Archive for iunie 2018

Decizia CCR versus REVOCAREA din funcție a procurorului șef al DNA, pe ÎNȚELESUL tuturor !!!

iunie 8, 2018

” Iohannis, revocare Kovesi. CCR, bomba serii: fără precedent!

Roxana Neagu / 05 iun 2018 / 20:53
Valer Dorneanu, președinte CCR
Descriere foto: Valer Dorneanu, președinte CCR
CCR transmite un mesaj fulminant de ultimă oră.
CCR dă o replică la declarațiile care au lansat scenarii potrivit cărora decizia CCR cu privire la revocarea Laurei Codruța Kovesi ar fi neconstituțională. Președintele CCR transmite un mesaj vehement. Acesta precizează că deciziile CCR sunt obligatorii și sunt obligate să le respecte toate autoritățile publice, instituțiile publice și întreaga societate.

Cu privire la situația judecătorului Petre Lăzăroiu, CCR precizează că a fost numit de președintele României pe 9 ani, iar mandatul expiră în 2019.

Un caz fără precedent este faptul că Valer Dorneanu, președintele CCR, se vede nevoit să transmită informații personale, legate de familia sa, de fiica sa, într-un comunicat oficial CCR. S-a ajuns în această situație pentru că până la familia acestuia au ajuns scenariile în urma decizie de revocare a Laurei Codruța Kovesi. 

Iată comunicatul CCR publicat cu doar câteva minute în urmă:

Referitor la unele declarații prin care se susține că decizia menționată a Curții este neconstituțională și se propun diverse scenarii pentru neaplicarea ei, Președintele Curții Constituționale face următoarele precizări:

a) Potrivit prevederilor art.147 alin.(4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României și au putere numai pe viitor. Din acest text rezultă cu prisosință că obligația respectării întocmai a deciziilor Curții Constituționale este generală, vizând toate autoritățile publice, toate instituțiile publice, toți cetățenii și întreaga societate.

b) Cu privire la numirea domnului judecător Petre Lăzăroiu. Domnia sa a fost numit de Președintele României (atunci, domnul Traian Băsescu), în temeiul art.142 alin.(3) din Constituție și al art.68 alin.(3) din Legea nr.47/1992, pe o perioadă de 9 ani, care expiră în anul 2019. Anterior, domnul Petre Lăzăroiu a mai exercitat această funcție în perioada 16.09.2008 – 8.06.2010, pe un rest de mandat al fostului judecător Petre Ninosu, care decedase. Prevederile art.68 alin.(3) la care ne-am referit stabilesc că, în cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător este mai mică de 3 ani (cum este cazul în speță), acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani. Acest text este în vigoare și se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate.

O prezumtivă (dar nerealistă) schimbare a statutului său n-ar putea avea consecințe decât pe viitor și n-ar afecta deciziile pronunțate anterior de Curte. De altfel, ceea ce este amuzant la actualii critici ai mandatului colegului meu este că, aceștia știau și atunci despre condițiile numirii (având în vedere responsabilitatea pe care o aveau), dar nici la acea data și nici ulterior, timp de 8 ani, n-au comentat sau contestat numirea.

Cu privire la invocarea, cu scopul delegitimării mandatului domnului judecător Petre Lăzăroiu, a Deciziei Curții Constituționale nr.136 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.383 din 04.05.2018, menționez că aceasta privește o lege de modificare și completare a Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nepromulgată și declarată neconstituțională și care, în prezent, se află în procedura parlamentară de reexaminare. În plus, aceasta se referă la alte circumstanțe decât cele specifice mandatului domnului judecător Petre Lăzăroiu.

c) În ceea ce privește așa-zisa incompatibilitate a președintelui Curții Constituționale ca urmare a faptului că ginerele său ar fi un „general penal” din ministerul de interne, menționez că fiica mea este căsătorită de 25 de ani, dar nici eu, nici ea nu știam că soțul ei este general la Interne, fiind convinși amândoi că ginerele meu este inginer tipograf. Stimați „scriitori”, nici eu și nici fiica mea nu-l cunoaștem pe domnul general. Menționez, de asemenea, că nici înaltul funcționar din aparatul Camerei Deputaților (declarat și acesta, în subsidiar, ca „ginere” al meu), nu deține această calitate, fiind, la rândul său, căsătorit de mulți ani.”
Domnul profesor K.W.Iohanis-corigent la limba română ( de fapt în oricare altă  limbă vorbită pe această planetă)!
 Imagini pentru Ultimele fotografii cu preÅedintele Iohannis
Într-un interviu, dat azi 5 iunie, după vizitele din Germania, președintele  României a emis următoare definiție a cuvântului ”autoritate”: 
Autoritatea ministrului justiției față de procurori…înseamnă că trebui să aibă grijă permanent de păstrarea independenței acestora….
În acest sens, nedumerit și jignit față de bruma de cunoștințe în ale limbii române, m-am  adresat ”politicos” domnului GOOGLE cu rugămintea de a verifica în DEX, DOOM, DLRM, și mai toate dicționarele limbii române(sursa:https:// dexonline.ro/definitie/ autoritate), definiția acestei expresii ”AUTORITATE”! Iată ce am găsit:
N.hgd-Scuze pentru cei care cunosc această definiți, dar am considerat necesar să postez această listă, în speranța că va ajunge și pe birourile din Cotroceni! Comentariile vă aparțin!
 
