Archive for august 2020

Ce NU ȘTIU românii despre Klaus WERNER Johannis……………..

august 31, 2020

Motto:

” În vremuri ale ÎNȘELĂTORIEI universale, a spume ADEVĂRUL , e un ACT revoluționar” ( George Orwell) 🙂

și de mare CURAJ, adaug de la MINE !!!  🙂 🙂 🙂

Detalii pe :

http://aliosapopovici.wordpress.com/2014/10/03/

 

”  Ce religie are președintele Klaus Iohannis. De ce etnia lui a fost mereu un dezavantaj în fața românilor

Ce religie are președintele Klaus Iohannis. De ce etnia lui a fost mereu un dezavantaj în fața românilor.
Actualul președinte al României, Klaus Iohannis are un dezavantaj mare atunci când candidează pentru alegerile prezidențiale, funcție care este de ”reprezentare națională”, după cum afirmă sociologul Alfred Bulai. Acest dezavantaj a reieșit și din sondajele făcute și este legat de etnia și religia acestuia. Care este religia și etnia președintelui Iohannis?

Dezavantajul lui Klaus Iohannis în fața românilor: religia și etnia

În 2014, pe când se afla în funcția de premier al României, Victor Ponta, președinte PSD la vremea aceea, își lansa candidatura pentru alegerile prezidențiale când a făcut următorul comentariu:

„Nu e nimic de reproșat că e etnic german, dar nici mie nu trebuie să-mi fie reproșat că sunt român. Sunt în România și mă mândresc ca sunt român. La fel e discuția despre religie, nu e nimic rău că e protestant, dar eu sunt ortodox. Nu cred că va fi un subiect, dar nici nu vreau să creăm un anumit complex – să vină cineva din afară, ca noi nu suntem în stare. Avem resursele noastre, ca țară, de a ne dezvolta. Nu cred că e un defect pentru Iohannis că e german, dar să nu-mi reproșeze mie cineva că sunt român sau că sunt ortodox”, a declarat Victor Ponta la cea vreme.

Comentariile sociologului Alfred Bulai

Printre comentariile făcute de către sociologul Alfred Bulai, pentru Ziare.com car a fost întrebat dacă etnia și religia lui Iohannis reprezintă cu adevărat o problemă pentru electoratul român, se numără și următorul:

„Este un dezavantaj evident, pe care PNL l-a asumat, că doar nu e o necunoscută, nu e vorba de ceva despre care aflăm mâine. E o asumare a partidului ca atare. Desigur, e evident că simpatia pentru germani mai există cât de cât în România, dar, atenție, în anumite zone și la anumite categorii sociale!”

Un „handicap sever” – Religia

Sociologul Alfred Bulai a mai adăugat că Klus Iohannis este dezavantajat din pricina faptului că nu este de religie creștin ortodoxă:

„faptul că nu este ortodox e un handicap sever evident, pentru că nu toată lumea, dar o parte a populației din România va avea o problemă cu asta, cu siguranță”, a mai adăugat sociologul.

Biserica Ortodoxă Română și politica

Sociologul Alfred Bulai, mai avea o bănuială, conform căreia:

 „Biserica Ortodoxă Romană va face chiar campanie împotriva lui Iohannis; sigur, nu la televizor, ci prin preoți, la țară”.

„Dvs. acum vedeți că se implică Biserica în politică?! Se implică de douăzeci de ani. Numai că nu va fi nimic de comentat în spațiul public. Nu o să vedeți poziții oficiale ale Patriarhiei sau ale demnitarilor religioși la nivel înalt, dar la nivel local nu aveți de unde ști ce fac preoții”, a mai declarat Alfred Bulai.

Popularitatea lui Klaus Iohannis

Iohannis s-a bucurat de popularitate și de rezultate bune în sondaje ani la rând, iar socialogul Bulai a fost rugat să explice de ce ar fi religia și etnia o problemă în acest caz:

„Klaus Iohannis a stat bine în sondaje la el, la Sibiu, dar la primărie lumea votează individul, nu neapărat culoarea politică – asta e cu totul secundar. În plus, Iohannis nu aparține unui partid adevărat – Forumul German nu e chiar un partid. Și mai ales nu e un partid cu care să se afle un alt partid din România în dispute, care să creeze polarități.

Klaus Iohannis.
Ce religie are președintele Klaus Iohannis. De ce etnia lui a fost mereu un dezavantaj în fața românilor.

(…)De exemplu, dacă luați o supervedetă care se bucură de o simpatie extraordinară în România, nu înseamnă că ea va fi și votată pentru președinție. Era un caz celebru în America anilor ’40, cu un realizator de emisiuni radio care avea 2 milioane și jumătate de ascultători în fiecare seara, dar care a intrat în politică, a candidat și a primit circa 30.000 de voturi, deși era foarte apreciat și simpatizat”, a comentat Alfred Bulai.

Rezultatele la nivel local nu asigură victoria

Victoria la nivel național nu este asigurată în mod automat de către rezultatele excelente obținute la nivel local:

„Să știți că în România sunt primari de localități care au avut rezultate de-a lungul timpului mult peste Klaus Iohannis, unii au câștigat și cu peste 90%, dar nu ar face doi bani dacă ar fi scoși în lupta națională. Și nu uitați un lucru, Klaus Iohannis a fost tot timpul primar la Sibiu, iar Sibiul e mai mic decât orice sector din București”, a mai adăugat sociologul.” .

Sursa :

Ce religie are președintele Klaus Iohannis. De ce etnia lui a fost mereu un dezavantaj în fața românilor

Alioșa .

Ce NU ȘTIU românii despre Pactul Molotov-Ribbentrop ……………..

august 30, 2020

Motto :

OMUL cât TRĂIEȘTE , învață ! 🙂

EU trăind, ÎNVĂȚ mereu !!! 🙂 🙂 🙂

( Acesta e SLOGANUL meu ) ! 🙂

 

”  Pactul Molotov-Ribbentrop într-o viziune diferită de cea a propagandei istorice ruse și sovietice (I)


  Foto: Caricatură de epocă despre „dragostea” dintre nazişti şi comuniştii      sovietici – Octombrie 1939  – „Mă întreb cât va dura luna de miere?” .

 În Rusia lui Putin, acordul de la München din 1938 dintre Germania nazistă și Anglia secondată de Franța, a fost folosit ca scuză pentru încheierea pactului Molotov-Ribbentrop.

Pentru a putea comenta cele întâmplate atunci,  trebuie să înțelegem contextul diplomatic existent în anii ’30.

Propaganda sovietică a influențat modul în care mulți au apreciat evenimentele premergătoare celui de- al doilea război mondial, iar acest lucru este deosebit de important atunci când este pusă în discuție perioada anilor 1939-1941, scrie publicația http://euromaidanpress.com/ munich-molotov-ribbentrop-pact-revisited.

O invazie „protectoare”?

Istoricii au stabilit ca dată a declanșării celui de-al al doilea război mondial ziua de  1 septembrie 1939, când Germania nazistă a  invadat Polonia. Numai că în ziua de 17 septembrie 1939,  URSS s-a alăturat la rândul ei Germaniei naziste, invadând la rândul ei Polonia de la răsărit .

Peste numai trei zile, pe  20 septembrie , a avut loc o dezbatere privitoare la acest război în Parlamentul britanic, în timpul căreia s-a făcut remarcat discursul parlamentarului Robert Boothby care a spus printre altele nici mai mult, nici mai puțin că :

„Este legitim să presupunem că această acțiune din partea guvernului sovietic a fost luată […] din punctul de vedere al autoconservării și autoapărării ”.

„Acțiunile întreprinse de trupele ruse [ …] au  împins frontiera germană considerabil spre vest. ”

În timp ce Armata Roșie ataca Polonia  pe la spate pe 17 septembrie, ambasadorului polonez la Moscova, Wacław Grzybowski , i-a fost înmânată  o notă în care se  declara negru pe alb că Polonia a încetat să existe și că acest lucru a făcut nul pactul de non-agresiune  polono-sovietic din 1932.

De asmenea, în nota respectivă se specifica faptul că Armata Roșie a ocupat  Polonia pentru a „proteja” popoarele din Belarus și Ucraina . 

 Ziarele occidentale au folosit aceste teme atunci când au comentat invazia inițială sovietică. Chicago Tribune , de exemplu, a inserat pe  pagină principală chiar a doua zi titlul „Roșii invadează Polonia: rușii trec frontiera pentru„ protejarea minorităților ”.

 Foto: Un afiș de propagandă sovietic în care  se pretindea că invazia Poloniei avea drept scop ajutorarea  „popoarelor frățești” belarus și ucrainean.

 Pe 22 septembrie, în orașul ocupat Brest-Litovsk, forțele sovietice s-au întâlnit cu cele germane unde au participat la o paradă a victoriei și au mărșăluit sub un banner care scria:

„Trăiască Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor, eliberatorul maselor muncitoare din Vestul Belarus] și Vestul Ukrainei!”

După cum puteți vedea, acest banner a fost împodobit la Brest -Litovsk cu svastici alături de simbolul proletar al secereiși ciocanului.

Forțele sovietice mărșăluiau împreună cu naziștii nemți și nu doar sub   steagul roșu, ci și sub acela nazist.

 

Foto: Parada comună de la Brest – Litovsk, a forțelor sovietice și naziste victorioase, după distrugerea rezistenței statului polonez.

A fost o paradă a victoriei într-un oraș  simbol, locul în care, pe 3 martie 1918, bolșevicii au semnat un acord de pace cu Germania Imperială, scoțând Rusia din primul război mondial cu prețul cedării unor teritorii uriașe.

Un război dorit 

Pentru a înțelege de ce URSS a cotropit Polonia, trebuie să înțelegem contextul diplomatic, precum și filozofia sovieticilor, care nu sunt luate în considerare în tratarea convențională a invaziei, care este văzută totdeauna de propagandă ca  „defensivă” sau „protectoare”. Motivațiile lui Stalin au fost în fapt, mult mai sinistre.Stalin, ca de altfel și Lenin înainte de el, a fost călăuzit de ideile lui  Marx și Engels.

 Departe de a se fi abătut de la gândirea marxistă, așa cum au susținut troțkiștii, sângerosul dictator a continuat într-o serie de domenii cheie strategia lui Lenin, inclusiv în ceea ce privea lupta pentru dominația globală a comunismului, fiind convins de  faptul că războiul mondial anticapitalist este necesar  pentru  progresul revoluției comuniste . 

Pe această  din urmă temă, Engels a scris încă în 1887:

„Niciun război nu mai este posibil pentru Prusia-Germania, cu excepția unui război mondial care va fi de o amploare și o violență la care până acum nu s-a putut visa . Opt-zece milioane de soldați se vor masacra unii pe alții și vor devasta întreaga Europă,  mai rău decât un val de lăcuste. Comparativ, devastările lăsate în urmă de războiul de treizeci de ani se vor comprima în trei sau patru ani la nivelul  întregului continent,  iar foametea, ciuma și demoralizarea generală atât a armatelor cât și a masei populației, vor produce o suferință fără egal.Distrugerile în comerț, industrie și credit,  se vor  încheia cu un faliment generalizat și cu  prăbușirea vechilor imperii, iar coroanele se vor rostogoli în țărână și nu va mai fi nimeni care să le ridice.Va fi imposibili să se  prevadă cum se va termina totul și cine va ieși din luptă învingător, dar un singur rezultat fiind absolut sigur: epuizarea generală va crea condițiile pentru victoria finală a clasei muncitoare. ”

Pentru Lenin și Stalin, aceste ”cuvinte profetice” s-au dovedit corecte în 1917, când bolșevicii au preluat puterea la Sankt Petersburg, după ce țarul Nicolae al II-lea abdicase și după ce Alexander Kerensky s-a angajat să continue un război care  ducea țara  spre ruina totală.La fel au  acționat în 1917 revoluționarii comuniști în Germania, Austria și Ungaria ale căror imperii cu economiile distruse de război s-au prăbușit.

Sfârșitul primului război mondial nu a fost marcat doar de violența cauzată  de forțele de stânga și de dreapta, din ce în ce mai radicalizate, dar și  de efectele tratatului de la Versailles, care a pus capăt conflictului marcat de efectele aplicării principiului autodeterminarii popoarelor.

Aceasta a însemnat apariția unui stat polonez independent pentru prima dată după 123 de ani, și de asemenea, independența pentru popoarele baltice, împreună cu Finlanda și Ucraina, care fuseseră colonii ale Imperiului țarist.

Bariera poloneză împotriva expansiunii bolșevice

  Ironia face că Marx și Engels, în timpul vieții lor au sprijinit Polonia, crezând în potențialul său revoluționar, dar acum, în ochii celor mai importanți lideri comuniști din Rusia, această șară devenise un obstacol în calea fantezistei revoluții mondiale, după ce  conducătorul acestei țări, Józef Piłsudski, a condus cu succes lupta împotriva forțelor sovietice invadatoare.

Exploatând faptul că în 1919 granița polono-rusă nu era încă complet definitivată, Lenin a ordonat trupelor e Armatei Roșii să tatoneze pentru a vedea cât de departe ar putea pătrunde  pe teritoriile poloneze, înainte de a întâmpina rezistență.La primele ore ale zilei de 14 februarie 1919, un detașament al  Armatei Roșii a fost interceptat  de cavaleria poloneză în  apropiere de satul Bereza-Kartuska (acum Byaroza, din  Belarus).

Acesta a fost prima încleștare a  războiului polono-sovietic, al cărui  istorie a fost excelent scrisă  de profesorul Norman Davies . 

Atitudinea lui Lenin față de Polonia este cel mai bine exemplificată de cuvintele lui Mihail Tukhacevski , comandantul șef al Frontului deschis de Armata Roșie în Apus care a spus:  „Spre vest! Peste cadavrul Poloniei albe se află drumul spre conflagrația mondială”. 

Afiș sovietic care solicită marșul de la Varșovia, în timp ce susține că Rusia caută pace

Afiș sovietic din vara anului 1920, care îndemna  la  cucerirea Varșoviei, în timp ce susține că Rusia caută pace 

În 2015, foaia  de propagandă de stat rusă Sputnik  publica un articol care descria  Polonia ca pe un  regim criminal, pentru că „anexase” Ucraina de Vest și Belarusul  de Vest. Dacă ar fi să admitem acest lucru, atunci cu siguranță definiția se potrivește Rusiei sovietice, care a participat la anexarea restului Belarusului și Ucrainei.

În anii 1920, URSS a început să deruleze o serie de acorduri economice cu țările occidentale, cea mai  notabilă fiind implicarea celuilalt „stat paria” al Europei: Germania Republicii de la Weimar.

După cum observa Gerherd Weinberg , „ura față de Polonia a fost un factor major în conlucrarea  Germaniei de la Weimar cu  Uniunea Sovietică.” [4].

Tratatul de la Riga din 1921 a împărțit atât Ucraina cât și Belarusul între Polonia și Rusia bolșevică, iar acestea erau  teritorii care, în ciuda propagandei sovietice, nu au fost istoric rusești !Reflectând asupra rezultatului bătăliei Varșoviei, Edgar Vincent D’Abernon , ambasadorul Marii Britanii la Berlin, a remarcat că polonezii au salvat atunci creștinătatea și civilizația occidentală.

Aici trebuie menționate și războaiele de recucerire duse de  Lenin, care după lupte îndelungate au anexat în cele din urmă Ucraina și Caucazul, dar nu au reușit să cotropească din nou Polonia, Finlanda și Țările Baltice (și nici Basarabia). Aceste războaie au fost concomitente, dar nu au făcut parte din așa zisul ”Război civil rus”.  În sens invers, eșecul cucerii Poloniei a însemnat o oportunitate ratată, care a determinat nașterea „Socialismului într-o singură țară”.

În termeni ideologici, regimul sovietic a justificat socialismul într-o singură țară pe baza construirii unei baze în cadrul URSS pe care să conducă ulterior la „revoluția mondială”pe care urma să o exporte la un moment favorabil din viitor.

Chiar dacă prin diplomația de la mijlocul anilor 30 s-a putut încheia pactul de neagresiune  polono-sovietic menționat anterior, aceasta nu a însemnat în niciun moment că sovietele au renunțat la  ideea de a cuceri Polonia (și nici alte teritorii care făcuseră  parte din Imperiul țarist) sau că agresivitatea  comunistă a fost vreodată complet abandonată.

În 1939, Hitler i-a oferit lui Stalin o oportunitate de aur pentru a aduce la  îndeplinire această veche dorință a expansiunii sovietice  spre Vest.  

22 septembrie 1939 – Trupele armatelor Germaniei fasciste și cele ale URSS sărbătoresc cotropirea în comun  a Poloniei .

 

VA URMA 

NOTE:

[1] „Guvernul polonez s-a dezintegrat și nu mai arată niciun semn de viață. Aceasta înseamnă că statul polonez și guvernul său au, de fapt, încetat să mai existe … Lăsată în voia ei și lipsită de conducere, Polonia a devenit un domeniu adecvat pentru orice fel de pericole și surprize, care pot constitui o amenințare către URSS Din aceste motive, guvernul sovietic, care până acum a fost neutru, nu mai poate păstra o atitudine neutră față de aceste fapte. 

De asemenea, guvernul sovietic nu poate vedea, cu indiferență, faptul că oamenii ucraineni și belarusi, care trăiesc pe teritoriul polonez și care se află la mila soartei, ar trebui lăsați fără apărare. ” Extras din textul citat în Halik Kochanski, The Eagle Unbowed: Polonia and the Poles in the Second War World , p. 77.

[2] Ordinul către forțele Frontului de Vest nr. 1423, 2 iulie 1920.

[3] Citat aici

[4] Gerherd Weinberg, O lume la arme: o istorie globală a celui de-al doilea război mondial , p. 54.” .

Sursa :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/28/pactul-molotov-ribbentrop-intr-o-viziune-diferita-de-cea-a-propagandei-istorice-ruse-si-sovietice-i/comment-page-1/?unapproved=28875&moderation-hash=d055a0bb21b80b2f8ddece69e23d12c4#comment-28875

 

Alioșa .

MINCIUNA are PICIOARE scurte iar ADEVĂRUL până la urmă , tot IESE la iveală !!!

august 27, 2020

În loc de  motto:

Pentru că iubesc și promovez ADEVĂRUL ,postez mai jos prin ” copy paste” fără nici o modificare ,un articol ce spune cu subiect și predicat că la Academia SRI înființată de generalul cu patru stele Gabriel Oprea,  2 ( două) STELE  date  de  președintele Ion Iliescu

și 2 ( două ) STELE date de la Traian Băsescu pentru că……………..

le-a ”CÂNTAT în STRUNĂ”  cum bine spune-o vorbă românească ……………..

 

Inquam Photos / Octav Ganea
”    Avalanșă de procese deschise de Academia SRI împotriva doctorilor plagiatori
Acțiune  de proporții deschisă în justiție ,într-o singură zi ,de Academia Națională de Informașii ” Mihai Viteazul ” a Serviciului de Informații ( SRI)-  mai cunoscută sub denumirea de Academia SRI -împotriva plagiatorilor cărora ,în trecut ,le-a acordat prestigiosul titlul de doctor în științe . 

Nu mai puțin de 30 de procese au fost înregistrate în data de 13 iulie la Curtea de Apel București pe numele unor persoane cărora Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) le-a retras titlul de doctor în ultimul an pentru plagiat, potrivit Biroului de Presă al SRI.

Alte două dosare au fost deschise de Academia SRI ulterior în data de 25 august, adică în urmă cu două zile, la o zi distanță după ce am cerut un punct de vedere de la Biroul de Presă al SRI.

În total, 32 de acțiuni pentru tot atâtea cazuri de plagiat confirmate în 2019 și 2020 de CNATDCU la Academia SRI prin decizii de retragere a titlului de doctor.

Demersul juridic reprezintă o noutate absolută și vine după ce un articol din Legea nr. 1/2011 a educației naționale a fost modificat în data de 21 iulie 2019 astfel încât, după ce un titlu de doctor este retras pentru plagiat, universitatea care a acordat titlul respectiv trebuie să ceară în instanță anularea diplomei de doctor într-un termen de un an.

Totuși, după intrarea în vigoare a prevederii la 21 iulie 2019 și până în prezent, CNATDCU a retras pentru plagiat doar 19 titluri de doctor susținute la Academia SRI. Asta ridică semne de întrebare cu privire la restul de 13 acțiuni înregistrare în instanță.

Aceste 13 acțiuni vizează titluri retrase în zilele de 11 și 15 iulie 2019, fapt care pune în discuție legalitatea acțiunilor de chemare în judecată.

În plus, deși a avut la dispoziție un an întreg pentru a iniția cele 32 de acțiuni în instanță, Direcția Juridică a SRI – cea care a întocmit și înaintat acțiunile de chemare în judecată – a depus actele chiar la limita de împlinire a termenului de un an.

Dacă ar fi întârziat câteva zile, unele dintre acțiuni ar fi fost tardive.

De altfel, în cazul celor două procese deschise ulterior datei de 13 iulie, nu e clar dacă au fost operate sau nu în termenul legal.

Printre cei chemați în judecată pentru a li se anula diploma de doctor după ce au fost declarați plagiatori de către CNATDCU se numără nume grele în comunitatea de intelligence și securitate din România:

  • generalul (r) Dumitru Dumbravă, fost șef al Direcției Juridice a SRI;
  • generalul (r) Sorin Gabriel Cozma,  fost șef al Direcției Generale de Prevenire și Combatere a Terorismului din cadrul SRI;
  • generalul (r) Gabriel Naghi, fost șef al Serviciului de Pază și Protecție (SPP) în perioada decembrie 2000 – decembrie 2005;
  • Radu Stroe, fost ministru de Interne (decembrie 2012 – ianuarie 2014);
  • Daniel Andrei Moldoveanu, fost consilier de stat al președintelui Traian Băsescu și fost șef al Comunității Naționale de Informații.

Generalul SRI Dumitru Dumbravă a fost trecut în rezervă în septembrie 2018

Istoria unei aberații juridice

Pe 21 iulie 2019 intra în vigoare o modificare la Legea educației, catalogată de unii juriști ca fiind o „aberație juridică”: diploma de doctor a unei persoane care a plagiat în teza de doctorat nu este retrasă odată cu titlul, ci trebuie anulată de o instanță de judecată, iar termenul de introducere a acțiunii judecătorești de către universitatea emitentă este de un an de la data retragerii titlului științific.

Această dispoziție îngreunează infinit modalitatea de retragere a titlului de doctor și poate lungi cu până la 6 ani perioada în care o persoană pierde definitiv calitatea de doctor.

Potrivit acestei prevederi, titlul de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziției de retragere a acestuia, adică după de ministrul Educației semnează ordinul de retragere a titlului, însă diploma de doctor poate fi revocată sau anulată exclusiv prin hotărârea definitivă a unei instanțe judecătorești.

Singura mențiune anterioară din legislație făcea referire doar la retragerea titlului de doctor – prin ordin de ministru –, pe principiul simetriei actelor juridice: dacă titlul este acordat prin ordin de ministru, tot prin ordin de ministru poate fi retras.

Astfel că, după ce CNATDCU emitea un verdict de plagiat într-o teză de doctorat, retragerea titlului se făcea prin emiterea unui ordin de ministru.

În 2016, când CNATDCU a fost reînființat – după patru ani în care i-au fost tăiate atribuțiile de verificare a plagiatelor în încercarea de a-l scăpa pe premierul în funcție Victor Ponta de un rușinos verdict de plagiat –, fostul ministru tehnocrat al Educației Adrian Curaj a inițiat o ordonanță de urgență, adoptată ulterior de guvern, prin care a propus modificarea Legii Educației.

Astfel a apărut OUG nr. 4/2016, care avea un singur articol, în care stipula că „diploma de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziției de retragere a titlului”.

Legea de adoptare a OUG nr. 4/2016 a fost contestată la Curtea Constituțională a României (CCR), după ce Parlamentul a modificat-o și a eliminat total prevederea referitoare la încetarea de îndată a efectelor juridice ale unui titlu de doctor retras prin ordin de ministru și a introdus posibilitatea renunțării benevole la titlul de doctor.

Prin Decizia nr. 624/2016, CCR a statuat faptul că anularea diplomei de doctor poate fi făcută doar în baza unei hotărâri judecătorești, făcând distincție între retragerea titlului și anularea hârtiei care certifică existența titlului și care în lipsa acestuia nu are nicio valoare juridică.

Prevalându-se de această decizie, Comisiile de educație din Senat și Camera Deputaților, controlate de parlamentari PSD, au introdus în Legea Educației prevederea potrivit căreia „diploma de doctor este revocată sau anulată prin hotărârea definitivă a unei instanțe judecătorești”.

Despre această modificare legislativă, care complică și îngreunează procedura prin care o persoană pierde calitatea de doctor, am scris în detaliu acum un an.

Demersul juridic a fost catalogat atunci de mai mulți profesori de drept și practicieni ca fiind un non-sens juridic, deoarece diploma este o simplă dovadă a deținerii titlului de doctor, aceasta nefiind un act juridic care să trebuiască revocat sau anulat. 

„Nu văd de ce o instanță ar trebui să mai anuleze o diplomă ale cărei efecte juridice încetează de drept odată cu comunicarea deciziei (de retragere a titlului de doctor – n.m.), susținea acum un an Radu Chiriță, avocat și conferențiar la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Mai bine să întreacă, decât să nu ajungă

Consecința modificării legislative este simplă: toate universitățile din țară care au titluri de doctor retrase după 21 iulie 2019 trebuie să îi dea în judecată pe plagiatori pentru a le anula diplomele – însă, atenție, nu sunt obligate să o facă!

După această dată, CNATDCU a retras un număr de 25 de titluri de doctor – 14 anul trecut și alte 11 anul acesta.

Dintre aceste 25 de titluri retrase, 19 sunt ale unor doctori de la Academia SRI, iar celelalte 6 au fost acordate de Universitatea „Ovidius” din Constanța, Universitatea din Craiova, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea din București, Academia de Poliție și Academia de Studii Economice.

Totuși, deși are doar 19 titluri retrase după data de 21 iulie 2019, Academia SRI a inițiat nu mai puțin de 32 de procese pentru anularea unor diplome de doctor, potrivit unui răspuns oficial primit de la Biroul de Presă al SRI.

De unde apare diferența de 13 dosare – care ridică numărul acțiunilor în instanță deschise împotriva persoanelor care și-au pierdut titlul de doctor obținut la Academia SRI pentru că au plagiat în teze?

Răspunsul este simplu: Direcția Juridică a SRI – cea care a inițiat procesele, deoarece Academia SRI nu are un departament juridic propriu –, a dat în judecată încă 13 persoane cărora titlurile de doctor le-au fost retrase prin ordin al ministrului Educației în zilele de 11 și 15 iulie, deci cu 10, respectiv 6 zile înainte de intrarea în vigoare a modificării Legii educației.

Prevederea din Legea Educației este foarte clară: „instituția emitentă introduce acțiunea în anularea diplomei, în termen de un an de la data dispoziției de retragere a titlului de doctor”.

Un an de la data dispoziției de retragere a titlului de doctor – așa cum spune legea – indică, la o analiză sumară, faptul că 13 din cele 32 de acțiuni introduse la Curtea de Apel București de către Direcția Juridică a SRI sunt lovite de nulitate, deoarece ordinele de retragere a titlurilor de doctor au fost emise anterior datei de 21 iulie, când a intrat în vigoare legea – adică pe 11 și 15 iulie.

Cum unul dintre principiile juridice simple spune că o lege nu poate fi aplicată retroactiv, se pune, totuși, întrebarea dacă cele 13 procese au fost deschise în condiții legale.

Specialiștii și practicienii pe care i-am consultat au păreri împărțite.

Din discuțiile cu aceștia se desprind 3 interpretări distincte:

1. O primă argumentare, emisă de unii dintre juriștii consultați, acreditează ideea că, deși legea nu era intrată în vigoare pe 11 și 15 iulie – când au fost retrase cele 13 titluri de doctor – acțiunile sunt legale deoarece operează prevederile Deciziei nr. 624/2016 a CCR, care impunea introducere în legislației a prevederii referitoare la anularea diplomei prin instanță.

2. Un al doilea grup de juriști susține că acțiunile de chemare în judecată sunt nule, deoarece în cazul celor 13 persoane nu se poate aplica o lege care nu era în vigoare la momentul retragerii titlurilor de doctor.

3. În fine, o altă opinie exprimată de juriștii consultați, susține ideea că acțiunile sunt legale deoarece termenul de un an curge de la data comunicării ordinelor de ministru privind retragerea titlului de doctor și nu de la data semnării acestora, deși legea spune că „instituția emitentă introduce acțiunea în anularea diplomei, în termen de un an de la data dispoziției de retragere a titlului de doctor”. În toate aceste 13 cazuri, comunicarea ordinului de retragere a titlurilor a fost făcută după data de 21 iulie 2019.

Dintr-un răspuns primit la o solicitare de la Biroul de Presă al SRI în care am întrebat despre acțiunile deschise împotriva persoanelor care au rămas fără titlul de doctor pentru plagiat înainte de data de 21 iulie 2019, reiese că Direcția Juridică a SRI a vrut să fie acoperită pentru toate variantele posibile de interpretare juridică.

„SRI a introdus cererile de anulare a titlurilor de doctor, cu respectarea legislației și a jurisprudenței CCR în materie, raportându-se atât la data emiterii ordinelor, cât și la data comunicării acestora către ANIMV (Academia SRI – n.m.)”.  

Mai mult, din același răspuns reiese faptul că Direcția Juridică a SRI ia în calcul inclusiv respingerea unora dintre acțiuni, în funcție de modalitatea în care judecătorii vor interpreta legislația.

„În prezent, acestea se află în soluționare, pe rolul instanțelor de judecată, singurele în măsură să aprecieze asupra admisibilității și temeiniciei lor”, mai precizează Biroul de presă al SRI.

Dosarele nu ies la numărătoare

Deși în răspunsul primit de la Biroul de Presă al SRI se precizează că Direcția Juridică a deschis 32 de acțiuni de chemare în judecată pentru anularea diplomelor tuturor celor cărora CNATDCU le-a retras titlul de doctor în 2019 și în 2020, pe portalului instanțelor de judecată, figurau ca deschise la Curtea de Apel București, ieri, doar 22 de acțiuni.

20 de dosare din cele 22 sunt înregistrate în aceeași zi, mai exact în data de 13 iulie 2020.

Juriștii consultați susțin că este posibil ca pe portal să apară unele erori și că unele dosare se înregistrează cu întârziere. În acest caz, întârzierea de afișare ar fi deja de o lună și 13 zile.

Printre cele 20 de dosare care apar înregistrate la Curtea de Apel București pe 13 iulie 2020, 10 sunt ale unor persoane cărora li s-a retras titlul la data de 11 iulie și la data de 15 iulie 2019.

Dacă data de la care curge termenul de un an în care se poate deschide acțiune în instanță este cea al emiterii ordinului, ultima zi în care s-ar fi putut înregistra procesele pentru titlurile retrase în 11 iulie 2019 era chiar 13 iulie 2020, având în vedere că 11 iulie 2020 a picat într-o zi de weekend.

Totuși, dacă în cazul acestor titluri nu se ia în calcul acoperirea legală dată de Decizia nr. 624/2016 a CCR sau data comunicării ordinului de ministru, atunci ele au fost deschise cu invocarea retroactivă a unei prevederi legale, ceea ce înseamnă că sunt lovite de nulitate.

Unul dintre cei dați în judecată – deși nu e clar dacă în cazul său procesul este sau nu deschis legal – este generalul (r) Dumitru Dumbravă, cel care a condus Direcția Juridică a SRI până în 2018 – adică exact departamentul care a inițiat acțiunea de chemare a sa în judecată.

Acestuia i-a fost retras titlul de doctor pe data de 11 iulie 2019.

Dumbravă a fost forțat să se pensioneze în 2018, la numai o lună după ce am scris că a plagiat în teza de doctorat, fapt confirmat anul trecut printr-o decizie a CNATDCU.

Dezvăluirea venea după o lungă serie de controverse care l-au vizat pe acesta, referitoare la ingerința SRI în actul de justiție, după ce Dumbravă a declarat în 2015 că justiția a reprezentat „un câmp tactic” pentru Serviciu, fapt care a iscat revoltă în rândul magistraților, dar și a societății civile.

Dosarele întârziate 

Două dintre cele 32 de dosare despre care Biroul de Presă al SRI susține că le-a deschis la Curtea de Apel București au fost înaintate instanței mai târziu decât primul lot de 30 de acțiuni, mai exact pe 25 august 2020, adică la o zi după ce am cerut de la Biroul de Presă al SRI un punct de vedere referitor la aceste procese.

Culmea este că în cazul acestor două dosare chiar se pune problema dacă au fost sau nu deschise în termenul legal de un an. Dacă intervalul prevăzut de lege a fost depășit, cei doi foști doctori ai Academiei SRI pot rămâne cu diplomele, deși nu mai au titlul.

Primul dosar întârziat este al lui Romeo Oiță, care până în 1989 a lucrat la Securitate, iar după 1990, pentru SPP, unde cea mai înaltă poziție ocupată a fost cea de aghiotant al fostului premier Radu Vasile.

Acestuia i-a fost retras titlul de doctor în data de 31 iulie 2019.

Cel de-al doilea dosar întârziat este al lui Dan Marcel Bărbuț, fost director general al Autorității de Siguranță Feroviară Română.

Acestuia i-a fost retras titlul de doctor în data de 20 august 2019.

În funcție de cum va interpreta instanța de judecată termenul de la care începe să curgă intervalul de un an în care trebuiau deschise dosarele, este posibil ca acțiunile Direcției Juridice a SRI să fie respinse.

Singura variantă ca cele două dosare să fie acceptată de către instanță este ca judecătorii să ia în calcul data comunicării, și nu data emiterii ordinului de ministru.

Câteva nume sonore se află printre procesele deschise de Direcția Juridică a SRI împotriva celor care au obținut titlul de doctor prin plagiat la Academia SRI.

Două dintre ele aparțin fiicei și ginerelui lui Gabriel Oprea, fost vicepremier și ministru de Interne, dar și fost profesor și coordonator de doctorate la Academia SRI.

Dintre cele 13 doctorate coordonate de Oprea la Academia SRI, 11 au fost reclamate la CNATDCU pentru plagiat.

Ana Maria Tudor (Oprea) și Alexandru Marius Tudor au susținut tezele în aceeași zi, însă titlurile le-au fost retrase pe rând, ei în decembrie 2019, lui în ianuarie 2020.

Printre cei acționați în judecată de SRI se mai numără și Adela Loredana Popescu (Neagu), fosta secretară a lui Gabriel Oprea, decorată de trei ori de Administrația Prezidențială, una dintre distincțiile primite fiind Steaua României.

Celelalte universități

Dintre cele 25 de titluri retrase de CNATDCU după data de 21 iulie 2019 și până în prezent, 6 au fost acordate de Universitatea „Ovidius” din Constanța, Universitatea din Craiova, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea din București, Academia de Poliție și Academia de Studii Economice.

Două dintre aceste titluri au fost retrase înainte de intrarea în vigoare a modificării legislative din 21 iulie 2019, mai exact pe 11, respectiv 15 iulie 2019.

Titlul retras în data de 11 iulie îi aparține lui Nicolae Rusu și a fost obținut în teologie la Universitatea „Ovidius” din Constanța.

Dan Marcel Iliescu, rectorul Universității „Ovidius” din Constanța, susține că Direcția Juridică i-a comunicat că acțiunea în instanță împotriva acestuia a fost inițiată. Totuși, pe portalul instanțelor nu figurează niciun proces care să aibă că părți pe Nicolae Rusu și Universitatea „Ovidius” din Constanța.

Titlul retras pe 15 iulie îi aparține Dianei Petrescu și a fost obținut în drept la Universitatea din Craiova.

Surse oficiale din cadrul instituției, care nu au dorit să fie nominalizate, au declarat că „Universitatea din Craiova a urmat și urmează îndeaproape toți pașii prevăzuți de lege în orice speță”, fără a preciza clar dacă în acest caz a fost demarată vreo acțiune juridică.

Nici în acest caz, pe portalul instanțelor de judecată nu figurează un proces deschis.

Diana Petrescu este în acest moment directorul Direcției Juridice a Universității din București, ea fiind cea care va trebui să avizeze deschiderea în instanță a unor procese de anulare a diplomelor pentru persoanele rămase fără titlul de doctor obținut la Universitatea din București.

De altfel, un astfel de proces ar trebui deschis cel târziu în următoarele patru luni împotriva lui Dănuț Tudor, socrul lui Gabriel Oprea, căruia i-a fost retras titlul de doctor în data de 12 decembrie 2019.

Până în acest moment nu există încă un dosar deschis de către Universitatea din București pentru anularea diplomei lui Tudor, potrivit portalului instanțelor de judecată.

Următorul titlu retras pentru care expiră termenul de un an în care se poate deschide o acțiune în judecată este cel al lui Florian Bodog, fost ministrul PSD al Sănătății, despre care am scris în exclusivitate în octombrie 2017 că a plagiat în teza de doctorat.

Titlul lui Bodog, obținut în Științe economice la Universitatea din Timișoara, a fost retras în data de 18 septembrie 2019.

Marilen Pirtea, rector al Universității din Timișoara și senator PNL, susține că procesul va fi deschis în termen legal.

„Până la termenul legal va fi deschisă, cu siguranță, acțiunea în instanță. Vom respecta legea întocmai”, a mai declarat Pirtea.” !!!

Sursa :

https://pressone.ro/avalansa-de-procese-deschise-de-academia-sri-impotriva-doctorilor-plagiatori

În CONCLUZIE :

Sper din toată inima :

  • ca PLAGIATORILOR sus menționați să li se RETRAGĂ titlurile de DOCTOR în ȘTIINȚE obținute ILEGAL , iar
  • BANII obținuți NECUVENIT pentru acele TITLURI , să fie ÎNAPOIAȚI  statului și FOLOSIȚI pentru CUMPĂRAREA de TESTE conforme pentru testarea MIILOR de  persoane vârstnice din  centrele de BĂTRÂNI din toată ROMÂNIA  !!! 🙂 🙂 🙂

Alioșa .

” Cine UITĂ, nu merită” ( Nicolae Iorga) .

august 24, 2020

Dacă la 16 AUGUST 1940 la TURNU SEVERIN începeau tratativele româno-maghiare impuse de Hitler și nu numai  versus LUAREA cu JAPCA de către hoardele fasciste ale lui Horthy , conducătorului Ungariei de atunci,

a ARDEALULUI de NORD !!! 😦 😦 😦

https://amintiriamintiri.wordpress.com/2020/08/20/la-16-august-1940-incepeau-tratativele-romano-maghiare-de-la-turnu-severin/

tratativele  hitleristo-staliniste versus LUAREA cu JAPCA de către bolșevicii lui Stalin a BASARABIEI, BUCOVINEI de NORD și  ținutului  HERȚA ,
au început cu mult înaintea semnării pactului Ribbentrop-Molotov !!! 😦 😦 😦

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/23/documente-kgb-desecretizate-dezvaluie-ca-nkvd-ul-sovietic-si-gestapo-ul-nazist-au-colaborat-cu-mult-timp-inaintea-semnarii-pactului-ribbentrop-molotov/

CER SI PAMANT ROMANESC

Documente KGB desecretizate în Ucraina relevă că NKVD-ul lui Stalin și Gestapo-ul lui Hitler au colaborat dinaintea semnării Pactului Ribbentrop-Molotov

Poate că singurul lucru care îi revoltă mai mult pe apărătorii ruși ai lui Stalin decât paralelele evidente între regimul său și al lui Hitler este orice referire la alianța pe care cei doi dictatori au format-o în 1939 cu Pactul Ribbentrop-Molotov, care a deschis calea războiului în Europa și a durat până când Hitler s-a întors impotriva fostului aliat în iunie 1941, scrie Paul Goble pentruEuromaidan Press com.

Dar acum ar putea exista ceva și mai ofensiv pentru apărătorii lui Stalin și ai sistemului lui: descoperirea unor documente care confirmă faptul că NKVD-ul lui Stalin a colaborat îndeaproape cu Gestapo-ul înainte de semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov și care e posibil să fi pregătit semnarea pactului.

Dmitri Volcek de la Radio Svoboda relatează că documente recent publicate din arhivele…

Vezi articolul original 259 de cuvinte mai mult

” Pentru unii , DEMOCRAȚIA înseamnă LIBERTATEA de a fi…………..” !!!

august 22, 2020

În cele ce urmează voi REPUBLICA prin ” copy paste” un articol ce-ar trebui citit în primul rând de  cei/cele care au condus ROMÂNIA postdecembristă după evenimentele sângeroase din DECEMBRIE 1989 , evenimente soldate cu PIERDEREA a peste 1100 de VIEȚI OMENEȘTI pentru LIBERTATE, DEMOCRAȚIE ,o VIAȚĂ mai bună și  LIBERA CIRCULAȚIE a fizicului și gândului uman !!!

 

”    Pentru unii, democrația înseamnă libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, arogant, dar aflat la putere

Ioan-Aurel Pop

Există atâta ură în societatea românească de astăzi:

tinerii împotriva bătrânilor,

românii împotriva ungurilor sau ţiganilor,

românii din țară contra celor din afara ei,

salariaţii din mediul privat contra bugetarilor,

„deștepții” contra proștilor…

Ura prezentă s-a extins asupra trecutului, contemporanii îi urăsc pe oamenii de demult, morți și deveniți oale şi ulcele, se luptă cu statuile…  

Din păcate, ura aceasta s-a acutizat în ultimele luni aproape peste tot în lume. Cine și-ar fi imaginat vreodată că statuile lui Cristofor Columb, Cervantes sau Voltaire vor fi distruse sau profanate? În anumite zone ale Globului, ura prezentă s-a extins asupra trecutului (care, bun sau rău, nu mai poate fi schimbat de nimeni!), oamenii de azi îi urăsc pe oamenii de demult, morți și deveniți oale și ulcele, oameni care vor fi greșit – căci cine nu greșește pe lumea asta? – dar care au și construit, au inventat, au descoperit, au lăsat opere durabile. Lupta contemporanilor cu statuile este semn de mare paupertate intelectuală, de lipsă de cultură, de clar infantilism, de pierdere a limpezii judecăți. Evident că și noi, românii, avem urile noastre, istorice și actuale, fiindcă trăim printre oameni și nimic din ceea ce este omenesc nu ne este străin. Suntem și noi, pe fondul slabei pregătiri pentru viață și al educației precare, supuși manipulării. Această manipulare se pliază bine și pe prejudecățile noastre istorice, care, însă, nu sunt mai grave decât realitățile similare ale altor popoare. În plus, în vreme de criză, era aproape inevitabil să se dea vina pe cei mai slabi, pe străini, pe „bogați”, pe oculta mondială, pe masoni sau pe „proști”.

Ungurii au un guvern care apără interesele cetățenilor și etnicilor unguri, sfidând regulile Uniunii Europene.

Când se creează o psihoză privind un pericol de moarte, apare și lozinca: „Scapă cine poate!”. De putut, pot tinerii și maturii, nu bătrânii care și-au trăit traiul. Cu ungurii este o altă poveste, veche și adâncă, derivată din diferendul nostru istoric. Ungurii au un guvern naționalist, care apără interesele cetățenilor și etnicilor unguri, sfidând regulile Uniunii Europene. Prin urmare, unii ne îndeamnă să-i invidiem și chiar să-i urâm. Nu-i vorbă, ne dau și ei, fruntașii unguri, destule motive de antipatie, sfidând România, vorbind mereu de Ungaria Mare, de „Bazinul Carpatic”, ca patrie a lor originară, unde pot acționa ca vodă prin lobodă. Ţiganii sunt „de-ai noștri” de o istorie întreagă (sute de ani i-am ținut ca robi), dar colindă lumea și se dau români când au interesul s-o facă (zicem noi), unii cerșesc, alții nu respectă regulile, se războiesc între ei pe clanuri etc.

În societatea românească există un cadru favorabil manifestării urii de toate felurile

Românii plecaţi în afara Ţării[1] au fost demonizaţi pe vremea comunismului, ca fiind „transfugi trădători”, iar această percepție nu a dispărut încă, chiar dacă nu mai mâncăm în țară salam cu soia (mâncăm E-uri pe pâine – n.r.). Ni se repetă zilnic că România este una dintre cele mai corupte țări din lume. Pe fondul acesta, este normal ca românul de rând, bugetar și sărac, să creadă că privații s-au îmbogățit prin fraudă, că au supt sângele poporului… Dincolo de aceste constatări ale mele, în societatea românească există un cadru favorabil manifestării urii de toate felurile. Dacă, însă, comparăm scenele publice din alte societăți, atunci nu trebuie să ne turnăm de pomană cenușă în cap. Nu suntem noi campionii urii! Ceea ce nu înseamnă că nu se cuvine să devenim mai maturi și mai responsabili, mai generoși și mai buni.

Momentul 1989 ne-a oferit șansa să fim liberi, dar libertatea venită prea brusc ne-a amețit și nu am știut ce să facem cu ea.

Ministerul Educației Naționale este contestat, iar educația, în general un domeniu neglijat de statul român postdecembrist indiferent cine a fost la putere. Noi am avut în țară, vreme de peste patru decenii, un regim comunist care a controlat totul, inclusiv educația. Deranja mult mai ales controlul acesta de partid și ideologizarea unora dintre discipline. Eram setoși de libertate, iar momentul 1989 ne-a oferit șansa de a fi liberi. Libertatea aceasta, venită prea brusc, ne-a amețit și nu am știut ce să facem cu ea. Am vrut să schimbăm repede totul, și pe cele rele și pe cele bune. Ministerul educației nu are cum să fie simpatizat, fiindcă el a fost – în mintea publicului – cauza schimbărilor rapide și, în mare parte, fără noimă. S-au schimbat și miniștrii la fiecare câteva luni, ducând funcția de ministru în derizoriu. Reformarea, cel puțin cu numele, a devenit continuă.

Banii investiți în educație sunt secretul prosperității viitorului.

Neglijarea de către toți liderii politici a educației și cercetării – dotate cu cele mai mici bugete – a fost și este o eroare strategică, o cauză principală a crizei prin care trece țara. O țară puternică, civilizată și conștientă alocă procentaje substanțiale din buget educației, cercetării și sănătății. Dar și țările cu nivel de trai mediu sau scăzut, care s-au ridicat în timp scurt, au avut o strategie bună pentru educație, nu s-au zgârcit cu aceste domenii capitale pentru viitor. Banii investiți în educație nu aduc profit imediat și palpabil, dar ei sunt secretul prosperității viitorului. O mare parte din mojiciile pe care le trăim astăzi în viața cotidiană se datorează lipsei de cultură generală și de pregătire de specialitate serioasă. De aceea, avem în România oameni cu „meseria” de politician, ceea ce este absurd …

De mic mi s-a inoculat ideea că singura condiție pentru succesul în viață este munca onestă.

Oricât de rău ar fi fost comunismul, a ridicat o pătură de intelectuali care erau convinși de mici, din familie și din școală, că nu poți reuși în viață fără carte. Pentru mine, învățătura (organizată sau individuală) a fost o obsesie. De mic mi s-a inoculat ideea că singura condiție pentru succesul în viață este munca onestă. Cu excepția unor lideri de partid semianalfabeți și aroganți (care erau câteva sute, poate două-trei mii), atunci erau promovați în funcții administrative oameni cu rezultate foarte bune la învățătură, care se bucurau de respect în grupul lor și care înfăptuiseră ceva în viață, în meseriile lor. Evident, nu erau cu toții savanți, dar erau oameni de valoare mulți dintre ei. De aceea, o societate strâmbă, adusă la noi pe tancurile sovietice, a și putut dura așa de mult. După 1989, democrația a însemnat, pentru unii, și libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, agramat, dar aflat la putere. Oamenii trebuie să trăiască toți pe lumea asta, indiferent de nivelul de inteligență și de pregătire, dar dacă lăsăm să ne conducă cei cu 3,60 la bacalaureat vom ajunge cu toții o societate de nota 3,60. Necazul este altul și este grav: conducerea politică și-a pierdut în asemenea măsură încrederea românilor, încât cei buni nu se mai avântă în luptă, nu mai vor să conducă, nu se mai înscriu în partide și nu mai participă la alegeri. Și nu vorbesc de generația mea, care și-a cam trăit traiul, ci de tineri, de tinerii talentați și blazați, care nu mai cred că se pot realiza în România. Aici, generația „bătrânilor” are, totuși, un rol important, anume acela de a-i convinge pe tineri să nu dispere, să aibă încredere în virtuți și în valori, să lupte, în ciuda descurajării, pentru poporul acesta și pentru România.

Academia Română a elaborat acum câțiva ani un program de țară, în patru volume, pe câteva mii de pagini – puncte de vedere  legate de educație, de mediu, de calitatea vieții, de efectele crizei actuale etc.

Academia Română se implică zi de zi, de peste 150 de ani, în procesul de reformă a învățământului și în cel de schimbare a mentalităților, de modernizare, numai că nu este întotdeauna ascultată. Sunt, din păcate, români – „educați” în forma descrisă mai sus – care cunosc mai bine Academia lui Hagi sau Academia de Poliție decât Academia Română, cel mai important for de consacrare intelectuală din această țară, din care au făcut parte Ion Heliade Rădulescu și Timotei Cipariu, Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, Henri Coandă și Grigore Moisil, Lucian Blaga și David Prodan. Academia a elaborat acum câțiva ani un program de țară, în patru volume, pe câteva mii de pagini (cu o sinteză a acestor volume, pentru cei care citesc mai puțin sau care înțeleg mai repede), dar nu prea are ecouri ale acestui efort științific. Asta nu înseamnă că rămânem pasivi. Aproape săptămânal trimitem expertize ale noastre forurilor politice, puncte de vedere  legate de educație, de mediu, de calitatea vieții, de efectele crizei actuale etc.

Din necunoașterea istoriei s-au născut monștrii care se războiesc azi cu romanele și cu statuile, cu monumentele și cu filosofii.

Istoria, ca disciplină școlară, nu are nu renume bun. „Toceala” de date și fapte, practicată de unii elevi pe vremuri, prin obligații impuse de profesori care se credeau zei și care puneau accent pe memorare mecanică, nu a fost de bun augur. În plus, istoria a fost și printre materiile politizate înainte de 1989, cea ce i-a înrăutățit percepția. Numai că istoria nu înseamnă nici toceală și nici politică, ci ea este viața oamenilor. Pe lumea asta, de când există ea, sunt mai mulți oameni morți decât vii, dar morții au fost și ei vii și au construit lumea. Dacă îi ignorăm și îi disprețuim, ne nimicnicim pe noi înșine, ne declarăm singuri nevrednici. Din necunoașterea istoriei s-au născut monștrii care se războiesc azi cu romanele și cu statuile, cu monumentele și cu filosofii. Istoria națională nu înseamnă extremism, ci viața părții noastre de lume. Dacă nu știm viața părții noastre de lume, cum putem să înțelegem și să iubim lumea în ansamblul ei? Prin urmare, istoria trebuie să aibă în orice loc de pe pământ locul ei ca disciplină școlară și ca segment al educației. Dar nu se mai poate istorie ca în secolul al XIX-lea, cu profesori care dictează lecții, care scriu câte un cuvânt cu creta la tablă, care aduc câte o hartă sub braț și care au satisfacția să-i prindă și să-i „ardă” pe elevii care nu știu anii de domnie ai vreunui prinț anonim … S-au dus vremurile acelea! Avem nevoie de profesori mobili, moderni, mobilați la minte, care să știe că aleagă din trecut (nu se poate studia totul!) firescul vieții, elementele perene, etern umane, care ajută să meargă lumea mai departe. Dacă istoria înseamnă viață, atunci ea trebuie să fie fireasca precum viața.

Patriotismul se sădește greu și rodește și mai greu. S-a creat o prăpastie între bunicii albiți de ani și de poveri și nepoții lor.

Sentimentul patriotic este o trăire delicată și discretă. El trăiește în suflete. Îl compromitem ușor dacă devenim aroganți. Dragostea de locul de naștere a noastră, a părinților, a bunilor și străbunilor (sentimentul patriotic este unul de dragoste!) se naște treptat, prin educația din familie și din clasele primare. Dacă ești fericit în familie, dacă părinții se înțeleg între ei și dacă te răsfață din când în când bunicii, atunci nici nu este nevoie de vorbă lungă. Un vers de doină, un sunet de fluier, o poveste cu Făt-Frumos, o pară pârguită din pomul livezii de la țară, o unduire de fată îmbrăcată cu ie, o frunză ruginită, căzută pe trotuar toamna devreme sunt adesea îndeajuns ca să ne creeze rădăcini și să ne dea avântul de a cunoaște lumea, de a înțelege piramidele, de percepe un templu grec sau de a ne bucura de basmele lui Ispirescu. Patriotismul nostru ne dă capacitatea de a putea înțelege și iubi patriile altora. Patriotismul acesta, perceput de mine ca dragoste, se sădește greu și rodește și mai greu. Din păcate, azi s-a creat o cezură, un fel de prăpastie între bunicii albiți de ani și de poveri (plini de prejudecăți, zic unii) și nepoții lor internauți (impulsivi și nerăbdători). Întotdeauna au fost conflicte între generații, dar a biruit mereu buna înțelegere. Prăpastia se va putea umple cu înțelepciunea bătrânilor, cu setea de nou a tinerilor și cu munca stăruitoare a maturilor. Toți oamenii au niște datorii față de comunitate. Dacă ne înțelegem fiecare „datoria vieții noastre”, nimic nu este pierdut, deși avem uneori impresia că am rătăcit calea.

Persistența obstinată pentru critică a condus la denigrare Ţării pe aproape toate planurile.

Din păcate, după 1989, s-a creat un trend în care mulţi îşi vorbesc de rău Ţara, îşi disprețuiască Neamul și se dispreţuiesc pe ei înșiși. Românii au avut așteptări disproporționat de mari după 1989, sperând că, în timp foarte scurt, va curge pentru toți lapte și miere. Viziunea nu era deloc realistă, dar cine să le explice și cine să asculte? Puținii oameni sceptici sau realiști care au atras atenția că lumea noastră nu se va schimba de la sine și nici în câțiva ani, au fost ironizați, discreditați, uitați. Pe de altă parte, înainte de 1989, cine critica regimul era acuzat că critică țara, era declarat trădător și era pedepsit. România trebuia să fie atunci slăvită „în vers și cânt”, trebuia să fie mereu aureolată de glorie, cu trecut imaculat, cu prezent prosper și cu viitor de aur. De aceea, criticile la adresa românilor și a țării lor – venite deopotrivă din interior și din exterior – au fost legitime până la un punct. „Lauda de sine nu miroase-a bine”, dar persistența obstinată întru critică a condus repede la denigrare pe aproape toate planurile.

În cadru mai larg, mai ales după cele două războaie mondiale distrugătoare, pricinuite – se spunea complet greșit, de națiuni orgolioase și dominatoare – au apărut mulți „apostoli” ai globalismului, sub diferite forme, chiar de extremă stângă și de extremă dreaptă. Ideea de planetă complet amestecată, cu oameni absolut identici, obedienți, cu mințile spălate, un fel de roboți umani, nu este nouă, dar s-a accentuat în ultimii ani. S-au creat și mijloacele necesare pentru îndeplinirea acestui scop, mijloace subtile, greu de depistat de către omul de rând, needucat. Anumiți intelectuali de mare valoare și cu priză la public au fost atrași – cu metode multiple, în funcție de convingerile și de slăbiciunile fiecăruia – de partea acestor idei. Pe acest fond, unii apărători ai națiunilor au marșat prea mult, exagerând și s-au umplut de ridicol. Alții, convinși de legitimitatea valorilor naționale care, reunite, dau concertul universal, au rămas cu vocile stinse, marginalizați, jenați de spectacolul trist al lumii.

Dincolo de toate aceste sinuozități, românii nu pot să fie obligați de nimeni să-și vorbească de bine țara și poporul. Ei trebuie să ajungă să fie convinși singuri că se poate trăi și în România, că de ei depinde ca să o ducă mai bine cu toții, că secretul succesului este munca stăruitoare, pregătirea de specialitate, respectul pentru cel de lângă tine, pentru mediu etc. Conferințele ținute la televizor, online, discursurile patetice în Parlament, clamarea grijii pentru „țărișoară” îi mai pot impresiona pe unii, dar nu conduc la binele țării. Mulți ne batem cu pumnul în piept ca patrioți, îi declarăm eroi și martiri pe anumiți antecesori, stabilim zile de sărbătoare în memoria strămoșilor și a evenimentelor marcante din trecut, dar nu facem nimic practic pentru prezent, nu ne creștem cum se cade copiii, nu sădim un pom, nu clădim o casă, nu muncim cu dăruire acolo unde suntem meniți să muncim. Vrem să câștigăm bani buni pe muncă puțină sau fără muncă, să fim toți manageri și să lucrăm în multinaționale. În general, românii se supraapreciază și așteaptă de la Țara Românească răsplăți nu în funcție de realitate, ci de ficțiunea în care unii trăiesc. Alții ne lamentăm cu gândul la trecutul glorios și ne plângem că acesta nu este cunoscut. Viața politică a fost acaparată, în parte, de ariviști, iar o parte din tinerii talentați ai țării își iau lumea în cap, punându-se în serviciul altor patrii și altor forțe.

Educație pentru locul natal se face prin toate materiile școlare.

Educarea românilor pentru dragostea de Neam și Ţară se realizează greu în mijlocul unui popor dezamăgit, dar se poate face. Ea trebuie făcută fără lozinci, fără discursuri sforăitoare, fără mustrări și apostrofări. Românii trebuie lăsați să se convingă singuri că au nevoie și ei (ca oricare popor) de o țară, adică de o casă și că prosperitatea acestei case depinde, în primul rând, de ei. Familia și școala au un rol hotărâtor în educație. Dar educația acesta trebuie să fie una făcută din convingere, lin, „ca vântul ce-adie pe poteci”. Educație pentru locul natal se face prin toate materiile școlare. Este de ajuns ca la Fizică să fie pomeniți Aurel Vlaicu și Henri Coandă, la Științele Naturii Emil Racoviță și George Emil Palade, la matematică Grigore Moisil și Solomon Marcus și câți alții! Din anumite prestații publice, elevii și studenții înțeleg că toți românii din România au fost, sunt și vor fi proști. Ca să se poată schimba țara în bine – mă îndoiesc că dorim cu toții asta! – nu avem altă soluție decât s-o iubim.

Să dăm Ţării ceea ce se i se cuvine, atât cât putem fiecare!

Schimbarea în bine se face prin muncă, pasiune și încredere, iar acestea nu se pot manifesta, nu pot conduce la rezultate fără dragoste. Țara este realitate și ideal în același timp, nu este un pământ oarecare pe care trăim ca să nu murim. Se spune că trebuie să ne întrebăm nu ce ne-a dat nouă Ţara, ci ce i-am dat noi Ei[2]. Eu aș adăuga că ne putem întreba, măcar din când în când, și ce ne-a dat nouă țara, însă, înainte de asta, nu este rău să-i dăm și noi ei ceea ce se cuvine, atât cât putem fiecare. Ca să fii patriot este de ajuns să-ți faci datoria acolo unde ești pus: dacă ești elev, să înveți sârguincios, dacă ești profesor, să ții lecții bune, dacă ești hornar, să cureți cinstit hornurile, dacă ești contabil să faci calcule corecte etc. Nu să facem de toate și să credem că ne pricepem la toate. Dacă vom face asta, țara va fi mai bună pentru locuitorii ei și tot mai mulți români vor ajunge s-o respecte și s-o iubească.

Notă – Adaptare după un dialog  al Acad. Ioan-Aurel Pop cu jurnalistul Liviu Man de la gazeta de Cluj ” !!! 

Sursa :

https://www.art-emis.ro/analize/pentru-unii-democratia-inseamna-libertatea-de-a-fi-analfabet-prost-tupeist-arogant-dar-aflat-la-putere

 

Cu stimă și deosebit

pentru Academicianul Aurel Ioan  Pop, președintele Academiei Române ,

AUTORUL articolului sus REPUBLICAT ,!!! 🙂 🙂 🙂 Alioșa .

PS !!! 🙂 🙂 🙂

Ancorat la realitatea  zilelor  noastre,

merită CITIT și ANALIZAT și articolul publicat pe :

Mediocrii și lichelele conduc România

 

80 de ani de la SFÂRTECAREA trupului României Mari !!!

august 20, 2020

În loc de motto :

INCREDIBIL dar ADEVĂRAT !!! 😦 😦 😦

Luna AUGUST 1940 a rămas în ISTORIA ROMÂNIEI ca cea mai neagră zi din toată ISTORIA  poporului ROMÂN   !!! 😦 😦 😦

La 102  de ani de la Marea Unire de la 1 DECEMBRIE  1918  a provinciilor românești în jurul PATRIEI MAMĂ , ROMÂNIA  romania-la-1919

și la 80 de ani de la SFÂRTECAREA trupului   ROMÂNIEI MARI de către sovietici, unguri și bulgari

romc382nia-interbelicc483-.

ROMÂNIE MARE  făurită  prin JERTFA de SÂNGE  a SUTE de MII de OSTAȘI ROMÂNI căzuți la DATORIE pe câmpurile mari de bătălie ale Primului Război Mondial( 1916-1919) ,la conducerea ROMÂNIEI se află ca și în urmă cu 80 de ani, tot STRĂINI de NEAM și ȚARĂ !!! 😦 😦 😦

AICI și ACUM voi face vorbire doar  despre cum au fost luați cu JAPCA de trupele horthysto-ungare 43.492 km.pătrați de PĂMÂNT ROMÂNESC din moși-strămoși

Featured Image -- 3354

mai exact, partea de nord-vest a ARDEALULUI

harta-romc3a2niei-mari-cu-ardealul-luat-de-unguri-c3aen-30-august-1940

care ARDEAL a fost, este și va fi în vecii-vecilor,

PĂMÂNT ROMÂNESC !!!  🙂 🙂 🙂

http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/03/19/

Pentru o mai clară și bună înțelegere a  celor postate după preambul prin REPUBLICARE , mi-am permis să postez prin ” copy paste” câteva INFORMAȚII despre :

”  Dictatul de la Viena

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dictatul de la Viena și alte achiziții teritoriale ale Ungariei (1938-1941)

Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena) a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.

În urma primului dictat de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria horthystă obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit Felvidék, „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon, în special Transilvania.

În iunie 1940, la o săptămână după capitularea FranțeiUniunea Sovietică a transmis României două ultimatumuri prin care cerea evacuarea imediată și necondiționată a Basarabiei, (fostă parte a Imperiului Rus între 1812-1917, care se unise cu România după Primul Război Mondial) și a Bucovinei de Nord. Somația sovietică se baza pe anexa secretă expansionistă a pactului de neagresiune germano-sovietic semnat la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov). Guvernul român, pe fundalul conjuncturii internaționale nefavorabile intereselor (suveranității) României, a cedat presiunilor sovietice și germane.

Pe fondul aprecierilor lui Hitler că „România a fost, timp de câteva decenii, aliatul activ și hotărât al oponenților Reichului german”, la 4 iulie 1940 este numit guvernul Ion Gigurtu, având în componență și câțiva miniștri legionari. Succesul Moscovei a determinat Budapesta să reclame revizuirea granițelor cu România în Transilvania. Puterile Axei au sugerat părților implicate să-și rezolve problemele prin negociere directă sau „arbitraj” mijlocit de dictatorii Hitler și Musolini. Dată fiind natura „arbitrilor”, în limba română se folosește consistent termenul de dictat de la Viena, în timp ce în alte limbi este incă folosit termenul moștenit din perioada nazistă, de arbitraj.

Cedările teritoriale românești au fost facilitate de starea de derută determinată de presiunile externe și incapacitatea guvernului condus de Ion Gigurtu și a cercurilor conducătoare românești de a angaja acțiuni politice ferme, de a organiza măsuri de apărare națională. Lipsa de curaj a regelui Carol al II-lea, faptul că a evitat un contact direct cu Hitler, deși se impunea o expunere personală, au întărit convingerea cancelarului nazist că regele României nu va întreprinde măsuri de împotrivire hotărâte, ci va consimți treptat la toate pretențiile revizioniste formulate. La 15 iulie 1940, Hitler îi adresează regelui Carol o scrisoare cu caracter ultimativ, avertizând asupra „gravelor primejdii la care s-ar expune dacă nu ar da curs cererii sale” de a începe tratative cu Ungaria și Bulgaria în vederea revizuirii frontierelor.[1]

Ion Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa progermană și aderarea totală a României la Axa Berlin-Roma.[2]

La 26 iulie 1940, la întâlnirea cu Hitler de la Berghof, Gigurtu a remis scrisoarea de răspuns a regelui Carol II, prin care acesta accepta cererea Germaniei de a se începe tratative.[3]

Negocierile prin intermediul reprezentanților Germaniei și Italiei au început la 16 august 1940 la Turnu Severin. Ungaria a pretins circa 69.000 km² din suprafața României, la care guvernul român a răspuns oferind un schimb de populație și o serie de rectificări minore ale granițelor. În final, negocierile de la Turnu Severin au eșuat și se părea că disputa româno-ungară se va muta pe câmpul de luptă. Armata maghiară a primit ordin să fie pregătită pentru declanșarea atacului la 28 august. S-au produs numeroase acțiuni provocatoare pe frontieră, aviația maghiară pătrunzând în spațiul românesc până la Brașov, și bombardând aeroportul civil din Satu Mare.[4]

Dictatul

Harta României interbelice: în galben este marcată porțiunea cedată Ungariei în urma Dictatului de la Viena

Germania era însă interesată să păstreze pacea în regiune, deoarece avea nevoie de exporturile acestor țări pentru necesitățile de război. Miniștrii de externe ai României (Mihail Manoilescu) și Ungariei au fost convocați la 29 august la Viena, unde ministrul de externe german Ribbentrop a impus părților preacceptarea necondiționată a arbitrajului germano-italian, care avea să devină cel de-al doilea arbitraj (Dictat) de la Viena. În dimineața zilei de 30 august 1940 Consiliul de Coroană convocat de regele Carol al II-lea a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abținere), în schimbul garantării de către Germania și Italia a noilor granițe.[5]

Trasarea noii frontiere a fost supervizată personal de Hitler, interesat de regiunea petroliferă a Prahovei, astfel că noua graniță ajungea la doar câteva zeci de km de ea. Miniștrii de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, și cel al Italiei, Galeazzo Ciano, au comunicat separat decizia lor delegațiilor din România și Ungaria la 30 august 1940, în Palatul Belvedere din Viena …………………” .

Sursa : Wikipedia , enciclopedia liberă .

 

  • Iar de vreți și mai multe INFORMAȚII despre luna AUGUST a anului 1940 când TRUPUL ROMÂNIEI MARI din LAȘITATEA conducătorilor de atunci , conducători STRĂINI de NEAM și ȚARĂ , a fost  CIOPÂRȚIT fără MILĂ , intrați și pe :

https://www.art-emis.ro/istorie/acum-80-de-ani-drama-romaniei-rapt-si-umilinta-4

Diktat_80_-_4

CER SI PAMANT ROMANESC

Foto: Tratativele româno-maghiare de la Turnu- Severin. Delegațiile României (stânga) și Ungariei în timpul tratativelor.

16 August 1940: momentul care conduce către Dictatul de la Viena din 30 august 1940 

La 16 august 1940 începeau tratativele româno-maghiare de la Turnu Severin. Eșecul acestora, previzibil, a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940, scrie https://glasul.info/.

Delegația română era condusă de Valer Pop (1892-1958), fost ministru al Justiției în guvernul Iorga și fost ministru al Industriei și Comerțului în guvernele Tătărescu, ardelean de origine, considerat un specialist în problemele Transilvaniei.

Delegația maghiară era condusă de către András Hory (1883-1971), ardelean și el, născut la Cluj, diplomat de carieră și coleg cu Valer Pop la Facultatea de drept din Cluj.

Prima propunere a delegației ungare de rezolvare a diferendului dintre cele două țări a provocat stupoarea și indignarea reprezentanților români. Ungurii cereau, nici mai mult, nici mai puțin, decât un…

Vezi articolul original 1.533 de cuvinte mai mult

Ce nu vrea Emil Boc ,actualul primar al CLUJULUI să ȘTIE românii și nu numai …………..

august 19, 2020

În loc de motto:

Pe actualul edil al CLUJULUI fost PDL-ist și băsist 100%  în mandatele prezidențiale ale lui  Traian Băsescu zis și ” JAVRA ORDINARĂ” , fost premier al României  ” PARADITĂ” de tot felul de IMPOSTORI în cei 10 ( zece ) ani de DICTATURĂ băsisto&pedelistă ,

și-acum , trecut de bună voie și nesilit de nimeni în PNL(PDL) ,+

devenit peste noapte dar ” pas cu pas” cel mai ÎNVERȘUNAT susținător al ” GuWerner-5” , Orban-3,

guvern_orban_m

l-am VĂZUT și AUZIT la mai multe posturi de televiziune din România VORBIND despre CÂT de multe a făcut el pentru CLUJ și împrejurimile lui ,

dar NICIODATĂ nu l-a VĂZUT și AUZIT vorbind despre cele ce urmează  a fi mai jos

REPUBLICATE prin ” copy paste” ……………………..

IATĂ despre ce este vorba :

 

 

 

 

Prezentulcontinuu

18/08/2020
Codruţa Simina

Doisprezece familii care trăiesc între rampele de gunoi ale Clujului gătesc și se spală cu apă din bidon Fotografii de Delia Avram
Doisprezece familii care trăiesc între rampele de gunoi ale Clujului gătesc și se spală cu apă din bidon Fotografii de Delia Avram

Clujul cu picioarele murdare

Denisa are cinci ani, dar nu știe să spună asta. Mă înconjoară cu mânuțele calde și se lipește de mine strâns. Ochii ei de un verde crud, senini și rugători, văd de dimineața până seara doi munți de gunoaie deasupra cărora unduiește o dantelă negricioasă, din roiuri de ciori.

Mai aproape, Denisa vede în fiecare zi un pâlc de colibe din bucăți de placaj, uși dezghiocate, scaune cu câte un picior lipsă, cauciucuri de mașini, pături și lemne.

Printre ele cresc copii, porci, câini și multe gunoaie. Ambalajele unor dulciuri pe care Denisa nu știe nici măcar cum să le viseze, pentru că nu le-a gustat niciodată. Și pet-uri. Pet-uri goale în care odată era apă.

Mama Denisei visează apă. Nu multă, doar atât cât ar avea nevoie o familie cu șase copii pentru gătit, îmbăiat și spălat rufe.

Apa pentru spălat e cărată cu bidoanele

***

La 20 de minute de mers cu mașina de centrul Clujului, oraș finalist în competiția pentru titlul de capitală europeană a inovării, doisprezece familii trăiesc fără o sursă de apă și fără posibilitatea de a încheia vreodată contract pentru acest serviciu utilitar.

În apropierea lor, o altă comunitate cu peste 50 de familii a avut apa întreruptă mai bine de o lună, pentru că nu-și mai permiteau să o plătească.

În dimineața în care i-am vizitat, tocmai aflaseră că unul din pastorii care predică în comunitate a fost confirmat cu coronavirus.

Aceasta nu este o poveste despre excelența Clujului.

Aerul, apa și gunoiul

La Pata Rât, căldura ridică în aer un miros greu de gunoi macerat în soare.

În zonă trăiesc de zeci de ani mai multe comunități de romi. Una din ele, unde se spune că sunt „corturarii”, e între două culmi de gunoi denumite în hârtiile oficiale „rampe temporare de depozitare a deșeurilor”.

În realitate, sunt fix asta: doi munți de gunoaie de toate felurile amestecat de-a valma, din care se ițesc petece ferfenițite de plastic albastru.

Așa arată gunoiul „colectat selectiv” la Cluj.

Rampele temporare de gunoi de la Pata Rât FOTO Voicu Bojan

Corturarii nu au apă deloc – li se permite, după niște reguli absurde, să ia apă în bidoane din incinta uneia din rampe – cea administrată de Regia Autonomă a Domeniului Public, o instituție subordonată Primăriei. Mai există pentru ei o unitate mobilă amplasată de Primărie la câteva sute de metri mai jos, dar nu e deschisă tot timpul.

Când vrea ne dă, când nu, nu. M-am gândit și eu că așa ar trebui, să ne facă și nouă un robinet aici, să ne luăm câtă apă ne trebuie. Da uită-te că nu ne-o făcut”.

Femeia din fața mea are 38 de ani și șase copii. Alături de ea vin alte tinere, cu brațele pline de copii – „La mine șase, la fată patru, la cealaltă fată, patru. Îi lăsăm pe ei acasă și merem pe la tomberoane, îți spui drept. Nu are de ce să mințim, că există un Dumnezeu mare.”

Când nu primesc de la rampă, caută apă în oraș.

Locuință din comunitatea care trăiește între rampele de gunoi

De multe ori aducem din oraș apă, în bidoane de cinci kile. Căpătăm de la blocuri, cerem de la oameni din blocuri, să-ți spui drept! Mai ne dă oamenii, mai capătă și copiii din oraș, le mai cumpără oamenii, de milă. Nu putem să-i spălăm, nici baie să le facem. Câteodată este apă, câteodată nu este”, povestesc ele.

În timpul stării de urgență, au primit pachete cu mâncare din partea Asociației de Dezvoltare Intercomunitară – Zona Metropolitană Cluj. Copiii merg la grădiniță și la școală, sunt vaccinați și verificați de un medic și se spală cu apă din bidon, și asta atunci când este.

„Dumnezeu o avut milă de noi aici în gunoaie, n-am făcut coronavirus. Nici copiii n-au avut nimic. Mai stăteam în casă, mai ieșeam afară cu ei. Am simțit că s-o schimbat, o fost foarte rău și eram speriați și plângeam când auzeam la radio. Bani n-am avut de unde. Avem noroc că ne cărăm apă cu căruța, cu bidoanele”

Oamenii de aici nu au venituri și nu primesc nici ajutor social. De când s-a închis rampa veche de gunoi, nu mai au nici posibilitatea să obțină vreun venit. Pe noile rampe le este interzis să intre să mai sorteze gunoiul.

Nu ne lasă nici lemne să luăm, nici să mai intrăm la gunoaie. O fost bine cât o mers rampa că mai strângeam badoage de bere și peturi, le vindeam și făceam câte 40-50 de lei.

Da’ acuma chiar nu mai avem nimic de făcut.

Avem noroc cu alocațiile copiilor, că ajutor social nu avem. Alocațiile ne ajung două trei săptămâni, mai mâncăm așa cu țârâita, mai luăm mai mulți cartofi și facem prăjiți la copii. 

Am avea nevoie de apă, doamnă, că uite, copiii beau lapte pe sticlă (se referă la formulă de lapte care se prepară cu apă), să le facem laptele”.

O fată vine dinspre rampa de gunoi cu un copil în brațe și bidonul gol de apă. N-a primit. Femeia din fața mea spune că regula e că primesc apă doar după ora 12.

Nimica, uită-te. Putem muri și de sete și de foame, că până la 12 nu interesează pe nimeni. Dacă pățește fata ceva, nu ai apă să pui pe ea, să-și revină”.

„Nu avem cum să le facem baie înainte să meargă la școală, să spălăm haine. Că nu poți să stai așa, miroși a transpirație, nu poți să stai lângă oameni în autobus. Nu poți! Că te dau jos oamenii de pe autobus că mergi în halul în care ești.”

O cișmea și 33 de robinete

Mai jos de rampele de gunoi, în cartierul Dallas, există o sursă de apă potabilă deținută prin contract cu Compania de Apă Someș, la care sunt racordate 33 de case și au acces alte peste 20 de familii. Vorbim de o cișmea încropită – o țeavă cu un furtun verde la capăt.

Din cauză că restanțele s-au adunat trei luni, în timpul stării de urgență, persoana care deținea contractul pe numele ei a solicitat să fie întrerupt. Se temea că nu va mai putea plăti factura.

Cartierul Dallas văzut de pe culmea opusă FOTO Voicu Bojan

Așa s-a întâmplat că în o parte a lunii iunie și în iulie, oamenii nu au avut apă. Soluția a venit de la clujeni – activistul Istvan Szakats a făcut o chetă pe Facebook și a strâns banii din donații în 12 ore. S-au plătit datoriile, contractul s-a refăcut.

Nu e prima dată când se întrerupe apa acolo. Clujenii au adunat banii în 12 ore, am plătit factura aceea, și acum avem 4500 de lei în plus pe care îi vom folosi pentru campanii de bună gospodărire a apei și cumpărat apometre”, a explicat Istvan Szakats pentru PressOne.

Acum, contractul a fost preluat de altă persoană, care spune că va avea grijă ca apa să fie plătită. „Acuma Doamne-ți mulțam, apă există în colonie. Se ia cu bidoane, cu găleată, cu ce are omul. Își ia apă și închide”, spune proprietarul noului contract.

Nu știam de situația asta, nu m-a anunțat nimeni

Ovidiu Vișan, președintele Comisiei pentru sănătate, muncă, protecție socială și ordine publică FOTO Primăria Cluj-Napoca

Ovidiu Vișan este consilier local din partea PNL și președintele Comisiei de sănătate, muncă, protecție socială și ordine publică din Consiliul Local Cluj-Napoca.

N-a putut să precizeze când a fost ultima dată în comunitățile de la Pata Rât, dar a spus că „trece cu mașina mereu pe acolo și știe ce se întâmplă”.

Despre problema cu apa sistată nu știa.

Nu știam de situația asta, nu m-a anunțat nimeni”, a spus el. În plus, după părerea lui, Consiliul Local nu are putere de decizie în astfel de cazuri.

Noi am sprijinit de fiecare dată inițiativele Direcției de Asistență Socială și dacă ei sună punctual, noi intervenim tehnic”, a precizat el.

Însă consilierii locali au putere de decizie în astfel de cazuri – o spune chiar Regulamentul care stabilește atribuțiile forului. E pe site-ul Primăriei.

Consiliul Local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

Hotărârea 676/2019, Articolul 18

La același articol, în alineatul (7) se mai arată foarte clar: „consiliul local asigură, potrivit competenței sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local, în condițiile legii”.

Ulterior, Vișan a revenit cu un telefon în care a explicat senin că problema s-a rezolvat pentru că a intervenit societatea civilă.

Primăria a pus la dispoziție toalete mobile și apă în timpul pandemiei. Dar din câte am înțeles, acolo a fost o problemă de contract cu Compania de apă Someș, și Primăria nu poate interveni într-un contract comercial”, a explicat el.

De fapt, a recunoscut apoi că nu știe exact de când până când a asigurat Primăria aceste servicii și a insistat că Primăria nu putea achita factura pentru apă.

Așteptarea era ca ei să-și plătească apa”, a repetat de mai multe ori Vișan.

Administrația care nu poate monta o cișmea

Oláh Emese este viceprimar și președinte al Comisiei care se ocupă, printre altele, cu drepturile omului, minorități și societatea civilă. Despre factura achitată de clujeni pentru apa locuitorilor de la Pata Rât nu știa nimic.

Olah Emese e viceprimar din partea UDMR FOTO Primăria Cluj-Napoca

Iar despre comunitatea cealaltă, dintre rampe, unde nu există sursă de apă, spune că Primăria nu poate să facă nimic, din cauza situației juridice a terenurilor pe care sunt construite barăcile.

Acolo nu sunt terenurile noastre, deci nu putem să facem nimic și nu e o situație care să impună exproprieri”, a explicat ea.

Am cerut viceprimarului să explice totuși ce ar trebui să se întâmple, juridic, pentru ca Primăria să poată amplasa o cișmea cu apă în acea comunitate.

Cred că v-am răspuns deja”, a spus Olah Emese. Practic, pentru a putea avea o sursă de apă potabilă, locuitorii ar trebui să-și permită să cumpere terenul de sub barăci. Cam asta ar fi soluția.

Olah Emese a mai adăugat că Primăria încearcă să rezolve, pas cu pas, problemele comunităților de la Pata Rât.

Directorul Direcției de Asistență Socială și Medicală, Aurel Mocanu, e de părere că oamenii din comunitate „trebuie să conștientizeze că orice consum trebuie plătit”. E, probabil, o părere pe care o împărtășesc mulți clujeni care nu-și pot imagina cum e să nu ai acces la apă sau la un loc de muncă, mai ales după 3 luni de izolare.

Noi am pus acolo trei dușuri și mai e unitatea mobilă, de unde se poate lua apă, a fost o soluție pe perioada cât a fost sistată apa. Dar oamenii de acolo trebuie să conștientizeze că orice consum trebuie plătit.

Dar acolo a fost că unii învățați că pe perioadă de pandemie nu poate fi sistată apa, a fost un joc acolo”, a explicat Mocanu. După care a întrerupt brusc conversația, motivând că doar purtătorul de cuvânt al Primăriei sau Serviciul Mass-Media pot oferi informațiile acestea.

Purtătorul de cuvânt al Primăriei, Oana Buzatu, nu a răspuns la telefon, dar a cerut prin SMS să formulăm o solicitare oficială de informații către Primărie.

Termenul de răspuns pentru aceste solicitări variază între 10 și 30 de zile.

” !!!!!  😦 😦 😦 😦 😦 

Sursa :

https://pressone.ro/clujul-cu-picioarele-murdare

Alioșa .

Violin cover by Solle Wall

august 18, 2020

Censura criminal

august 18, 2020

Hortereichon Show

Imagen referencial

Las libertades de movimiento, asamblea, expresión, opinión, información o prensa se han visto limitadas o afectadas. Muchos están denunciando a sus gobiernos e instituciones por una gestión, por decisiones políticas o por la limitación de derechos y libertades fundamentales.

El virus SARS-CoV-2, causa la Covid-19, enfermedad conocida más frecuentemente como coronavirus. Mucho se ha escrito y debatido sobre el virus, la enfermedad y sus causas. A mí me interesan particularmente las consecuencias sobre los derechos humanos y las libertades fundamentales, especialmente en el ámbito internacional y más concretamente en la Organización de las Naciones Unidas y en el Consejo de Derechos Humanos en Ginebra.

Pudieran parecer instituciones lejanas, pero no nos debemos dejar engañar. Los informes allí presentados, las decisiones tomadas en Ginebra y los debates en esas salas de principios del siglo XX nos afectan. Nos afectan a todos y mucho más de lo que pensamos. Tienen implicaciones en…

Vezi articolul original 943 de cuvinte mai mult

Să nu uiți ROMÂNE, să nu uiți !!!

august 17, 2020

”  28/29   IUNIE 1940.

Atrocitățile comise asupra popoulației și ARMATEI ROMÂNE în 1940 de către EVREII bolșevici din BASARABIA și BUKOVINA de Nord .

Crime, jafuri, torturi, copiii dintr-un spital aruncați pe geam, profanări de biserici:

Octavpelin's Weblog

Crime, jafuri, torturi, copiii dintr-un spital aruncați pe geam, profanări de biserici: Atrocitățile comise asupra populației și armatei române în 1940 de către minoritarii din Basarabia și Bucovina de Nord. Documente OFICIALE ale statului român SURSA FOTO: Daniel Siegfriedsohn. Moment de reculegere lângă trupurile unor soldați români mutilați și uciși de bolșevici.

După cum se știe pe 28 iunie 1940, administrația și Armata Română au fost nevoite să se retragă din Basarabia și Bucovina de Nord, după ce Regele Carol al II-lea a acceptat ultimatumul sovietic.

Începând de la orele 14:00 ale fatidicei zile de 28 iunie, românii au avut doar patru (4) zile pentru a se retrage, cu tot ce puteau duce, din teritoriile Basarabiei și Bucovinei de Nord. În timpul acestei retrageri umilitoare, s-au petrecut fapte reprobabile ale ocupanților, atât din partea forțelor regulate sovietice, dar și din partea unor cetățeni, locuitori ai României, dar susținători…

Vezi articolul original 4.685 de cuvinte mai mult