doamna Körmöczi, directoarea Farmaciei nr. 28, a schimbat placuţa cu numele farmaciei, traducand-o în maghiară şi anunţând că, din acel moment, farmacia nu mai era deschisa decât pentru maghiari”. Desi stirea a fost preluata si de Radio Kossuth din Budapesta, etnicii maghiari au declarat ca a fost o facatura menita sa inflameze spiritele. Tensiunea atinsese deja cote maxime.

Pe 19 martie au loc doua manifestatii. Romanii se aduna sa ceara demiterea lui Kincses Elod, vicepresedintele Consiliului Judetean de Uniune Nationala Mures. Dupa ora 16.00, cand manifestanţii au inceput sa plece, apar persoane violente care ataca sediile PNT, PNL, UDMR.

Potrivit rapoartelor Politiei Mures, acestia erau in marea majoritate tarani din satele Hodac, Ibanesti, Rusii Munti si Deda Bistra, inarmati cu topoare, bate si lanturi. Prin oras se anunta ca satenii fusesera alertati ca in Targu-Mures ungurii ii omoara pe romani.

Strazile se umplu imediat de oameni. Unii se catara pe acoperisuri, balcoane sau in copaci. Dintr-o tribuna incropita din platforma unui camion incep cuvantarile. De undeva de la un balcon este aruncat un cutit. Incep sa fie atacate sediile partidelor. Apar primele zvonuri: in sediul PNT s-au gasit valuta, steaguri, brosuri si manifeste maghiare.

Secretarul organizatiei este batut cu salbaticie, pana cand ii este rupta coloana vertebrala.

A doua manifestaţie. Scriitorul Suto Andras vine sa vorbeasca mulţimii şi, in bataia care urmează, isi pierde ochiul stâng. In total, pe 19 martie sunt rănite 20 de persoane. Populatia maghiară începe să se adune masiv în zonă, iar pe seară, pompierii pun in funcţiune toate sirenele si incep sa inconjoare intregul oras.

Oamenii se risipesc, incercand sa alerge dupa maşinile de pompieri  pentru a vedea unde s-a intâmplat nenorocirea.

Pe 20 martie 1990,  dimineaţa, incep doua manifestatii de amploare. Una a maghiarilor, langa catedrala din oras, alta a romanilor, lângă statuia Soldatului Necunoscut. In grupul maghiarilor se auzeau strigătele: „Dreptate, vrem dreptate!” şi „Să vina Iliescu, să vină preşedintele!” In partea română se aude scandând: „Iliescu nu uita şi Ardealu-i ţara ta!”, „Români, veniti cu noi!”.

Punctul comun al celor doua demonstratii este afisarea tricolorului revolutiei, cu gaura in mijloc. Apar zvonuri, cum ca ar veni taranii secui sau romani cu arme albe. Romanii si ungurii se suspecteaza, asteptand interventia salvatoare a guvernului.

Dupa caderea intunericului,  se declanseaza bătaia generala între cele doua tabere. Grupuri de barbati inarmati au atacat cu salbaticie şi au lovit la intamplare în cealaltă mulţime. Printre cele mai cunoscute victime dintre români, se numara Mihaila Cofariu, un ţăran român din satul Hodac, iar agresorii care l-au bătut cu sălbăticie, chiar daca era de mult căzut la pământ şi nu mai mişca, erau un grup de şapte-opt oameni în rândul cărora s-a manifestat deosebit de violent un maghiar – Barabas Erno.

Exemplară pentru intreaga manipulare şi dezinformare din acea perioada este stirea care va face ocolul pamantului cu acest caz. Initial, acesta a fost prezentat, la o televizune irlandeza, ca fiind maghiar, victima a unui român.

 
Scena este filmata de un cameraman irlandez  a fost transmisa pretutindeni in lume, cu specificatia ca cel masacrat ar fi fost un etnic maghiar. Ştirea nu a fost dezminţită niciodată.

Peter Swain, regizorul britanic al documentarului „Bad Neighbours” – „Vecini răi” difuzat de Channel 4 și reluat de principalele televiziuni europene în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate de români,  a dezvăluit că pentru filmul său despre Tîrgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de Paul Neuberg, un producător originar din Ungaria. Swain a mărturisit că Neuberg a fost cel care i-a furnizat imagini şi indicaţii.

În dialogul cu jurnalistul Mihai Mincan, regizorul Peter Swain arată că documentarul ce a reprezentat pentru presa internaţională etalonul evenimentelor din Târgu-Mureş a fost produs şi finanţat de la Budapesta. Tot el admite că filmul său a reprezentat exclusiv punctul de vedere al maghiarilor și că în el nu s-a solicitat niciun punct de vedere din partea românilor…

Filmul „fusese planificat de câteva săptămâni”, iar legătura a fost făcută prin nişte „foarte bune contacte politice locale maghiare”.  Mai mult, Peter Swain recunoaşte: falsa identitate etnică a lui Mihai Cofariu i-a fost furnizată de cei care le-au dat imaginile: producătorul şi sursele sale. În ceea ce îl privește pe Gary Honeyford, acesta nu a fost decât o simplă unealtă, căruia i s-au dat la momentul potrivit  informațiile necesare și a cărui muncă a fost vândută de Sky News lui Channel 4, care a făcut treaba murdară.

Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României și lansarea de către Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes și Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste granițe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu Mureș”. 

Pe 25 martie 1990, ziarul german „Bild” publica sub titlul „O lume intreaga l-a vazut murind – dar Ioan traieşte” o ipoteza-şoc: „Cel bătut în imaginile filmate nu este Mihăila Cofariu, ci un localnic mureşean, pe numele de Ioan Sacărea! Ipoteza nu a fost niciodata verificata deoarece, la scurt timp de la incidente, Sacărea s-a sinucis.

21 martie. Încă de dimineaţa, cele doua tabere se strâng din nou, inarmate, in centrul orasului. Se scandeaza inca o data: „Iliescu nu uita, asta e opera ta!”, „Murim, luptam, Ardealul nu-l cedam!”. Nu mai au loc altercatii violente.

„Vrem sa afirmăm foarte categoric că Ardealul, apartenenţa sa la patria română, nu pot fi subiect de negociere cu nimeni”.
Ion Iliescu, intr-o alocutiune aparuta in „Adevarul” din 27 martie 1990

„La slujba de duminica, de cu o saptamana inainte, am fost anuntati ca, atunci cand vom auzi tragandu-se clopotele in sat, trebuie sa mergem la Targu-Mures sa facem ordine, sa le dam o lectie ungurilor”.
Mihaila Cofariu, intr-un interviu pentru programul in limba maghiara al TVR

„In acel Martie Negru, la Targu-Mures au fost adusi cu autocarele români prostiţi si alcoolizaţi. In acel Martie a fost un pogrom antimaghiar”.
spunea Maria Schmidt, director al „Muzeului Teroarei” din Budapesta

Potrivit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, evenimentele din martie 1990 au lăsat in urma 278 de victime, dintre care 190 de români si 88 de maghiari. In conflictul interetnic din martie 1990 şi-au pierdut viaţa cinci persoane, trei maghiari si doi români, au fost distruse 46 de autovehicule şi au fost devastate sediile a patru partide politice.

O biserică ortodoxă a fost incendiată.

 30 de persoane au fost trimise in judecata, iar alte 21 au fost arestate preventiv, în cursul urmaririi penale.

Printre cei închişi au fost 12 ţigani, opt maghiari si un român.

Condamnarile cele mai grave, câte 10 ani de inchisoare, le-au primit Barabas Erno, fugit în Ungaria imediat dupa evenimente şi Csereznyes Pal, implicat şi el in cazul Cofariu, care a  a fost însă graţiat în 1996.

Pe 20 martie 2005, toate faptele s-au prescris.

 

Nu s-ar fi ajuns la victime, dacă în România de atunci nu ar fi acţionat forţe care au pregătit meticulos totul şi care au manipulat abil populaţia oraşului şi a satelor din preajmă, cu ajutorul serviciilor secrete şi al unor ziarişti români şi străini …

Ce s-a întâmplat atunci, acolo, nu are legătură cu spontaneitatea…

La scurtă vreme după aceste tragice evenimente, s-a înființat Serviciul Român de Informații.

 

 

 

E greu până urnești mulțimile, apoi nu le mai poți opri…

Locuitorii orașului Tg. Mureș sunt și astăzi marcați de acel moment de cumpănă. Faliile create atunci între comunităţile maghiară şi română din zonă nu vor dispărea cu totul multă vreme de acum încolo…

 

 

 

 

 

 

 

Așa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluția din Decembrie 1989, izolarea și marginalizarea ei.

A fost o nouă etapă a ceea ce am putea denumi drept un război compozit dus împotriva României cu mijloace neconvenționale non-militare: psihologice, mediatice, de imagine dar și economico-financiare sau logistice.

https://www.youtube.com/ embed/7Oa_27MDZXY

Aliosa .

RAPUS la doar 21 de ani……………………..

martie 20, 2018

Motto:

Nicolae Labiș (1935-1956)

WRITTEN BY IONUT VORNICU ON 18 MARTIE 2012. POSTED IN SCRIITORI DIN ROMÂNIA

”   1935 La 2 decembrie, in satul Valeni – Poiana Marului, comuna Malini, raionul Falticeni, judetul Suceava (pe teritoriul fostului judet Baia), s-a nascut Nicolae Labis. Mama, Ana-Profira, invatatoare, este din Topolita, sat vecin cu Humulestii, si bunica ei, Zamfira Blendea, era inrudita cu Stefan si Petrea Ciubotariul, tatal lui Ion Creanga. Tatal Anei-Profira, taran, a murit in luptele de la Marasesti. Surorile Anei-Profira au fost invatatoare. Tatal, Eugen Labis, fiu de brigadier silvic, este absolvent al Scolii Normale din Iasi, indeplinind, din 1931, de-a lungul intregii vieti, menirea de invatator. In afara de Nicolae, familia Labis mai are doua fete: Margareta si Dorina.

1940 Nicolae invata sa citeasca, pe la 5 ani, de la elevii mamei sale. Printre primele lecturi a fost „Capra cu trei iezi”. Incepe sa deseneze, anuntand o pasiune si o vocatie.

1942 Incepe cursurile scoalii primare in satul natal, in clasa mamei sale.

1942 Evacuati din pricina razboiului, merg in refugiu, in comuna Mihailesti, satul Vacarea (langa Campulung Muscel), unde va urma clasa a III-a, obtinand numai note de 9 si 10. Colegii de atunci isi amintesc ca scria poezii si scenete si ii placea sa apara in public ca recitator.

1945 In mai, familia se intoarce acasa si se stabileste la Malini.

1946 Se inscrie la Liceul „Nicu Gane” din Falticeni. Bune rezultate scolare (medii finale peste 9,00). Tine un jurnal, „Antologie si informatii literare” (ganduri, conspecte, rezumate), atestand un orizont si un ritm de lectura impresionante. Dintre scriitorii preferati, Creanga (evocat in „Strabunul meu”, poema din 1947) si „Sadoveanu”, a caror amintire sau prezenta in Falticeni o urmareste, strabatand itinerarele literare ale orasului. Excelent la orele de romana, compunerile sale impresionand atat pe colegi cat si pe profesori. Participa, ca elev, la organizarea de conferinte si sezatori literare, la 13 ani jucand, chiar in „Femeia indaratnica”, de Shakespeare, pe o scena improvizata din Poiana Marului. Noi incercari literare (caietele de teme pastreaza, pe ultimele file, numeroase poeme) si dorinta de a fi in public.

1949 Trimite Scanteii Tineretului, „Slove de ziar” si la Posta redactiei se observa ca tanarul corespondent are „mult simt artistic”. In noiembrie, acelasi an, incepe sa scrie (pe un caiet de scoala, descoperit 30 ani mai tarziu) nuvela „Carari spre victorie”.

1950 In august (la 15 ani), poezia „Muntele canta”, din caietul pe care l-a intitulat „Cantecul unui adolescent”, este trimisa Vietii romanesti. Revista confirma primirea manuscrisului, notand, in raspunsul semnat de Cristian Sarbu, Mihu Dragomir si Eugen Jebeleanu ca „numai din aceste versuri nu ne-am putut, insa, forma o parere asupra posibilitatilor dumitale” si cere lui Nicoale Labis precizari biografice suplimentare. „Muntele canta” va vedea lumina tiparului in 1972, in „Moartea unui poet”.

In noiembrie, are loc consfatuirea tinerilor scriitori moldoveni. Labis este cel mai tanar dintre tinerii participanti. Prezent ca o „minune locala”, el uimeste pe cei de fata prin cultura vasta, solida si se impune tuturor prin severa stapanire de sine. La festivitatea finala recita propria sa poezie, „Fii darz si lupta, Nicolae!” (publicata, o luna mai tarziu, in „Iasul nou”, unde va semna in continuare drept Nicolae Labis sau Niculai Malin), dar, neimpresionat de succesul obtinut, „paraseste scena triumfator si glacial”, cum isi aminteste Lucian Raicu, aflat si el in asistenta. Atent in primul rand la detaliul pur cultural al lumii in care patrunde, Labis pare a-si estompa cu lucida obstinatie prezenta, complacandu-se a fi observator si nu protagonist intr-o arena cu legi de inefabila inflexibilitate cum este arena literara.

1951 In mai, seria succeselor continua in Bucuresti, concursul de limba si literatura romana, matematica si fizica, faza pe tara. Elevul de la Falticeni obtine premiul I la limba romana si fara „nici cea mai mica urma de emotie vizibila” ia cuvantul in numele tuturor concurentilor la festivitatea de inchidere. Profita de venirea in capitala pentru a trece si pe la redactia „Vietii romanesti”, unde este intampinat cu bucurie si afectiune.

1951 In iunie, debut bucurestean, „Gazeta de strada” apare in Viata romaneasca, nr. 6.

1952 In ianuarie, este transferat la Liceul „M. Sadoveanu” din Iasi. Conducator al cenaclului literar din scoala. Aici, Labis il cunoaste pe George Margarit, poet si publicist de autentica finete intelectuala, a carui prietenie ii va insoti toata viata. Continua seria „prelucrarilor”, de aceasta data din „Lenau” (pornind de la varianta literara facuta de Stefan Siklody) si doua traduceri vor aparea in „Iasul nou”. Vara, Labis intrerupe cursurile liceului, pe care il va urma, din 1953, la fara frecventa pentru a da, in august 1954, la Falticeni, examenul de maturitate, cand obtine la limba romana nota maxima.

1952-1954 In urma unui examen de admitere, Nicolae Labis intra la Scoala de literatura „Mihai Eminescu” din Bucuresti. „Vad un baiat de 16 ani, foarte bine legat, mai mult scund, cu o frunte limpede incadrata din toate partile de un par hirsut, neobisnuit de mobil, dar de o mobilitate particulara, stapanita de o distinctie nativa, un baiat care zambeste tot timpul, cu intreaga infatisare, indeosebi cu ochii, si in surasul caruia ingenuitatea se contopeste suav cu o siretenie ironica” (D. Micu). Face parte din a treia serie de „elevi” ai Scolii, alaturi de Ion Gheorghe, Radu Cosasu, Mihai Negulescu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Lucian Raicu, Doina Salajan etc. Cursurile sunt deschise de Petre Iosif, directorul scolii. La festivitate participa, ca invitat de onoare, Mihail Sadoveanu, ce spune tinerilor invatacei: „Daca dintre domniile voastre vor iesi doi sau trei scriitori, atunci va fi bine”. Labis, despre care, dupa cum se vede, atat unii colegi, cat si scriitorii stiau ca este poet, invata la clasa de maiestrie a Veronicai Porumbacu. Alti profesori din Scoala: Mihai Gafita (seminarul de creatie), Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc, Nina Cassian, Mihu Dragomir (catedra de maiestrie artistica), Tudor Vianu (prelegeri de literatura universala), D. Micu, Ion Oana. Labis este redactor la sectorul de poezie din redactia „Anilor de ucenicie”, revista scolii. Din aceasta perioada dateaza „Minimale”, caiet incluzand lecturi considerate ca fiind absolut obligatorii pentru un tanar poet: Rilke, Arghezi, Valery, Ion Barbu, Descartes, Hegel, Heraclit, Kant, Horatiu, Proust, Keats, Lukacs etc. Mitul lecturii si al bibliotecii, constituit inca din copilarie, devine dominant in universul spiritual al adolescentului.

1953 In februarie, este pus in discutia colectivului pentru „abateri de la morala si disciplina scolii”. In august, sub semnatura Nicolae Malin, in „Iasul nou”, apare poemul „Cuvant tovarasului Vladimir Maiakovsks”. Citeste enorm si isi cheltuieste toti banii in librarii sau anticariate. O mare descoperire este editia „Eminescu”, de Perpessicius, pe care o cerceteaza, impreuna cu cativa colegi prieteni, sub puterea unei fervori intelectuale iesite din comun. La 1 septembrie, de acum dateaza o scrisoare de dragoste (neexpediata, insa), interesanta in primul rand pentru felul matur in care tanarul Labis isi observa si marturiseste „indepartarea” eului liric de cel biograflc: „Draga Lucica, pentru ca pe oameni ii intereseaza orice se petrece cu dansii, afla ca te iubesc neingaduit de mult. Nu te speria, ti-am substituit toate gandurile si de aceea nu cer reciprocitate. Scrisoarea aceasta pot scrie intr-o clipa de totala indeprtare de mine. Este, daca vrei, o farsa pe care cel care judeca o joaca celui indragostit. El este romantic si, asemeni lui Faust din Lenau, se multumeste cu imaginile. Se spune ca cei mai mari satirici erau foarte duiosi. Sunt duios si eu cu obiectul hazului meu, Nicolae Labis. De aceea, nu te purta prea milos cu el. Poate sa-l jigneasca. Nu-l lauda prea mult, din politeta. Poate sa-l supere. Dar intalneste-l din cand in cand. Poate in clipele lui de mare turburare va citi sumedenie din versurile lui scrise pentru tine. Sa nu te temi ca am sa rad de situatia aceasta ridicola. Cand se afla el in hainele noastre, si aceasta se intampla intotdeauna de-o vreme incoace eu nu mai exist. Veti fi deci singuri. Nu te speria, ti-am substituit toate gandurile si vezi, de aceea, nu cer reciprocitate. Pentru ca pe oameni ii intereseaza orice se petrece in legatura cu ei, afla ca te iubesc neingaduit de mult. Nicolae Labis. P.S. Scrisoarea aceasta o trimit eu, cel care judec, rupand o foarte lunga scrisoare de-a lui. Amenintand cu degetul, spun la revedere, caci se pare ca eu am sa dorm un somn cam lung”.

1951-1954 O extrem de intinsa productie lirica, gazduita in principalele publicatii culturale si literare ale vremii, va ramane doar acolo, intrucat nici „Primele iubiri”, nici „Lupta cu inertia”, si nici una dintre editiile aparute intre 1958-1985 nu o vor retine. Sunt poezii urmand, confirmand tematica si retorica lirica a deceniului sase, dar care, citite astazi, fac totusi nota aparte. In monografia sa, Ion Balu observa ca versul in discutie „suna altfel, vocea lui este mai catifelata, mai suava, privirea senina, sufletul candid”, asa incat „semnele poetului inzestrat nativ sunt vizibile in crisparile antiromantice, indreptate impotriva sentimentalismului enuntiativ, in efortul de a scoate expresia artistica de sub inraurirea jurnalismului prozaic”.

1954 In primavara, pus in discutia organizatiei U.T.M. si, cu 1 vot contra, se hotaraste excluderea sa din organizatie. Sanctiunea nu este, insa, confirmata de organele superioare. Dese vizite la Mihail Sadoveanu. In iunie, la banchetul de absolvire, Labis recita poemul „Varsta de brom” tiparit postum, in 1962. Este angajat in redactia „Contemporanului”, apoi a „Gazetei literare”. In octombrie, in Viata Romaneasca, apare „Moartea caprioarei”. Se inscrie la Facultatea de filologie, dar o paraseste dupa un semestru.

1955-1956 Anii in care sunt scrise piesele lirice majore din creatia poetului. Multe dintre ele, desi publicate in reviste, nu intra in sumarul „Primelor iubiri”. Altele, vor ramane in manuscris. Toate, insa, vor patrunde treptat in constiinta publica, odata cu editiile de dupa 1962. Din aceeasi perioada, o traducere partiala, „Au lecteur” si o traducere integrala, „Harmonie du soir”, cu o splendida „rezolvare”, precum „Ton souvenir en moi luit comme un ostensoir” (Tu mai lucesti in mine precum un rug barbar) din Baudelaire.

1956 In martie, are loc conferinta pe tara a tinerilor scriitori, la care Labis rosteste un cuvant exemplar. Toamna apare „Puiul de cerb”, poem pentru copii, precede cu numai cateva saptamani debutul poetic „Primele”. Intreg anul fusese si continua sa fie „neverosimil de productiv”, caci in timp ce manuscrisul „Iubirilar” isi urma nu foarte dreptele lui cai editoriale, Labis scrie mult, publica, iar proiectul „Luptei cu inertia” il preocupa intens. La 2 decembrie, la putin timp dupa ce, inconjurat de prieteni, sarbatorise aparitia primului sau volum de poezii, Nicoale Labis implineste 21 de ani. La 10 decembrie noaptea, este accidentat de un tramvai in statia de vis-a-vis de Spitalul Coltea. Transportat imediat la spital, are ca diagnostic (serviciul de chirurgie, ora 2.30): „traumatism cranian si al coloanei vertebrale”. Spre ziua, este transferat la Spitalul de urgenta. Aici, dimineata, va dicta prietenului sau Aurel Covaci cele 11 versuri dintre care primul este: „Pasarea cu colt de rubin…” Eforturile medicilor, enorma mobilizare sufleteasca a colegilor, cunoscutilor si, bineinteles, prietenilor nu pot opri drumul ireversibil al leziunilor.

1956 La 22 decembrie, la ora 2:00, Nicolae Labis moare. Luni, 24 decembrie, ora 12.00, la adunarea de doliu de la Casa Scriitorilor vorbesc: Eugen Jebeleanu, Gheorghe Tomozei si Paul Georgescu, iar Paul Anghel citeste „Moartea caprioarei”. Este inmormantat la cimitirul Bellu dupa ce convoiul face un ocol prin fata mormantului lui Mihai Eminescu. Neoficial, se spune ca Labis ar fi fost impins in fata tramvaiului de catre 2 prieteni, din pura invidie, insa alte zvonuri spun ca acesta ar fi fost ucis de catre Securitate prin intermediul celor 2 prieteni, deoarece Labis incepea sa devina aspru cu regimul comunist, pentru care poetul devenea o amenintare. Chiar si dupa Revolutia din ’89, s-a incercat punerea cazului Labis in lumina reflectoarelor, insa orice alta varianta decat cea oficiala a fost respinsa de catre media. In perioada comunista orice investigatie suplimentara ar fi fost suprimata violent de catre regimul comunist, iar familia ar fi suportat consecintele. Se pare ca au fost solicitate documente din arhivele securitatii, de catre rudele scriitorului, insa acestea au creat un mister si mai mare despre moartea briliantului poet, chiar daca membrii familiei cunosc numele persoanelor implicate direct in presupusul asasinat. Gheorghe Tomozei a scris, după anul 1989: „Labiș este primul poet român disident… El a anunțat o pauză feroce între poezie și ideologia zilei. Mai mult decât sigur, închisoarea nu era prea departe pentru el”.

1958 La inceput de an, apare „Lupta cu inertia”, sub ingrijirea unui colectiv format din Lucian Raicu, Eugen Mandric, Savin Bratu si Aurel Covaci.

1962-1985 Douasprezece editii Labis (cu o spectaculoasa recuperare a manuscriselor), sinteze monografice, studii, articole, numere omagiale in principalele reviste. O idee comuna in acestea din urma: atat pentru contemporani, cat si pentru urmasi, incepand cu generatia care va intra in literatura dupa 1960, Labis este nu numai un model, ci si un reper de constiinte. Casa memoriala a scriitorului poate fi vizitata zilnic in comuna Malini, jud. Suceava.

Biografie completata si ingrijita de Ionut Vornicu.

Sursa : Wikipedia .

Aliosa ! 🙂

PS !!!!   🙂  🙂  🙂  🙂

La Mulți Ani, ROMÂNIA de CENTENAR !!!

februarie 21, 2018

100 de ani de unire în 10 statistici

Într-un an în care se va vorbi mult despre Unirea din 1918, este util un stop-cadru. De unde venim, ca țară? Care era situația noastră în urmă cu 100 de ani? La ce stăm mai bine decât atunci? Dar mai prost?
Multe răspunsuri pot fi date sub formă de numere şi statistici – pentru că sunt clare și, sub rezerva capacității de a strânge date a statului român, destul de precise.

Cât de mare și de bogată e România

În comparație cu situația teritorială reglementată prin Tratatele de pace din 1919-1920, România a pierdut într-un secol o cincime din suprafață, adică 60.000 de kilometri pătrați. (Victoria obținută acum câțiva ani în procesul de la Haga contra Ucrainei nu are impact asupra suprafeței propriu-zise, acolo fiind vorba de jurisdicția asupra unui teritoriu maritim aflat în afara apelor teritoriale).
Basarabia, nordul Bucovinei, ținutul Herța și Cadrilaterul au fost pierdute într-un singur an: 1940.
Economic însă, PIB-ul a crescut de 16 ori în 100 de ani.
În ciuda schimbărilor de regim, creșterile au fost simetrice în cele două jumătăți de secol: în 1968, după 50 de ani de la Marea Unire, PIB-ul era de 8 ori mai mare decât cel din 1918.

Câți (mai) suntem în țară

Suntem mai puțini decât eram după Marea Unire, când România ajunsese la circa 18 milioane de locuitori.
Acest lucru e mai ciudat decât pare: în acești 100 de ani, populația Marii Britanii a crescut cu 65%, a Statelor Unite s-a mărit de aproape 4 ori, iar a Braziliei, de 9 ori.
Doar Rusia se află într-o situație similară cu a noastră. Însă ei au avut pierderi imense:
  • în războiul civil de după instaurarea regimului bolșevic (10 milioane de oameni, incluzând victimele epidemiilor concomitente),
  • în al Doilea Război Mondial (26 milioane) și
  • în represiunea internă care a durat decenii la rând.
Prin comparație cu Rusia, România a pierdut teritorii (Basarabia avea 2 milioane de locuitori în 1918) și a suferit mai multe valuri de migrație:
  • etnicii maghiari care au plecat în Ungaria imediat după Unire,
  • etnicii germani, vânduți în perioada comunismului sau emigrați după 1990, plus
  • plecarea la muncă în Vest din ultimii 10-15 ani.

Câte orașe mari avem

Scriam mai sus că, după Unire, aveam cam aceeași populație ca aceea aflată în ţară astăzi. Importanța mediului urban este însă mult mai mare.
România de acum un secol avea o singură localitate cu peste 150.000 de persoane: Bucureștiul. Acum are treisprezece.
Doar 20 de orașe aveau atunci mai mult de 30.000 de locuitori. Acum, în această categorie se află 67 de localități.
Centralizarea României nu s-a făcut simțită la nivel demografic atât de mult pe cât s-ar crede: într-un secol, Bucureștiul și-a mărit populația de 2 ori și jumătate. Prin comparație, Constanța a crescut de 5 ori, Clujul, de 4 ori, iar Timișoara și Iașul, de 3 ori.
În primii ani de după Unire, Clujul era al doilea oraș al României ca populație, iar Timișoara, al treilea. Din cauza haosului creat de război, o estimare precisă este imposibilă, dar fiecare dintre cele două avea, probabil, între 110.000 și 150.000 locuitori.
Migrația etnicilor maghiari a schimbat lucrurile în mod rapid: la doar 10 ani după Unire, patru dintre primele cinci orașe, ca număr de locuitori, se aflau în Moldova: în ordine, Chișinău, Cernăuți, Iași și Galați. Clujul și Timișoara coborâseră pe locurile 6, respectiv 7.
După 100 de ani, Clujul și Timișoara sunt din nou pe locurile 2, respectiv 3, ca populație.

Ponderea minorităților etnice

S-a redus la jumătate.
Marile schimbări sunt scăderea drastică a numărului de etnici germani (de la 730.000, la 35.000) și a numărului de evrei (de la 700.000, la 3.200).
Ponderea etnicilor români a crescut de la 70% la 89%.
Imagine din satul Mălâncrav (judeţul Sibiu), de la una dintre ultimele sărbători pe care le mai organizează comunitatea de sași. Foto: Raul Ștef

O țară îmbătrânită

După Unire, aproximativ 6,6% din populația regatului României avea peste 60 de ani.
Acum, în această categorie intră 21%, iar dacă ne raportăm strict la cetățenii aflați în țară, ponderea trece de 25%.
Această situație demografică influențează major multe aspecte ale vieții de zi cu zi.
De exemplu: discursul public (ce teme devin atrăgătoare pentru politicieni?), economia (cui vinzi ce?) și sistemul medical, care e mult mai important într-o societate îmbătrânită.

Cum a evoluat alfabetizarea

Acum un secol, un pic peste jumătate din populația României știa să citească. Ponderea celor alfabetizați nu depășea 90% în niciun județ.
Procentul știutorilor de carte era mai mic decât în Ungaria, Bulgaria sau țările baltice, dar era mai mare decât în Portugalia și comparabil cu cele din Spania sau Rusia.
Astăzi, cel puțin pe hârtie, rata analfabetismului este mai mică de 2%. La recensământul din 2011, numărul persoanelor care nu știau să scrie și să citească era de 245.000.

Câți alegători la un parlamentar

În 1917, Constituția a fost modificată și s-a eliminat votul cenzitar. Astfel, la momentul Unirii, dreptul de vot era acordat tuturor bărbaților care aveau peste 21 de ani. (Femeile au căpătat drept de vot abia în 1938).
Sistemul electoral era cvasi-identic cu cel de acum: proporțional, pe liste de partid.
Parlamentul rezultat era însă mult mai mare: un deputat reprezenta circa 30.000 de locuitori (față de 73.000, acum), iar un senator, 70.000 (față de circa 168.000, acum).

Ce datorie externă ave(a)m

La începutul Primului Război Mondial, Vechiul Regat încă rostogolea datorii contractate în 1880.
În timpul conflagrației, a împrumutat bani de la Aliați pentru a finanța armata, iar apoi, conform Tratatelor de pace, a trebuit să plătească o cotă-parte din datoriile Imperiului Austro-Ungar: 1,6% din datoria externă a părții austriece, în virtutea unirii cu Bucovina, și 21,6% din datoria componentei ungare a Imperiului (pentru Transilvania).
Unirea în sine a avut, bineînțeles, și un cost financiar: în februarie 1919, statul a contractat un împrumut pentru „împlinirea nevoilor rezultate din noua organizare a României întregite”, urmat de două împrumuturi similare în anul următor. Dobânzile aferente celor trei credite erau de 5,9%, 6,17% și 6,14%.
Ca să avem o idee ce înseamnă aceste valori, zilele trecute România a împrumutat 2 miliarde euro, pentru susținerea deficitului bugetar. Acest împrumut are două componente: una cu dobândă de 2,585% , cealaltă, cu o dobândă de 3,45%.
La finele lui 2017, datoria externă pe termen lung a României era de aproape 70 de miliarde de euro, dintre care aproape 33 de miliarde reprezintă datorie publică directă.

A scăzut numărul bugetarilor?

A rămas aproape același. Modul în care se colectau datele statistice în perioada interbelică separa sistemul de sănătate de ceilalți angajați ai statului.
Conform acestei metode, administrațiile locale și cea centrală aveau împreună 800.000 de salariați.
Astăzi − tot excluzând sistemul de sănătate − sunt 920.000.
În context intră și faptul că atribuțiile statului s-au mărit în mod considerabil prin comparație cu anii ’20 ai secolului trecut: au apărut domenii noi (precum asistența socială) și nevoi suplimentare de personal (comunicarea cu publicul, atragerea fondurilor europene, managementul sistemelor IT etc.)

Berea după vin

Consumul de alcool s-a schimbat semnificativ. În 1918, fiindcă eram o țară preponderent rurală, vinul era băutura preferată (42 litri/cap de locuitor/an, față de 18, în zilele noastre).
Producția anuală de bere a rămas mai mică de 1 milion de hectolitri până în 1927 (după care a scăzut din nou).
În 2016, în România s-au băut 15 milioane de hectolitri de bere. Mai direct spus, consumul de bere pe cap de locuitor a crescut de la 4 litri/an, acum un secol, la 89 litri/an.

În concluzie

Imediat după Marele Război, România era o țară tânără și cu un potențial imens în mai multe domenii.
Prin comparație, acum avem un profil mai apropiat de cel al Europei de Vest, dacă ne raportăm la îmbătrânirea populației, gradul de urbanizare sau eficiența economică.
Migrațiile au o relevanță majoră dacă vrem să înțelegem acești 100 de ani: valurile de plecări au schimbat portretul demografic și cultural al țării și au frânat sever dezvoltarea multor localități din țară.”
Sursa : internetul.
Alioșa !!!  🙂  🙂  🙂

” Cântecul unui om” !!!

februarie 15, 2018

În loc de motto:

În urmă cu câteva minute , răspunzând unui comentariu postat pe

http://aliosapopovici.wordpress.com/2018/02/14/

de către distinsa blogeriță ȘTEFANIA, am purces așa după cum fac de obicei versus persoanele care postează ceva pe blogul meu,să-i MULȚMESC și-n ” căsuța virtuală ” a Domniei Sale iar WordPress m-a parașutat lin , chiar pe superba postare de pe

https://viatainpictura.wordpress.com/2018/01/21/cantecul-unui-om/comment-page-1/#comment-18444

Plăcându-mi foare mult tot ce-am VĂZUT și CITIT acolo 🙂  🙂  🙂  fără să verific dacă este SETATĂ opțiunea ” REBLOG” , am promis că voi da REPUBLICARE aici ! 🙂

După e-am ” Trimis comentariu ” 🙂  navigând în sus cu drag, am constatat că NU am cum să dau REPUBLICARE pe My Blog , din simplul motiv că NU exista opțiunea ” REBLO ” !  😦  Cum eu îmi țin întotdeauna PROMISIUNILE făcute , neavând cum să dau ” REBLOG”  am  preluat cu ” copy paste” adresa de URL  de la cacea SUPERBĂ postare

https://viatainpictura.wordpress.com/2018/01/21/cantecul-unui-om/comment-page-1/#comment-18444

ADRESĂ pe care , dacă NU o veți ACCESA, veți pierde o adevărată LECȚIE de PICTURĂ  și  istorie a CÂNTECULUI trubaduilor  cu mandolină

și o minunată POEZIE :

”Ce-am fost cândva azi nu mai sunt…
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu –
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt…

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât…
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit…

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat…
Dar ce-am fost ieri am şi uitat –
Un titlu de volum nescris…

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu –
Să fiu tot altul… Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt…

 de Ion Minulescu

Vizionare și audiție plăcută ! 🙂

Alioșa !!!  🙂  🙂  🙂

Citate CELEBRE despre IDENTITATEA românilor !!!

februarie 13, 2018

Motto:

”  Cine UITĂ, nu merită ” ( Nicolae Iorga ) ! 🙂

Iar ca să NU uiți ROMÂNE, citește ce-i postat mai jos !!!  🙂  🙂  🙂

        A fost tinuta in secret o bogata istoriografie referitoare la originea si statalitatea romanilor. A fost mai lesne de tinut in lesa un popor care nu-si cunoaste neamul! Dar cea mai mare crima este ca romanii nu vor sa stie cine sunt, au pierdut maturitatea de a se pretui si a se respecta reciproc. Romanii sunt dusmanii lor, atat in interior cat si in alte zari, gradul lor de incredere s-a restrans la membri familiei si rude apropiate pentru ca au risipit caracteristicile unei societati mature si risca sa decada din statutul de popor in cel de populatie.

”   Selecție de citate de o valoare extraordinară pentru istoria și identitatea noastră, adunate de pasionatul cercetător Marius Fincă 

 1. Sumerologul rus A. Kifisim: „Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei”

2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate  pamânturile sunt comune.
3. Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”
  4. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”. Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!
5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”
6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”
7. Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).
8. Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.
9. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.-Civilizaţie şi Cultură:„România este vatra a ceea ce am numitVechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”
10. Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”
  11. Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”
  12. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.
  13. Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”
14. William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.
15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.
16. Olof Ekstrom: „Limba rumună este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.
17. Universitatea din Cambridge: – În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;
– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;
– VEDELE (RIG VEDA) cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.
  18. Bonfini: „Limba rumunilor n-a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.
19. Ludwig Schlozer  (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii  seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au  limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.
20. Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.
21. Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa…fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.
22. D’Hauterive  (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.
23. Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.
24. Bocignolli (1524): „Rumunii despre care am spus că sunt daci”.
25. L.A. Gebhardi:  „Geţii vorbeau aceeaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri. Grecii dădeau atât geţilor din Bulgaria, cât şi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi geţii şi dacii provin de la traci”.
26. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.
27. Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.
28. Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India): „Faza primară a Culturii Vedice  s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Haar-Deal”.
29. Jakob Grimm  (Istoria limbii germane, 1785-1863): „Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.
30. Cronicile spaniolilor 25 (pag.179): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.
31. Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.
32. Leibnitz  (Collectanea Etymologica): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor”.
  33. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din  Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.
34. Daniel Ruzo (1968): „Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituindcentrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.
35. Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): „Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”
36. Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”
  37. Paul Mac Kendrick:  „Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”. „Rumunii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” „Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).
38. William Ryan şi Walter Pitman (geologi, 1995): „Locul descris de Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre”.
39. Robert Ballard (explorator, 1999), confirmă cele spuse de Ryan şi Pitman.
40. Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de  lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.
41. G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller:  „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.
42. Clement Alexandrinul  (Stromatele): „În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor învăţături din Scriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire”.

  43. Emmanuel de Martone  (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): „Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.
44. Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.
45. Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): „… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.
46. Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892): „Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.
47. Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893): „Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.
48. Împăratul Iosif al II-lea:  „Aceşti bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi în Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevar de plâns…”
Sursa: Internetul .
Comentariile le las pe seama dumneavoastră ! 🙂
Alioșa !!!  🙂  🙂  🙂