17 definiții pentru autoritate 
Definiții din dicționare specializate
 
autoritate sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 300/21 / P: a-u~ / Pl: ~tăți / E: fr  autorité, lat auctoritas, -atem1-2 (Drept sau) putere de a impune cuiva ascultare. 3 (Jur; îs) ~a lucrului judecat Principiu în baza căruia o pricină judecată definitiv nu poate fi readusă în fața justiției. 4-5 (Ccr; mpl) Putere (politică sau) administrativă. 6 Instituție a statului care are dreptul de a impune cuiva ascultare. 7 (Ccr) Conducător al unei autorități (6). 8 Reprezentant al forței publice. 9-10 Putere de a se impune altora prin (capacitate sau) merite. 11 Prestigiu de care se bucură cineva datorită calităților sale. 12 (Înv; îe) A face ~ A se impune. 13 (Înv; îs) Argument de ~ Argument neîntemeiat logic, ci bazat pe un citat dintr-un autor (6) cunoscut. 14 (Ccr) Persoană cu puterea de a se impune. 15 (Ccr) Persoană cu prestigiu. 16 Prestigiu. 17 ( Ccr) Specialist.
AUTORITÁTE, autorități, s. f. 1. Influență general acceptată a unei persoane, a unei organizații sau a unei instituții în diferite sfere ale vieții sociale. 2.(Jur.) Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare. 3. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.  Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 4. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva.  Persoanăcare se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. auctori tas, -atis.
Imagini pentru Ultimele fotografii cu preÅedintele Iohannis
AUTORITÁTE, autorități, s. f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.  Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva.  Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. au[c]to ritas, -atis.
AUTORITÁTE, (2autorități, s. f. 1. Drept, putere de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Putere politică sau administrativă într-un stat; stăpînire, cîrmuire.  Instituție, organ (central sau local) al puterii de stat. La ora trei, convoiul mortuar trebuie să pornească. Autoritățile portului s-au opus, interzicând întreruperea muncii. SAHIA, N. 41.  (Concretizat) Reprezentant al puterii de stat. Autoritățile au ocupat loc în tribună. 3.Puterea de a se impune cuiva prin capacitatea, meritele sau calitățile sale; prestigiu, trecere, vază, considerație. A avea (sau a se bucura de) autoritate = a se bucura de prestigiu sau considerație. Creat și crescut de Lenin și Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice se bucură de cea mai mare autoritate și influență în mișcarea revoluționară și muncitorească internațională. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2647.  ( Concretizat) Persoană care se impune prin prestigiul sau cunoștințele sale. – Pronunțat: a-u-.
AUTORITÁTE, (2, 4) autorități, s. f. 1. Drept, putere de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Putere politică sau administrativă într-un stat; cârmuire; instituție, organ al puterii de stat. (Concr.) Reprezentant al puterii de stat. 3. Prestigiu; trecere, vază, considerație. 4. Persoană care se impune prin prestigiul sau cunoștințele sale. [Pr.: a-u-] – Fr. autorité (lat. lit. au[c]toritas, -atis).
autoritáte (a-u-) s. f., g.-d. art. autoritții; ( instituții, persoane) pl. autoritți
autoritáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autorității; (instituții, persoane) pl. autorități
AUTORITÁTE s. 1. for, organ. (~ățile superioare de stat.) 2. putere, (astăzi, rar) stăpânire. (Reprezentantul ~ății.) 3. v. putere. 4. (la pl.) v. oficialități. 5. (înv.) stăpânire. (Cârmuiește cu deplină ~.) 6. dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație, (înv.) puternicie, stăpânie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~; se afla sub ~ romană.) 7. v. calitate. 8.  ascendent, considerație, influență, înrâurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrâurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 9. v. somitate.
AUTORITÁTE s.f. 1. Putere sau drept de comandă, de a porunci, de a fi ascultat. 2. Putere politică sau administrativă într-un stat; cârmuire; organ al puterii de stat.  Reprezentant al puterii de stat. 3. Influență, ascendent, ascendență, prestigiu (prin merite sau calități personale); persoană care se bucură de această influență, de acest prestigiu. [Pron. a-u-. / cf. fr. autorité, it. autorità,  lat. auctoritas].
AUTORITÁTE s. f. 1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziții, de a impune ascultare. 2. organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții. ◊ reprezentant al acestei puteri. 3. influență, ascendent, prestigiu. ◊ cel care se bucură de această influență, de acest prestigiu; somitate. (< fr. autorité, lat. auctoritas)
AUTORITÁTE2 ~ăți f. 1) Persoană care se impune prin prestigiu, prin cunoștințele sale. O mare ~ în chimie. 2) Organ sau instituție de stat care reprezintă puterea politică și administrativă. ~ățile locale. [G.-D. autorității] /<fr. autorité, lat. auctorita s, ~atis
AUTORITÁTE1 f. 1) Drept, putere de a da dispoziții, de a impune cuiva ascultare. 2) Influență, prestigiu unanim recunoscut. A avea ~. A se bucura de ~.[G.-D. autorității] /<fr. autorité, lat. autoritas , ~atis
autoritate f. 1. puterea sau dreptul de a comanda: autoritatea părinților; 2. administrațiune publică, guvern: reprezentant al autorității; autoritățile civile și militare,  magistrații, funcționarii și ofițerii superiori învestiți cu autoritate; 3. fig. influență morală, considerațiune: ei se bucură de o mare autoritate; 4. autor cu greutate, persoană de încredere: e o autoritate; 5. sentimentul unui autor: autoritatea lui Cicerone.
*autoritáte f. (fr. autorité, d. lat. auctóritas, -átis). Putere legitimă căreĭa trebuĭe să i te supui: autoritatea legilor, a părinților. Administrațiune publică, guvern: reprezentant al autoritățiĭ. Autoritățile civile și militare, funcționariĭ civilĭ și militarĭ. Fig. Putere morală, considerațiune: se bucură de mare autoritate.Opiniunea unuĭ scriitor serios: autoritatea lui Platone. Scriitoru serios însuși: Platone e o autoritate. A face autoritate, a-țĭ impune părerea într’o știință.
 
AUTORITATE s. 1. for, organ. (~ile superioare de stat.) 2. putere, (astăzi, rar) stăpînire. (Reprezentantul ~.) 3. putere, (înv.) tărie. (Însemnele ~.) 4. (la pl.) oficialități (pl.). (Au fost de față și ~ile.) 5. (înv.) stăpînire. (Cîrmuiește cu deplină ~.) 6. dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpînire, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Șia întins ~; se afla sub ~ romană.) 7. calitate, cădere, competență, drept, îndreptățire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunț.) 8. ascendent, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 9. (concr.) forță, putere, somitate. (Este o adevărată ~ în materie.)
autoritáte, autorități s. f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. (Bis.) Capacitatea de a exercita puterea sau harul primit în Sfintele Taine, în special în hirotonie; p. restr. exercițiul celor trei slujiri sacerdotale (sacramentală, misionară și pastorală) de către ierarhia bisericească, manifestat mai cu seamă în procesul de apărare a credinței creștine împotriva ereziilor. – Din fr. autorité, lat. au(c) toritas, -atis.

CCR sesizează Comisia de la Veneția. Toni Greblă: Atac concertat

Vlad Manolache / 05 iun 2018 /
Fostul judecător al CCR, Toni Greblă, susține că demersul membrilor Curții Constituționale a României de a sesiza Comisia de la Veneția este absolut normal în contextul actual.

Curtea Constituţională a României a sesizat secretarul general al Consiliului Europei, Comisia de la Veneţia şi preşedintele Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene cu privire la atacurile declanșate împotriva Curții în ultima perioadă. Fostul judecător CCR, Toni Greblă, susține că actualii membrii nu își pot desfășura activitatea sub o asemenea presiune. „Este o reacție absolut normală a Curții Constituționale a României, care este evident că nu își pot pot desfășura activitatea sub o asemenea presiune din partea decidenților politici și administrativi. Aici nu ne referim la articole de presă, nici la părerea unor cetățeni, este de-a dreptul un atac furibund, mai dur decât cel din primăvara anului 2015, care i-a deterrminat pe judecătorii CCR să adopte o asemenea decizie fără precedent, o Curte Constituțională să ceară protecția unor instituții și autorități din alte țări pentru a-și putea exercita activitatea”, a declarat Toni Greblă.

Într-un stat normal este de neacceptat

Judecătorii CCR, sesizare Comisia de la Veneția. Scandal european

” Plenul Curții Constituționale a României, întrunit la data de 5 iunie 2018, a hotărât, cu unanimitate de voturi, în prezența tuturor membrilor săi, sesizarea Secretarului General al Consiliului Europei, a Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) și a Președintelui Conferinței Curților Constituționale Europene în legătură cu atacurile virulente declanșate împotriva Curții Constituționale, prin care unii reprezentanți ai unor autorități publice, precum și ai unor partide parlamentare au discreditat și delegitimat autoritatea acestei instituții fundamentale a statului – garantul supremației Constituției – fiind pusă sub semnul îndoielii obligativitatea deciziilor sale, fiind făcute chiar îndemnuri adresate populației și Președintelui statului să nu respecte și să nu pună în aplicare Decizia Curții Constituționale nr.358 din data de 30 mai 2018, privind cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională între Ministrul Justiției, pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte, în principal, și între Guvernul României și Președintele României, în subsidiar, cerere formulată de prim-ministrul Guvernului. Plenul Curții Constituționale a considerat că aceste acțiuni sunt de natură să pună în pericol democrația, statul de drept și funcționarea justiției constituționale.”
este comunicatul CCR.  un atac de-a dreptul concertat direct asupra activității și soluțiilor pe care le pronunță Curtea Constituțională. Ceea ce într-un stat normal este de neacceptat. Gândiți-vă la judecătorii actuali ai Curții Constituționale care sunt obligați să medieze, prin deciziile prin care le adoptă, de-a dreptul o nebunie în plan politico-juridic, o nebunie care a cuprins instituțiile fundamentale ale statului”,
a mai spus Toni Greblă la România Tv. ”
Comentariile le las pe seama persoanelor CURAJOASE ! 🙂
Un sfârșit de săptămână pe placul fiecăruia ! 🙂
Alioșa .

” Pe marginea unui proverb”, aniversarea a 49 de ani de la absolvirea liceului militar, La Mulți Ani GENIȘTI și COPIII din lumea întreagă !!!

iunie 4, 2018

Alioşa ” File de Jurnal ”

o-zi-frumoasa-sa-ai-25_eacf9b74291942

” Pe marginea unui proverb

Eu pe domnul Nae, până acum un an,
Îl ştiam că este mare Don Juan,
Căci era de lume foarte cunoscut,
Ca un crai din ăia, tare de temut.
Avusese omul sute de metrese,
Şi-a gustat din taina marilor succese,
Ani şi ani de-a rândul, fără de rezervă,
De-a uimit o lume cum de se conservă
În serviciul acesta permanent de crai,
Căci la orice oră dacă-l întrebai,
Îţi spunea că-i veşnic tânăr şi ferice,
Şi-aştepta o probă proaspătă să-i pice.
Ah, dar asta merge până la o vreme,
Totuşi vrând să-arate, că el nu se teme
De sentinţa vârstei, şi că ia rămas
Vlaga de pe vremuri când era el as,
A primit avansul, foarte insistent,
Al unei coniţe cu temperament,
Una ce de-o lună tot umbla hai hui
Căci era nebună după… dumnealui,
Prea-i mersese vestea de cuceritor,
Cu superlative, dornic de amor,

Vezi articolul original 678 de cuvinte mai mult

Minciuna&Războiul ……………..

iunie 2, 2018

 

”   ZECE RĂZBOAIE = ZECE MINCIUNI MEDIATICE
Fiecare război este precedat de o minciună răspândită abil prin mijloacele de comunicare în masă. Astăzi, aflăm că Statele Unite ale Americii amenință Venezuela și Ecuadorul. Mâine, Iranul. Poimâine, pe cine oare?…
 Să ne amintim de câte ori, aceleași State Unite, și prin aceleași mijloace, ne-au manipulat. 
Fiecare război important a fost „justificat” printr-un fapt abominabil, care mai târziu (mult prea târziu) s-a dovedit a fi o dezinformare, lansată în mod deliberat. 
Iată un scurt inventar:
1. Vietnam (1964-1975)
Minciună mediatică: Pe 2 și 3 august 1964, forţele militare ale Vietnamului de Nord au atacat două distrugătoare americane aflate în Golful Tonkin.
Ce am aflat ulterior:
Acest atac nu a avut loc niciodată. A fost o invenție a Casei Albe. (Vezi anunțul mincinos al președintelui Lyndon Johnson aici:
Scop: Împiedicarea câștigării independenţei de către Vietnam şi menţinerea dominaţiei americane în zonă.
Consecinţe: Milioane de victime, malformaţii genetice (Agentul Orange) uriașe probleme sociale.
2. Grenada (1983)
Minciună mediatică: Mica insulă caraibiană a fost acuzată de construirea unei baze militare sovietice şi de punerea în pericol a vieților medicilor americani
.
Ce am aflat ulterior:
 Nici vorbă! Preşedintele american Reagan a inventat aceste pretexte.Scop:
Împiedicarea punerii în aplicare a reformelor sociale şi democratice ale prim-ministrului Bishop (mai târziu, asasinat). 
Reagan spunea: „Nu putem permite apaşilor comunişti să se infiltreze în grădina noastră…”
Consecinţe:
Represiune brutală prin pușcași marini şi reinstaurarea controlului Washingtonului.
 
3. Panama (1989)
Minciună mediatică: Invazia puşcaşilor marini a fost făcută în scopul arestării preşedintelui Noriega, acuzat de trafic de droguri.Ce am aflat ulterior: 
Noriega, care colaborase anterior cu CIA, ceruse drepturi depline asupra canalului Panama pentru ţara pe teritoriul căreia se afla, şi încetarea dreptului de folosință liberă al americanilor, ceea ce pentru SUA era intolerabil.
Scop: Menţinerea controlului american asupra rutelor maritime strategice
Consecinţe: Bombardamentele americane au ucis între 2 şi 4 mii de civili, fapt ignorat de mass media.
4. Irak (1991)
Minciună mediatică: Irakienii au distrus incubatoarele din maternităţile kuweitiene.
Ce am aflat ulterior: Știre inventată de agenţia de publicitate Hill & Knowlton, plătită în acest scop de Emirul Kuweitului.
Scop: Anihilarea opoziției Orientului Mijlociu faţă de Israel şi acordarea independenței acestuia de către Statele Unite.
Consecinţe:
Nenumărate victime de război, după un embargou de lungă durată, care a interzis şi importul de medicamente.
5. Somalia (1993)

Minciună mediatică:
Bernard Kouchner apare ca erou al unei campanii umanitare în Somalia.
Ce am aflat ulterior:
Patru companii americane au cumpărat drepturile de exploatare asupra unui sfert din petrolul somalez.
Scop: Controlul militar al unei regiuni strategice.
Consecinţe: Incapabil să controleze regiunea, Washingtonul o menţine într-un haos total.
6. Bosnia (1992-1995)
Minciună mediatică: Ruder Finn şi Bernard Kouchner dezvăluie existența „lagărelor morții” în Serbia.Ce am aflat ulterior:
Finn şi Kouchner au minţit. 
Lagărele respective cuprindeau prizonieri de război, ținuți acolo în vederea unor schimburilor ulterioare. Însuși preşedintele bosniac musulman Iţenegovic a recunoscut acest lucru.
Scop:
 Distrugerea Yugoslaviei socialiste, ultima rămasă pe listă, și a sistemului ei de siguranță socială, pentru a instaura, în schimb, controlul regiunii de către companiile multinaţionale, care să poată folosi liber rutele comerciale strategice, precum fluviul Dunărea și zona Balcanilor.
Consecinţe:
Patru ani de măcel înfiorător pentru toate naţionalităţile (bosniaci, sârbi şi croaţi).
 Război provocat de Berlin și prelungit de Washington.
 
7. Iugoslavia (1999)
Minciună mediatică:
Sârbii au comis genocid împotriva albanezilor kosovari.Ce am aflat ulterior: Pură invenţie a NATO, după cum a recunoscut chiar purtătorul de cuvânt oficial al NATO, Jamie Shea.
(Vezi aici documentarul „Înșelătoria lagărelor morții din Iugoslavia”: 
Scop:
Instalarea unei baze militare în Kosovo; punerea Balcanilor sub controlul NATO și transformarea acestei organizații într-o poliție cu puteri discreționare, la nivel global.
Consecinţe:
2.000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo, pusă în practică de către UCK (Armata de eliberare din Kosovo) și legitimată de NATO.
 
8. Afghanistan (2001)
Minciună mediatică:
Bush a vrut să răzbune atacurile din 11 septembrie 2001şi să-l captureze pe Bin Laden.
Ce am aflat ulterior:
 Nu există nicio dovadă privind existența organizației teroriste Al-Qaida. 
Mai mult, talibanii se oferiseră să-l extrădeze pe Bin Laden.
Scop:
Controlul militar al Asiei Centrale, considerată regiune strategică, în vederea construirii unei conducte care să traverseze Afghanistanul, pentru a permite controlul rezervele de petrol din Asia de Sud.
Consecinţe:
 Ocupaţie pe termen lung și creştere uriașă a producţiei şi traficului de opium.
9. Irak (2003)
Minciună mediatică:
Saddam posedă arme periculoase de distrugere în masă. Afirmație făcută de Colin Powell la Naţiunile Unite, cu prezentare de dovezi.
Ce am aflat ulterior:
Casa Albă a ordonat agenţiilor de spionaj falsificarea acestor rapoarte (vezi afacerea Libby) sau, pur şi simplu, fabricarea lor.
Scop:
Controlarea tuturor resurselor de petrol şi șantajarea rivalilor: Europa, Japonia, China…
Consecinţe:
 Irakul a fost scufundat în haos și barbarie, iar femeile irakiene au fost obligate să revină la starea anterioară, de supunere totală și obscura
ntism.
10. Venezuela – Ecuador (2008-)
Minciună mediatică:
 Chavez sprijină terorismul, importă arme, este un dictator (motivul definitiv nu a fost încă stabilit).Ce am aflat până în prezent:
Mai multe baloane mediatice au fost deja sparte. 
Printre acestea: 
Chavez trage în propriul popor, Chavez antisemit, Chavez militarist…
 Încercările de demonizare au continuat până în clipa morții sale (5 martie 2013). 
Succesorul său, Nicolas Maduro, şi-a exprimat dorinţa de a deschide o anchetă asupra morţii lui Chavez. Încă înainte de deces, Maduro a lăsat să se înţeleagă că „duşmanii istorici” ai ţării ar fi provocat şi cancerul conducătorului.
Scop:
Companiile multinaţionale din SUA vor să menţină controlul asupra petrolului şi celorlalte resurse sud-americane, temându-se de eliberarea socială şi democratică a Americii Latine.
Consecinţe:
Washingtonul duce un război generalizat pe continentul sud-american: lovituri de stat, sabotaj economic, șantaj, amplasarea de baze militare în apropierea resurselor naturale…
De ce nu vezi aceste imagini la TV? Data viitoare când mass media îți va spune că Hugo Chavez a fost un dictator, amintește-ți aceste imagini. Un număr estimat la 9 milioane de oameni au participat la funeraliile lui.
Hugo Chavez, hasta la victoria siempre!

Comentariile le las pe seama Domniilor Voastre ! 🙂

Sursa: internetul .

Alioșa.

Citate favorite (50)

iunie 2, 2018

Lumea lui Alexandru

Voltaire

Voltaire (+30 mai 1778)

Un succes care nu are urmări nu înseamnă nimic”.

Cartea va fi mântuirea speciei umane”.

Prejudecăţile sunt raţiunea proştilor”.

Şahul face cinste spiritului omenesc”.

Bunul simţ nu prea se face simţit”.

Când ne e teamă, orice orgoliu se umanizează”.

Nu legea e vinovată de abuzurile ce se fac”.

E dificil să eliberezi proştii de lanţurile pe care le venerează”.

Mai binele este duşmanul binelui”.

Scrisul este pictura vocii”.

A voi şi a acţiona înseamnă a fi liber”.

Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala”.

A şti să bei vin este o adevărată ştiinţă”.

Să ne ferim de a amesteca îndoiala cu certitudinea şi himericul cu adevărul”.

Adevărata frumuseţe izvorăşte din sublim şi simplitate”.

Viaţa este un vis…

Vezi articolul original 66 de cuvinte mai mult

Miercurea fără cuvinte (CCCLXIII)

iunie 2, 2018

Lumea lui Alexandru

Mica balerină!

IMG-20180530-WA0002

IMG-20180530-WA0003Inițiat de Carmen și continuat deCălin, jocul  „Miercurea fără cuvinte”
s-a reîntors Între vis și realitate.

Să aveți numai zile frumoase! 🙂

Vezi articolul original

Pași

iunie 2, 2018

” Nimeni nu este mai presus de LEGE ”( art.16,al.(2),CONSTITUȚIA ROMÂNIEI ) !!!

iunie 1, 2018

………………………………………………………………………………………………………………….

 

”   Corectă sau incorectă, n-are importanță/Decizia CCR în cazul Codruța Kovesi trebuie respectată!

Incisiv

Printr-un Comunicat dat publicității miercuri, 30 mai 2018, Curtea Constituțională a României anunță decizia potrivit căreia refuzul președintelui României de a o revoca din funcție pe Codruța Kovesi după ce Ministrul Justiției, potrivit Legii, a înaintat cererea de revocare, a creat un conflict juridic între Președinție și Guvern. Punctul 2 al Comunicatului impune ca rezolvarea a conflictului obligativitatea Președintelui de a semna decretul de revocare.

Poziția mea – clară, fermă – a fost expusă într-un comentariu de pe cristoiublog.ro din 26 februarie 2018: „Adversarii Codruței Kovesi au lansat în spațiul public ipoteza că președintele Republicii nu poate refuza propunerea de revocare trimisă de ministrul Justiției întrucît acest lucru nu e prevăzut expres în lege. De aici și posibilitatea ca decizia de respingere să fie contestată la CCR

Desigur, cine vrea prelungirea Scandalului (din acest punct de vedere avînd în vedere funcția Codruței Kovesi, cred c-ar trebui să se procedeze cu celeritate), poate să facă sesizări și la ONU. Litera și spiritul legii sunt însă limpezi:

  1. Legea precizează că revocarea are loc la propunerea ministrului. E vorba, așadar, de o propunere, care poate fi admisă sau respinsă de președinte. Culmea, fără a fi nevoie de o motivare.
  2. Numirea Codruței Kovesi depinde explicit de președinte. E normal să depindă și demiterea.
  3. Președintele e parte a Executivului. Constituția noastră a introdus ceea ce se numește dubla cheie, Guvern-Președinte, în cazul unor decizii. Ea a fost introdusă din spaima de pe vremuri de transformare a președintelui într-un dictator, dublată de grija FSN față de Ion Iliescu.”

Continui să susțin acest punct de vedere și după Decizia CCR privind soluționarea conflictului juridic.

Corectă sau incorectă, îndreptățită sau neîndreptățită, Decizia CCR trebuie respectată. Nu de puține ori avem impresia că o sentință judecătorească a fost nedreaptă. Dacă această sentință e definitivă, e imposibil din punct de vedere practic să n-o respectăm. Ca orice decizie judecătorească, Decizia CCR în cazul Codruța Kovesi trebuie respectată.

Dacă ea nu e respectată, înseamnă că sentințele nu mai sînt obligatorii. Că respectarea lor depinde de interpretarea pe care le-o dăm noi, cei care am acceptat totuși să mergem în fața arbitrului, care e judecătorul. Odată publicată în Monitorul Oficial decizia CCR, președintele nare încotro. Trebuie să semneze Decretul. Desigur, așa cum e îndemnat de TeFeLiști, el poate să refuze semnarea Decretului.

S-a spus de către mulți că în acest caz președintele riscă suspendarea. Nu cred că acesta e principalul risc. Riscul principal rămîne cel ca președintele României să fie creatorul unei dezordini criminale pentru stabilitatea unei țări: Cea provocată de refuzul cetățenilor de a mai respecta orice decizie a autorității, de la cea judecătorească pînă la cea polițienească. Deciziile CCR sînt obligatorii.

Această axiomă a făcut ca Traian Băsescu să rămînă la putere deși milioane de români au votat să plece prin Referendumul din 2012. La vremea respectivă, dar și după aceea, marile Puteri au cerut în numeroase rînduri păstrarea autorității CCR ca instituție implicată în jocul de putere din România. De altfel, principala acuzație adusă în 2012 de USL a fost tentativa de punere la îndoială a CCR. Corectă sau incorectă, n-are importanță. Decizia CCR în cazul Codruța Kovesi trebuie respectată E de altfel obiecția crucială adusă Puterii din Polonia de azi, de către Uniunea Europeană. De fiecare dată cînd a venit vorba despre Codruța Kovesi, am spus că ipostaza pe care ea și-a făurit-o, printre altele și printr-o abilă politică de PR finanțată și pilotată de SRI, componenta masculină a Binomului, de condiție indispensabilă a luptei împotriva corupției din România, de bun național pe cale de a deveni bun intrat în Patrimoniul mondial, e una dintre cele mai puternice dovezi că după aproape trei decenii de la prăbușirea lui Nicolae Ceaușescu, axioma propagandistică a regimului dictatorial, cea potrivit că- reia Conducătorul era Omul providențial al României, Cel fără de care totul s-ar duce dracului, funcționează din plin în cazul unui procuror șef adjunct al Procurorului general, în cazul unui simplu demnitar, hră- nit de la Buget. Nici un politician din postdecembrism, nici chiar președinții aleși cu milioane de voturi, n-au beneficiat de grețosul cult al personalității care a marcat și continuă să marcheze ființa de carne și sînge, ființa pur și simplu omenească a Codruței Kovesi.

A considera că plecarea Codruței Kovesi din șefia DNA ar fi o catastrofă națională de talia pierderii Basarabiei și a Ardealului de Nord, un soi de Apocalipsă mi se pare o aserțiune care ține mai degrabă de Coreea de Nord decît de România membră a UE. Nicolae Ceaușescu, cel pe care propaganda comunistă îl prezenta drept garanția rămînerii noastre pe harta lumii, a plecat din funcție pe 22 decembrie 1989. La 28 de ani de la această plecare România există pe harta lumii. Sînt sigur că după plecarea Codruței Kovesi din fruntea DNA, DNA va exista mai departe. Dacă nu chiar mai eficientă decît pînă acum sub șefia Codruței Kovesi. (Ion Cristoiu –EVZ).
CAPII BINOMULUI, PRINSI IN LAT – Fostul colonel SRI Daniel Dragomir a depus la PICCJ plangere penala: “Cred ca doamna Kovesi va trebui sa raspunda penal pentru faptele domniei sale si pentru ceea ce a facut in Romania in ultimii ani impotriva propriilor cetateni… Si Dumbrava, si Kovesi sa vina la parchet sa dea cu subsemnatul, si daca au incalcat legea, sa mearga la puscarie… Detin probele ca sa arat cum se trimiteau note de informare clasificate, care ajungeau la judecatori”

Miercuri, 30 mai 2018 14:47 | Scris de Bogdan GALCA | pdf | print | email

Magistrati – Parchete

Fostul colonel SRI Daniel Dragomir a depus miercuri, 30 mai 2018, o plangere penala la PICCJ-ul condus de Augustin Lazar impotriva unor ofiteri SRI si procurori pentru constituirea “echipelor mixte”, in baza protocolului SRI – PICCJ, si cere ca sefa DNA Laura Kovesi (foto centru) sa raspunda penal pentru faptele sale.

Daniel Dragomir a declarat ca detine si probele necesare care arata modul in care SRI si DNA si-au derulat activitatea in echipe mixte, care arata cum se trimiteau note de informare clasificate, care ajungeau la judecatori: “Nu erau puse la dispozitia aparatorilor sau inculpatilor in asa fel incat sa securizeze condamnarile”.

Fostul ofiter SRI a cerut public, dupa depunerea plangerii, audierea fostului prim-adjunct al SRI Florian Coldea (foto stanga), a ex-directorului Serviciului George Maior, dar si a Laurei Kovesi si a actualui secretar general al SRI, generalul Dumitru Dumbrava (foto dreapta): “Daca este cazul si au incalcat legea, sa mearga la puscarie prima data.”

Inainte de a depune plangerea, Daniel Dragomir a scris pe Facebook: “Incepe batalia finala. Maine, 30 mai, la orele 10, voi merge la Parchetul General pentru a depune o plangere impotriva celor care au arestat si distrus Romania in ultimii ani. Impotriva liderilor statului mafiot. Impotriva celor care au tradat Romania si i-au abuzat pe proprii concetateni. A venit vremea ca uneltele statului paralel sa plateasca si sa raspunda pentru faptele lor.”

Iata declaratiile facute de Daniel Dragomir miercuri, 30 mai 2018:

Plangerea este depusa, detin si probele necesare ca sa arat modul in care si-au derulat activitatea in echipe mixte, in planuri comune de actiune dintre SRI si DNA, in special, si cum se trimiteau note de informare clasificate, care ajungeau la judecatori. Nu erau puse la dispozitia aparatorilor sau inculpatilor in asa fel incat sa securizeze condamnarile. Plangerea se refera la perioada in care eu eram activ si, mai ales, la perioada in care eu nu mai eram activ. (..)

In situatia in care Parchetul General va considera necesar si va incepe o investigatie in acest caz, voi reveni.In situatia in care parchetul nu va face ceea trebuie, adica va baga sub pres plangerea, o voi face publica si o veti vedea cu totii. (…)

Si domnul Dumbrava si doamna Kovesi sa vina pe la parchet sa dea cu subsemnatul si daca este cazul si au incalcat legea, sa mearga la puscarie prima data. Cred ca doamna Kovesi va trebui sa raspunda penal pentru faptele domniei sale si pentru ceea ce a facut in Romania in ultimii ani impotriva propriilor cetateni si a abuzurilor pe care le-a comis. In dosarul meu exista probe si documente care atesta implicarea serviciului de informatii. (..)
Poate domnul Horodniceanu o sa ne povesteasca cum a lucrat cu domnul Coldea in acest dosar (n.r. BlackCube)
” !!!

Sursa: internetul.

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului sus relatat, intrați și pe :

http://www.ziareph.ro/2018/05/30/presedintele-a-generat-un-conflict-constitutional-refuzand-sa-emita-un-decret-pe-care-sa-l-publice-in-monitorul-oficial-in-care-sa-si-justifice-decizia-de-a-nu-o-revoca-pe-kovesi/

Alioșa.