Trece…

Versuri nemachiate

Trece timpul si trecem si noi,

Cu viteza luminii la chip ne schimbam.

Nu intelegem ce se petrece, de ce decorul se schimba

Si oamenii pleaca

Cand cortina vietii peste ei coboara deodata.

Zambim fals, bem cafeaua dimineata

Si ne mintim singuri ca ne face energica viata.

Ne aducem aminte de copilarie, de bunici, de gradina si de sat

De toate momentele cand am fost fericiti cu adevarat.

De fantana din curte, de rosia rupta din vrej si mancata cu sare

De via culeasa toamna cand familia era mai mare…

Pe banca, stop cadru, bunica ma strangea la piept

Acum, ma asez singura si degeaba o mai astept…

Salcamii se scutura, cainele se pune la picioare.

Universul se schimba atat de mult cand un om moare…

Un om care ii aduna in jurul mesei pe toti

Le facea toate poftele, chiar si celor mai copti.

Un om cu sufletul mare cat…

Vezi articol original 11 cuvinte mai mult

Anunțuri

Un răspuns to “Trece…”

  1. Aliosa Says:

    @ Pentru autoarea POEMULUI sus republicat de mine cu mare placere,
    dar si pentru cele doua domnisoare POETE stralucitoare ,
    un sincer multumesc pentru LIKE iar pentru desfatare,
    un videoclip cu o ARTISTA care,
    nu demult la CONCERTUL sustinut de ea la BUCURESTI
    a fost aplaudata la scena deschisa de zeci de mii de fani ! 🙂

    Aliosa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: