Despre demnitate…

Oglinda sufletului meu

Mereu m-am întrebat ce s-ar întâmpla cu oamenii care astăzi ocupă funcții înalte, daca mâine nu le-ar mai ocupa. Oare, cum ar fi? Oare, ar mai roi atâtea albine pline de miere… Dintr-o dată, funcția atrage după sine „iubirea”. O iubire schimonosită deosebit de măgulitoare în aparență , însă în esența, stearpă și plină de gunoaie. Dintr-o dată interesul atrage dupa sine mii de aprecieri al căror substrat e plin de putregai… Cuvinte stropite cu poleiala, care îmbracă personajul principal intr-o marionetă ivită fortuit în piesa de teatru a vieții… Voit își curbeaza privirea, scotocesc un zâmbet ieftin, iar vorbele le scot printr-o rostire lungă diminutivală… Pupincuriștii. Așa se numesc personajele vremurilor noastre de astăzi… I-as intreba dacă au auzit vreodată ce-i Demnitatea. Apoi le-as raspunde: Demnitatea nu-i scaunul promisiunilor pentru care v-ați vândut și nici masa șubredă a iluziilor pentru care ați trădat. E un cuvânt. Un cuvânt atât…

Vezi articolul original 13 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


%d blogeri au apreciat asta: