Băncile străine și multinaționalele din ROMÂNIA ,versus ” taxa pe lăcomie”

ianuarie 23, 2019

Motto:

” În vremuri ale ÎNȘELĂTORIEI universale, a spune ADEVĂRUL , e un act REVOLUȚIONAR ” ( George Orwell) 🙂

și de foarte mare CURAJ , adaug EU !!! 🙂 🙂 🙂

  •  Ce s-ar întâmpla dacă BĂNCILE și MULTINAȚIONALELE ar pleca din ROMÂNIA ?  
  • ROMÂNIA ar fi o ȚARĂ suverană , independentă și cu o economie puternică ! 🙂
  • ROMÂNIA este cea mai BOGATĂ țară de pe PĂMÂNT , doar că NU este LĂSATĂ să se DEZVOLTE !!! 😦 😦 😦
  • Băncile și multinaționalele țin ROMÂNIA în mod INTENȚIONAT în SĂRĂCIE  iar VINOVAȚI de acestă nenorocită situație sunt și : la care se adaugă  EURODEPUTAȚII români din PNL(PDL)&usr  TRĂDĂTORI de NEAM și ȚARĂ !  😦

Ce s-ar întâmpla dacă băncile și multinaționalele ar pleca din România? România ar fi o țară suverană, independentă și cu o economie puternică. România este cea mai bogată țară de pe Pământ, doar că nu este lăsată să se dezvolte. Băncile și multinaționalele țin România în mod intenționat în sărăcie

Motto: “Comunismul va apărea în cea mai dezvoltată ţară capitalistă a lumii, în mod paşnic, prin concentrarea la vârf a capitalurilor în transnaţionalele care depăşesc statul, statul devenind un duşman.” – Karl Marx
Dorința Guvernului României de a adopta o “taxă pe lăcomie” pentru bănci, dar și impozitarea multinaționalelor, a provocat reacții isterice, vehemente. Cei care se isterizează și protestează sunt globaliștii #Rezist (din politică, din mass-media, din ONG-urile lui George Soros). De ce? Pentru că asta înseamnă sfârșitul paradisului fiscal, în care trăiau corporațiile.


De ce e “rău”? 
Pentru că se dezvoltă economia românescă, economie, care a fost pusă la pământ de politicienii globaliști, începând cu anul 1990 și până în prezent, prin adoptarea de politici neoliberale de cedare a sectoarelor strategice în mâinile multinaționalelor.
Neoliberalismul este o ideologie politică al cărei scop este acela de a prelua capitalurile naționale, astfel încât străinii să vândă oamenilor produsele pe care ei le au. Cel mai clar exemplu este al petrolului românesc, care este exploatat de austriecii de la OMV, iar aceștia ni-l vând la prețul stabilit de ei. Pe scurt: neoliberalismul înseamnă dictatura financiară, astfel încât profitul să ajungă la un număr mic de oameni, care fac parte din Marea Finanță Globală.


Despre “taxa pe lăcomie” adoptată de Guvern
“Nenorocire! Săriți și vă cruciți! Viorica a dat OUG – ul cu taxa pe lăcomie. Cică ne spun deontologii și Iohannis că pleacă toți: bănci, multinaționale, OMV, tăietorii de pădure, ăia care ne-au furat gazul, curentul și apa.
Și cică ni le lasă nouă aici, în țară, pe toate, să ne spălăm cu ele pe cap: nu ne mai taie pădurile, ne lasă cu resursele și cu benzinăriile OMV așa cum erau când le-au furat, nu ne mai iau profitul pe gazul, apa și lumina … toate ale NOASTRE. Și nici băncile nu mai pot ține dobânzile așa mari ca azi… ar trebui să le coboare la nivelul celor din Europa… că vrem o țară ca afară.
Bine. Hai PA! Ne doare în KURz.”
“-Pleacă băncile străine? Ok nu mai plătim rate umflate.
-Pleacă Mega,Cora,Carrefour,Lidl,Kaufland? Nu mai băgăm cancer în noi!
-Pleacă OMV-nu mai pleacă profitul din resursele României în Austria
-Pleacă Vodafone-aoleu…Nu mai stăm pe Facebook în metrou!
-Pleacă Schweighofer- Nu se mai taie pădurile țării la ras…
-Pleacă RCS&RDS care au declarat 15.000.000 lei profit pe 2018-Nu pleacă!
-Pleacă GDF gaz, nu mai plătim tribut la francezi.
-Pleacă ApaNova-să plece că apa nu vine din import, izvoraste din pământul țării.
-Pleacă ENEL?- Toate rețelele de distribuție și producție de energie electrică sunt produse de bunii și părinții noștrii nu sunt investițiile lor! Ei încasează doar profiturile de miliarde!
-Pleacă șacalii ? Pariu că nu pleacă? Le-a fost prea bine până acum ca să plece de lângă borcanul de miere cu PIB de 215 miliarde de euro.
România e o țară superbogată cu oameni supersăraci și creduli, oamenii ăștia când își vor da seama că stau pe o mină de aur vor vrea să o administreze ei nu vor mai lăsa pe nimeni să sugă de aici.
La un PIB de 215 miliarde de Euro anual ce beneficii au românii? Sunt 15000 Euro pe cap de locuitor și toți muncesc ca sclavii!  
În citatul de mai sus(motto), Karl Marx se referă la multinaționalele, care, deși par a fi doar capitaliste, ele funcționează ca și entități de tip comunist, căci multinaționalele au scopul de a concentra capitaluri, adică un fel de colectivism, în sensul comunist al cuvântului.
Globalizarea sau Noua Ordine Mondială este o combinație de capitalism și comunism. Cel mai clar exemplu în acest sens este China. China este un model pentru Noua Ordine Mondiala, nu degeaba David Rockefeller susținea Revoluția Comunistă din China, într-un articol scris în New York Times, în august 1973:
“Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante şi de succes din istorie.” 

Notă:

Fotografiile și imaginile sus postate,
Nu sunt OPERA mea ” Doamne Dumnezeule ”
ci sunt de pe internet CAPTURATE ,
pentru TINE, zmeule !!! 🙂 🙂 🙂
Alioșa .
Reclame

Campanie pentru Dumnezeu

ianuarie 21, 2019

Lacrimaroua

webp.net-resizeimage” Te rog frumos, nu bea cand conduci.  Nu esti inca pregatit sa te intalnesti cu mine.”   Dumnezeu

15 - 1 (1).gif” Poti sa-ti imaginezi cat ar costa aerul, daca ar  fi  furnizat de cineva ? ”   Dumnezeu

48ae0571d35e23a5f685bf5a626faba0” Ce ar trebui sa fac sa-ti atrag atentia ?  Sa public un anunt in ziar ? ”   Dumnezeu

59ad9250.gif” Dragi pamanteni nu ma tratati ca pe un martian ! ”  Dumnezeu

9ed101779f4eb829fd8638d99b9abcb2.gif” M-am gandit sa fac lumea in alb si negru.  Dar dupa aceea mi-am zis … naaaaah ! ”  Dumnezeu

c398673fb5d0bc005c4c7b9e12d46030.gif” Daca ai pierdut rasaritul pe care ti l-am pregatit azi,  nu-ti fa griji.   Maine fac altul. ”   Dumnezeu

cc334f182ac1e7eb2465280f2e1d2f04.gif” Cum poti sa crezi ca esti un „self-made-man”  ?  Imi amintesc perfect cand te-am facut. ”   Dumnezeu

7706ab6c67f2b95bae9fadde67b55e89.gif” Daca gandesti ca Gioconda este uluitoare, ar trebui sa-mi vezi capodopera … priveste in oglinda. ”  Dumnezeu

tumblr_oxblsv5tQE1usd91ao1_1280.gif” Sa…

Vezi articolul original 162 de cuvinte mai mult

” Umilirea ARMATEI continuă………..” .

ianuarie 18, 2019

Motto:

” În vremuri ale ÎNȘELĂTORIEI universale, a spune ADEVĂRUL e un act REVOLUȚIONAR ” ( George Orwell) 🙂

și de mare CURAJ adaug EU, pensionar militar !!!  🙂 🙂 🙂

”  Umilirea ARMATEI  continuă

Scris de : Stan PETRESCU     2019-01-08 21:02

De la prima „ieşire modernă la rampă” a Oştirii, Revoluția de la 1848, au trecut 170 de ani.  Pe atunci, o serie de tineri patrioți, alături de ofițeri de aceeași vârstă, călăuziți de ideea națională au proiectat naşterea Principatelor Unite Române sub domnitorul Al. I. Cuza.

După decembrie însângerat al anului 1989,  Armata Românieiintră într-un program odios de umilință a existenței și a uniformelor ei, în stil proletar, act incalificabil de dureros ce constituie una din marile erori criminale ale clasei politice actuale. Această instituție de prestigiu a statului, pavăza existenței ființei noastre naționale și garanție incontestabilă a noii democrații a devenit și un aliat puternic și de încredere pentru Alianța Nord-Atlantică. Din nenorocire pentru români, armata a ajuns pe mâna  unor thenardieri și briganzi politici, a unor secături care nu au ales să fie în slujba nației române, ci  au preferat aventura politică, devalizarea țării, crezând că așa vor împărății pământul vechii Dacii. Au mai făcut-o și alții, dar au sfârșit sub gloanțe.

An de an s-a redus, masiv, bugetul armatei, diminuându-se periculos capacitatea de reacție și moralul ei. Militarul român și corpul de comandă nu mai reprezintă mare lucru în România de azi, armata, pierzându-și din strălucirea ei, din păcate, devenind nefrecventabilă, neatractivă pentru tineri, fiind insuficient înzestrată și instruită,  prost plătită, dezonorată și nerespectată,  luptătorul în uniformă, având doar obligaţii multe și drepturi puține. Militarul ce-și zice cu mândrie aliat al NATO continua să fie umilit, neglijat, nemotivat, or luat în derâdere de către înalții oficiali ai statului. Ei sunt buni să fie trimisi în misiuni de luptă și atât. Toată această batjocură la adresa armatei a generat multe „dezertări”, foștii soldați și cadre militare, alegând să lase armele în rastel și să se așeze în coada milioanelor de români băjenari.

Republica Română are o imagine politică dezastroasă, cu partide nereformate, corupte, lipsite de încredere, fără lideri de anvergură, dar care dețin putere absolută în rândul clasei politice, iar din această cauză un  număr uriaș de români refuză să participe la vot, sătui fiind de aproape 30 de ani de ipocrizie și minciuni endemice, îngroziți de dezastru economico-social în care se zbate țara. Am ajuns un „stat slab”, pe care Samuel Huntington l-a numit „praetorian state”, acesta „beneficiind” de instituții goale de substanța autorității, instituții aflate la cumpăna dintre o confruntare directă cu presiunea străzii care cere mobilizări politice, reforme economic- sociale rapide și ipostaza de stat încremenit în umbra unor instituţii mamut arhaice, depășite, apatice, fragile, incapabile să absoarbă și să detensioneze presiunea populară, pentru că nu are nici capacitatea necesară de a se transforma și nici voința politică de a se ajusta și adapta valorilor democrațiilor occidentale.

S-a invadat spațiul mediatic românesc cu sintagma „statul paralel”, sau cu „binomul SRI-DNA”, uitându-se de un alt binom , la fel de toxic, „biserică puternică – stat slab”, binom care aparține exclusiv țărilor din spațiul de cultură răsăritean. Problematica „statului slab” o întâlnim astăzi, în mod vizibil, în viaţa fostului stat comunist românesc, în care  elitele posttotalitare semidocte, arogante și infatuate își duc traiul în conivență cu marii corupți, se intersectează cu cei care au slujit vechiului regim și care și-au dirijat, subtil, la vârful politicii, urmașii lor diformi și ale lor rude mercantile avide de bani și ranguri înalte.

Reprezentând o majoritate puternică printre celelalte biserici, BOR, din păcate, chiar din zorii anului 1990, a căpătat o pondere politică apreciabilă, stând lipită permanent de puterea Cezarului nou instalat la București, pentru realizarea tuturor intereselor sale, mai puțin teologice și mai mult de coloratură politică, interese seculare și politici care converg și merg împotriva valorilor noilor democrații dâmbovițene. Clerul a invadat nepermis de mult viața socială și instituțiile statului, uzând și abuzând de laicitatea statului român, așa după cum ni se prezintă el în Constituție.

În ultima vreme, toţi cei care vorbesc urât de Armata Română și iau în batjocură numele ei, fie sunt cetățeni ai altor nații, pripășiți pe pământul nostru dacic, fie au nume românești de împrumut, sau sunt agenți de influență și sicofanții de serviciu autohtoni, aduși de pe la vreun ospiciu de partid politic alogen și plătiți cu bani sustrași din visteria publică. Din păcate, armata a ajuns  un fel de Teldrum în uniformă, cu acțiuni la purtător, deținătorul acestora, nefiind altcineva decât o canalie politică dotată cu cazier, un fel de  „dux” de Teleorman, județul cel mai sărac din România postcomunistă.

politică de apărare incoerentă și iresponsabilă dusă de 22 de miniştri ai apărării pe parcursul a 29 de ani de democrație șchioapă, ne prezintă astăzi armata țării într-o icoană urâtă, în contradicție cu statutul ei de membru NATO. Această instituție fundamentală a țării  a fost redusă la minimum posibil ca importanță, căpătând o imagine degradantă, dezolantă, rușinoasă, înjositoare, uneori, dezonorantă, umilitoare, insuficient evoluată, iar cea din rezervă și retragere, ce mai calea valea, a devenit batjocura unei fufe politice plină de grobianism și ipocrizie. Această fostă ministresă a Muncii ne apare în public înfiptă în toace ridicol de scălâmbate, îmbrăcată cu rochii scumpe pe care stau agățate, alandala, fel de fel de sclipiciuri care urmăresc, leneș, rotundele ei forme sculpturale, un fel de bijuterii, să zicem, care-s mai scumpe decât cele ce  atârnau pe rubensiana isprăvniceasă Coana Chirița, odinioară, franțuzită și ea. Doamna peremisto-pesedistă, o chivuță din Craiova, al cărui traseu politic zgomotos a fost făcut cunoscut până hăt-departe la Tribuna ONU, de la înălțimea acesteia, zâna olteancă, inovând gramatica limbii franceze cu un verb nou-nouț (tramvaie), spre stupefacția Academiei Franceze. Această semidocta ignorantia a politicii pesediste este individa care s-a înscris, vârtos, pe calea batjocoririi și umilirii definitive a rezervei armatei României. Preluând apucăturile grosolănești ale predecesorilor  și mentorilor săi politruci, căliți sub zodia corupției endemice și a binomului cancerigen, „eu și mușchii mei”, ne-a anunţat, sus și tare, ca va îndrepta toate „relele bune” din ciumăfaia de legi a pensiilor militarilor, că va desființa, spre binele uniformelor bătrâne, aşa-zisele „pensii nesimțite și speciale” printr-o lege unitară, neaoș, dâmbovițeană.

Distinsa domniță, dulce și suavă ca o garofiță, a reușit, în cele din urmă, prin metode perverse să facă din pensiile militare un talmeș-balmeș de completări și amputări la lege cum ar fi actualizare, recalculare, ajustare, desființare, definire și redefinire, înființare și redesființare de cuantumuri și sume, de care s-ar jena până și croitoreasa Irinuca, păstrătoarea secretelor de stat ale Valahiei și viitoarea doamnă a unei canalii politice.

În fapt, această batjocură continua și continuată a condus nu la îndreptarea legii, așa cum o cer pe bună dreptate zecile de mii de pensionari militari,  ci la diminuarea drepturilor lor, generând falii adânci în statutul social al tuturor pensionarilor militari, lovind brutal în coeziunea și solidaritatea de corp a personalului armatei și, prin extensie, la fracturarea spiritului de camaraderie a întregului Sistem național de apărare.  Pensionarii militari afiliați sau nu, se văd siliți, în disprețul oricăror norme morale, să-și șifoneze uniformele și să declanșeze o amplă mișcare de stradă, pentru a atrage atenția guvernanților că armata activă și de rezervă a ajuns un fel de alba neagra în mâna politicienilor de la București. Îi îndemn să iasă! Ce va zice Europa? Va zice că rușii de la București se vor bucura!

Dar ceea ce este și mai grav este faptul că umilirea armatei, spre nedumerirea românilor, continua și la vârful ei.

Constat, în ultima vreme, că la Consiliul Suprem de Apărare a Tării – CSAT, autoritatea statului, la cel mai înalt nivel, responsabil cu organizarea şi coordonarea a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională, nu se iau hotărâri, ci se fac promisiuni, președintele trage cea, guvernul trage hăis și, având pâinea și cuțitul în mână, nu execută nimic din ce se promite acolo sus, iar la parlament se doarme, se fac afaceri, se votează legi în orb, sau se produc scenarii pentru demiterea președintelui, așa doar „pour le fleur de cucu”. Acest CSAT, conform legii de organizare, are și nu prea are puteri în fața guvernului și nici succes în fața  parlamentului. Actuala coaliție guvernamentală toxică și antinațională a reușit să aducă Curtea Constituțională a României – CCR de partea sa, transformând-o în a patra putere a statului, producând decizii pe bandă rulantă, astfel că în acest ritm, nu peste multă vreme, vor fi înlocuite mai toate prevederile Constituției, în ciuda faptului că unii juriști afiliați ne-ar spune, ritos, că această Curte face jurisprudență multă, adică a devenit un fel de far luminos magic, pentru orientarea oarbei justiții, incapabilă să ofere „soluții contencioase” la cererea politicienilor condamnați și a instituțiilor corupte. Curtea numește și destituie magistrați și miniștri, îl lasă pe președinte fără atribuții, modifică legi, ia și dă drepturi unor instituții care nu joacă după muzica puterii și, în curând, va numi șefii la vârful armatei, or va acorda grade de general coloneilor meritoși. Adică face ce dorește puterea roșie fără să poată fi cenzurată de nicio altă putere a statului, cu alte cuvinte a ajuns stat în stat, deși în dulapurile frumos lăcuite ale ei se află mai multe schelete greu de ascuns.

De când cu apropierea încheierii mandatului Șefului Statului Major al Apărării, la finele anului 2018, o ploaie de invective, reproșuri și agresiuni verbale au fost dirijate în spațiul public, sau pe rețelele de socializare, la adresa generalului Nicolae Ciucă. În ultimii 70 de ani de existență ai statului român, s-au rotit pe la șefia cea mai înaltă a armatei aproape 15 generali, dar niciuna dintre aceste numiri în funcție nu a stârnit atâta zgomot și furie, atâta  pasiune și ură, o așa intensă și răutăcioasă bătălie politică la vârful statului, ca în cazul plecării sau prelungirii mandatului generalului despre care făcui vorbire.

Prin urmare, umilirea armatei merge mai departe, nestânjenită de absolut nimeni, lovindu-se cu mânie pesedistă în osatura și la vârful ei, pata roșie, punându-se, de această dată,  pe unul dintre cei mai apreciați generali ai zilei, în țară și străinătate, un militar onest care a pornit în prestigioasa sa carieră dintr-o modestă localitate rurală, Plenița-Dolj, odinioară o garnizoană de referință cu rezonanță umoristic-cazonă pentru toți ofițerii tineri la început de carieră.

Din 2017 și până mai ieri, trei, sau patru miniştri incompetenți au fost schimbați precum obielele soldățești, în tot acest interval, cu toții, străduindu-se din răsputeri, la ordinul șefului de partid și de stat, Barbă Albastră Delagrația, să cenzureze armata, pentru ca aceasta să nu iasă în public cu cine știe ce izmene cazone murdare ce ar putea să dezonoreze, politic, ministerul de Război și partidul aflat la guvernare, iar generalului Ciucă i s-a pus masca pe figură, scoasă rapid de sub catarama cu zâmboc, pentru ca nu cumva acesta să vadă afacerile veroase de partid și de stat, ce bani din visteria de război urmau să meargă spre furnizorii străini de armament, sau ce „para-ndărături” vor ieși de aici în folosul partidului aflat la frâiele puterii. Strălucitul general, lipsit de bogății, mașini de lux, bijuterii și averi mobiliar-imobiliare, nepricepându-se la barbuturi politice, a avut cu totul altă opinie cu privire la aceste achiziții de armament pe bani mulți. Și dintr-o dată nu mai este bun, nu i se poate prelungi mandatul, iar cadriști neinspirați i-au pus penticostalului Leș, pe masă, propuneri inadecvate de numiri de generali în funcții înalte, pe lângă lege, motiv pentru care, președintele, în calitate de comandant suprem al Forțelor Armate, a semnat, în cunoștință de cauză, prelungirea mandatului generalului Ciucă prin decret prezidențial, pentru că Templul Armatei, Statul Major al Apărării, nu putea rămâne fără comandă, așa după cum biserica lui Leș nu putea rămâne fără predictor. Acum, probabil, va urma circul dâmbovițean cu sesizarea Curții. Armata, potrivit filozofiei orientale de la București, trebuie mânjită din belșug cu rahat.

Actuala clasă politică a preferat ca Armata Română să fie supusă oprobriului public, umilită,  să genereze tensiunile politice la nivel înalt, să dea drumul la orgolii și ameninţări  triviale între palate, în loc să găsească modalități și soluții comune de a menține operativă armata țării, fără scandal, fără gălăgie publică, fără să ne știe străinii, pentru că politica de apărare trebuie să se situeze deasupra partidelor și intereselor acestora. Când este vorba de armata și apărarea țării,  indiferent câtă ură, neînţelegere și vitriol ar exista între factorii politici, această pornire către săritul țandărei trebuie să înceteze de îndată, pentru a instituția militară, icoana românilor precum Biserica, să fie scutite de aceste confruntări searbăde dintre niște bezmetici politici infatuați, depravați, analfabeți, lipsiți de instinct statal și fără dragoste de țară.

Frăţia de arme, camaraderia, spiritul de corp al militarilor constituie, împreună, pumnul strâns care trebuie să lovească în orice dușman al țării și toate aceste nobile trăsături se topesc în virtutea cea mai înaltă, proprie fiecărui oștean al țării, aceea de a-și apăra patria cu prețul vieții.

Generalul Nicolae Dăscălescu, participând activ în luptele din Primul Război Mondial, eroul din cel de-Al Doilea Război Mondial, eliberatorul pământului  românesc, al Budapestei și a altor state, medaliat și decorat de cele mai înalte personalități ale timpului, şi-a sfârșit cariera militară admirabilă pusă în serviciul țării sale, în poziția de arestat, batjocorit și condamnat de comuniști, aruncat la închisoare, pentru vini imaginare, lăsat fără pensie ani în șir și trăindu-și ultimii ani de viață, păscându-și o văcuță a surorii sale pe islazul de lângă Piatra Neamț, pentru a nu muri de foame. Cu toate aceste dramatice umilințe și suferinți, strălucitul general, erou al neamului său, a avut curajul să exclame din pieptul acoperit de medalii și acoperit de o manta ruptă de război și de vremuri grele: „Dacă Patria mă va trimite sub pământ și acolo mă voi duce pentru ea”.

Am convingerea că toți comandanții armatei române de azi și de mâine, în ciuda umilinței la care, vremelnic, sunt supuși, dimpreună cu soldații lor, vor lupta până la sacrificiu suprem, exact așa așa cum au făcut-o înaintașii, acum duși la cele veșnice, pentru gloria și apărarea pământurilor și credinței strămoșești.

Îmi pun întrebarea de cătană bătrână, care a servit în cariera sa militară atât pe șantierele și câmpurile patriei, cât și pe la toate eșaloanele de luptă ale armatei, dacă oficiali de rang înalt, depravați și putrezi de bogați, plimbăreți prin toate locurile exotice și scumpe ale lumii, cunosc cu adevărat ce se întâmplă prin garnizoanele țării, care este starea de spirit a militarilor, dacă a avut cineva răbdarea să-i asculte și dacă le-a păsat că aceștia au tot ce le trebuie pentru a avea un moral bun și a îndeplini următoarea misiune de luptă, căci actualul context geopolitic al confruntării nu dă semne că pacea veșnică s-ar fi instalat pe pământurile românești de dincolo de Prut.

Armata României mai are multe obligații de împlinit și multe vămi de trecut, cu toate că umilirea ei continuă” .

Alioșa .

Ultimul romantic

ianuarie 15, 2019

arta si natura

Eu mor de o sută de ori și mă ridic, din visuri extraordinare.

ana marinova orig 9Sunt țesută din farmece și minuni, din sutele de lacrimi fermecătoare, din bucuria minunată, din strălucirea unei stele aproape invizibila, ce vine doar în visuri. Din cuvântul luminat, cu lumina de aur. Cu tandrețe atingând ușor gândurile țesute cu o mie de zâmbete, din deliciile lumilor misterioase; trăim un secret divin.

Plâng când din fericire când din durere, privirea genelor de catifea este goală, în fereastra rece. Picură aer de iarna peste care cad frunze, flori ofilite și vânturi.

aaannn

138933439_0_ca4ab_ac38f3fc_L

Atât de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele ieşi. Mihai Eminescu

140864109_27540563_1529461540494707_9005388627491607460_n

”A iubi? A avea vreme de pierdut. Cine n-are vreme nu iubeşte.” M.Eminescu

  La multi ani de ziua culturii!

Aprinde candela iubirii, S-o vad prin ceaţă ca lumina, S-ajung din nou in legea firii, un bob de…

Vezi articolul original 3 cuvinte mai mult

Remedii de la cititori: Preparate din plante pentru tratarea reumatismului

ianuarie 14, 2019

De la lume adunate si-napoi la lume date

266x200-images-stories-dacicool-sanatate_frumusete_articole-remedii_naturiste-preparate_din_plante_pentru_tratarea_reumatismului-coada-soricelului,-recomandata-in-prepararea-unguentulu

Domnul Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel, ne-a prezentat din nou cateva retete de preparate naturale, din plante, pe care le redam mai jos. Sunt concepute pentru a ameliora simptomele reumatismului, o afectiune care ne face probleme mai ales in anotimpul rece si la schimbarile bruste de temperatura. Va dorim sanatate!
Reteta unguentului antireumatic complex
Ingrediente: 50 bucati de flori de galbenele (Calendula officinalis), 50 bucati flori de coada-soricelului (Achillea millefolium), 50 g flori de musetel (Matricaria chamomilla), 10 g radacina de tataneasa (Symphytum officinale), 10 g dragaica lipicioasa (Galium aparine), 10 g flori de arnica (Arnica montana), 20 g piper de Cayenne (Capsicum annum), 100 g frunze de urzica vie (Urtica dioica).
Mod de preparare: Toate plantele de mai sus se maruntesc (folosim doar plante foarte bine uscate) si se fierb pana…

Vezi articolul original 393 de cuvinte mai mult

Devii ceea ce gândești .

ianuarie 12, 2019

Ali blog

Sunt 100% responsabil pentru viata mea. Tot ceea ce experimentez este o reflectie a mea. Atrag binele, raul si gandurile indiferente prin intermediul gandurilor pozitive sau negative din subconstientul meu.Legea atractieise rezuma la aceste lucruri.

Te-ai gandit vreodata de ce anumite lucruri se întâmplă doar pentru ca te gândești la ele?Aplicarea legii atracției, despre care cu siguranță ai auzit, ne ajuta sa înțelegem de ce se întâmplă toate acestea. Creierul, se spune ca, produce anumite vibrații puternice, care au tendința de a determina modul in care ne simțim.

Frustrareasimanianasc alte frustrări mânii. Ingrijorareacreează alte stări de îngrijorare, iar disperarea continua la nesfârșit. Amintește-ți, de exemplu, gândurile pe care le-ai avut in ultimile trei zile,atragi tu oare viața pe care ți-o dorești sau doar o viață plină de frustrare si mânie?

Lucrurile pe care te concentrezi se extind.Odata ce îți umpli…

Vezi articolul original 302 cuvinte mai mult

Remember Mihai EMINESCU ,” LUCEAFĂRUL ” poeziei românești !!!

ianuarie 9, 2019

MULȚUMESC

din toată INIMA distinsului AUTOR al articolului postat mai jos prin preluare cu ” copy paste ” pentru REMEMBER Mihai EMINESCU ” LUCEAFĂRUL ” 🙂 🙂 🙂 poeziei ROMÂNEȘTI !!! 🙂 🙂 🙂

” Eminescu și noi
169 de ani de la naștere .
Ion Ionescu-Bucovu
La mijloc de iarnă, Eminescu cade în sufletele noastre ca un blestem frumos. Academia Română i-a închinat în ziua lui de naștere o mare sărbătoare: Ziua culturii române. Poate vă întrebați de ce. Pentru că Eminescu e unic ca Dante, ca Shakespeare, ca Petrarca, ca Ronsard, ca Goethe sau ca Byron.

La mijloc de iarnă, Eminescu cade în sufletele noastre ca un blestem frumos. Academia Română i-a închinat în ziua lui de naștere o mare sărbătoare: Ziua culturii române. Poate vă întrebați de ce. Pentru că Eminescu e unic ca Dante, ca Shakespeare, ca Petrarca, ca Ronsard, ca Goethe sau ca Byron.

El este coloana vertebrală a românismului, steagul nostru cu care ieșim în lume dincolo de timp. El nu va dispărea de pe cerul literelor românești atâta timp cât va dăinui limba română.

Și e unicul român romantic de talia marilor romantici ca Lamartine, Vigny, Musset, Hugo, Heine, Novalis, Schiller, Byron, Leopardi, Pușkin și Lermontov.

El a despărțit apele de uscat în literatura română. De la el încoace se scrie altfel poezia. A rupt lanțul ciunismelor și pumnismelor ardelenești și a creat limba literară, altoind-o cu filonul ei cel mai sănătos, limba populară.

S-au scris și se vor mai scrie mii de pagini despre el cât va trăi limba română. Viața lui, puțină cât a fost, a fost aruncată pe tarabă de diferiții biografi, de la Octav Minar până la ultimul eminescolog, tălmăcind-o și răstălmăcind-o. Prinsă din vârtejul cotidianului, viața lui a căzut pradă vulgului și anecdoticului, repovestită de contemporanii lui, prieteni sau neprieteni, și reluată în biografiile succesive care mai de care mai bizare.

Eminescu în primul rând a fost și el om ca toți oamenii. A iubit și a urât. A avut și vulnerabilități. Dar a avut ceva în plus. A luat asupra lui tot blestemul nației. A simțit ca nimeni altul pulsul timpului și a arătat încotro merge lumea. El este,, descoperitorul lumii așa cum este” cu toate implicațiile acestei descoperiri. Aceasta este revelația sa și este și revelația noastră când îl citim.

Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după atâțea ani de la moarte. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.

El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii.

Apoi la Cernăuţi a avut norocul să dea peste un om al lui Dumnezeu care i-a îndrumat primii paşi spre o lectură solidă. E vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba română, la care stătea în gazdă. Aici l-a numit şi bibliotecar peste biblioteca gimnaziştilor. Primele poezii ale înaintaşilor le-a citit şi răscitit din ,,Lepturariul” lui Pumnul şi acum se îndrăgosteşte de poezie. Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade şi mai presus de toţi, Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul, teme pe care le înnoieşte, trecându-le prin personalitatea lui. Ca dovadă că după ce profesorul moare, Eminescu nu mai e interesat de gimnaziu şi pleacă aiurea hoinărind cu trupa de actori prin ţară. Acum înfloreşte erosul. Era la vârsta când iubirea dă în floare. Iubirea şi aventura pun stăpânire pe el. Colindă ţara cu trupele de actori, se emancipează, discută cu artiştii, devine chiar artist în ,,Răzdvan si Vidra”, jucând rolul ciobanului.

Un rol de seamă în viaţa lui l-a jucat revista ,,Familia” a lui Iosif Vulcan din Transilvania. Aici publică primele poezii, fiind elogiate de ziarist, care-i schimbă și numele în Eminescu.

Apoi Viena, centru cultural al Imperiului Cezaro-Crăesc, îl primeşte cu braţele deschise. Acum ia contact cu filozofia timpului prin profesorii renumiţi ai Universităţii vieneze. Şi ceea ce este hotărâtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri literare” a primelor creaţii de valoare: ,,Venere şi Madonă” şi ,,Epigonii”. Iacob Negruzzi îl informează imediat pe Titu Maiorescu despre frumoasele creaţii ale necunoscutului poet.

Un capitol aparte din viaţa lui este epoca veroniană, timpul cât a stat în Iași cu Veronica, femeia care-i captivează toate simţurile şi scrie pentru ea cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română.

De aici încolo incepe calvarul. Venind în ţară este supus unor vicisitudini greu de imaginat. Mutându-se în București de la Iași, intră în vâltoarea politicianistă. Participă zilnic ca ziarist la Camere, fiind martor la toate luptele politice ale timpului. Dar ,,Timpul” devine tribuna lui de luptă împotriva tuturor nenorocirilor care cuprinseseră această ţară. Articolele lui de la ,,Timpul” încep să deranjeze atât pe ciocoii de la Junimea, regalitatea, cât și stăpânirea austro-ungară care pune pe urmele lui o sumedenie de spioni. De aceea toți care i-au lăudat poezia lui în timpul vieții, n-au zis un cuvânt despre activitatea lui jurnalistică.

Aşa zisele pete gri din viaţa lui au fost discutate şi paradiscutate.De la ,,Mai potoliţi-l pe Eminescu!” al lui Carp, intriga nenorocită ţesută în jurul ziaristului Eminescu de slugile Imperiului Austro-Ungar, punând pe urmele lui o seamă de spioni, apoi, făcându-l nebun, şi până la injecţiile cu mercur care i-au distrus viaţa, Eminescu a trecut printr-un hăţiş al vieţii greu de imaginat. Să fi fost societatea ,,Carpaţi”, care cerea Ardealul ,cauza, mobilizând mii de români? Sau fulminantele lui articole din ,,Timpul” împotriva Imperiului? Să fi acţionat unii dintre junimişti ca spioni ai imperiului? Sau Maiorescu să fi jucat un rol dublu? Pe deoparte să-l ajute pe Eminescu şi pe de altă parte sa-l incrimineze? Eu nu ştiu cum s-au suprapus nişte coincidenţe peste viaţa lui. Cum se face că pe 8 iunie 1883 e luat pe sus şi băgat în ospiciu şi imediat pe ziua de 28 iunie 1883 Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România, Bismark ameninţă cu războiul, executând manevre militare în Transilvania iar presa maghiară ameninţă cu anexarea Valahiei. Medicul Ovidiu Vuia susţine că până în 1883 Eminescu a fost psihic normal, nu a prezentat semne de lues ereditar, în 1872 a avut o hepatită, mai târziu o enterocolită, urmată de o artrită, boli care n-au avut nicio legătură cu infecţia luetică.

Încet-încet Eminescu își dăduse seama că este părăsit de prieteni. Pe Maiorescu îl face smintit ( vezi celebra Ex. Min. Tit. Maiorescu), junimiștii îl ocolesc, Slavici se depărtează și el sub diferite pretexte, doctorul Bardeleban, medicul curant al regelui și soțul lui Mite, ducea vești despre el nu tocmai potrivite reginei. De aici și furia lui Eminescu pentru rege. Semnalul este dat de celebra ,,Mai potoliți-l pe Eminescu!” a lui Carp. Trebuia cu tot dinadinsul înlăturat de la ziarul care devenise un potențial pericol. Și așa-zisa nebunie a lui a căzut ca o mană cerească .

După 1883 viaţa lui pendulează între reverie şi durere.

Între 1883 și 1889 biografii lui scot în evidență mai mult latura lui ,,bolnavă”. Dacă ne-am apleca cu mai multă atenție asupra acestei perioade am constata că Eminescu a avut mai multe clipe de luciditate decât de reverie. Cum se face că dus la Viena cu escortă polițienească la sanatoriul Oberdobling, fără nici un tratament, în câteva zise își revine și vorbește cu doctorii filozofie, despre vechimea limbii noastre, recită versuri, de asemenea este invitat la masă, purtându-se ca un om normal. Același lucru putem spune despre el și când este internat la Odesa. Aici se comportă normal, scrie scrisori în țară, vorbește cu doctorii, este invitat la masă etc. El a continuat să scrie și poezie. Dar n-a mai avut lădoaiele lui să-și păstreze ciornele, sau caietele lui, hârtia scrisă, mototolită, fie s-a pierdut, fie a fost aruncată la gunoi. Dar când vine în țară și i se administrează injecțiile cu mercur, cade în reverie, îmbolnăvindu-se mai rău. Sau acele tratamente empirice cu apă și funii ude, ca pe timpul evului mediu. Și mai rău, cum îl bagi între niște nebuni clinici, unde este lovit de alt nebun, Petre Poenaru, cu o piatră zvârlită în cap. Vă închipuiți ce calvar?

Mai degrabă Eminescu a suferit o mare depresie sufletească, văzându-se înlăturat de la Timpul, ziarul lui de suflet, unde și-a pus în joc toată pasiunea lui jurnalistică. Văzându-se fără un venit care să-i asigure un trai normal, Eminescu, s-a înstrăinat, a căzut într-o apatie iremediabilă. La toate acestea s-a adăugat și refuzul lui Maiorescu de a-i încuviința căsătoria cu Veronica Micle. Dacă această căsătorie avea loc, poate soarta lui era alta.

Eminescu este şi rămâne zeul tutelar al românilor.

Asemenea Luceafărului, el a apărut pe bolta literelor româneşti la o răscruce de drumuri şi de timpuri.

Totul se rezumă la cuvântul modernizare. Modernizarea limbii, ieşirea ei din ciunismul şi pumnismul timpului, aplecare spre producţiile populare, spre limba poporului care se articulează cu limba literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din marasmul producţiilor de duzină şi-i scoate la iveală pe Slavici, Caragiale, Eminescu şi Creangă. Nu întâmplător unul e romancier, altul dramaturg, altul poet şi ultimul povestitor. Patru genuri în care literatura română excelează.

Complexitatea proteică în opera lui Eminescu te întâmpină pretutindeni.

El caută mereu ,, cuvântul ce exprimă adevărul” într-o fugă melodică fără precedent. Ridică erosului cele mai frumoase versuri din literatura română. Eminescu descopere lumea așa cum este, aceasta este revelația noastră când îi citim opera. Fenomenul Eminescu a fost unic, de la el încoace poezia se scrie altfel. Ba chiar putem să spunem că adevărata poezie începe cu Eminescu.
Sursa :
http://www.omniscop.ro/eminescu-si-noi-169-de-ani-de-la-nastere/
Alioșa !!! 🙂 🙂 🙂

Mama … ti-a-nghetat mormantul

ianuarie 6, 2019

Lacrimaroua

Mama ti-a-nghetat mormantul
Si-l acopera zapada
Nu ti-e oare frig si tie?
Nu ti-e dor sa-ti mai vorbesc?
Parca te-anghitit pamantul
Ce te apasa cu gramada
Iar eu simt ca fara tine
De dor jalnic ma sfarsesc

Vin cu candela aprinsa
Vreau sa-ti lumineze drumul
Tu de-acolo simti cum gandu-mi
De tristete e pierdut?
Viata e ca o tigara
Arde si ramane scrumul
Si aceasta despartire
Doare cum n-a mai durut

Flori cu lacrima petala
Ti-am adus sa-mi vezi durerea
Cum e mama n-singurarea?
Nu te lasa sa-mi vorbesti?
Rasarituri si apusuri
Peste tot doar tacerea
Si sarutul trist al mortii
Te-a facut sa-nmarmuresti !!!

* Autor : Mirela Butacu

 Mi-e dor de tine, MAMA !!!  ❤  ❤  ❤

Vezi articolul original

Profețiile anului 2019.

decembrie 29, 2018

Rândurile Anei

Profețiile anului 2019.Nostradamusa făcut previziuni șocante pentru anul 2019. Se anunță un an dificil și plin de conflicte între principalele puteri ale lumii. Iată care sunt cele mai importante profeții ale lui Nostradamus pentru anul 2019.

Nostradamusa trăit până în 1566, pe numele său realMichel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez.Celebritatea sa se datorează lucrării„Les Propheties”,a cărei primă ediție a apărut în 1555.De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilori s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume.(ro.wikipedia.org)

Nostradamus,profețiile anului 2019

1. Tariful pentru aluminiul va declanșa un război între SUA și China, iar Rusia și Coreea de Nord vor fi prinse în mijlocul conflictului.

2. Potrivit lui…

Vezi articolul original 106 cuvinte mai mult

Un colosal document de arhivă: adevărul despre politicienii monarhiei, cei pe care epigonii lor îi ridică azi în slăvi

decembrie 29, 2018

Lupul Dacic

Cutremurătoare scrisoarea care urmează! Remarcăm că nu era absolut nici o diferență între România anului 1942 și cea de acum: străinii sunt stăpâni peste economia națională, alogenii (evreii) conduc în realitate țara, aceiași politicieni lacomi și vânduți străinătății, iudeo-masoneria implicată în jefuirea țării, existența „sistemului”, a coteriei statului subteran, cârdășia dintre partidele politice care se protejau reciproc în rocada lor periodică de la putere în opoziție și nepotismul pentru obținerea sinecurilor din bani publici practicat de parveniții din politică! Pe lângă faptul că mareșalul Ion Antonescu se dovedește un adevărat clarvăzător, anticipând comunismul pe care-l vor impune bolșevicii peste o parte din Europa, el se dovedește și un cronicar lucid al timpurilor de atunci, spunând adevărul despre „patriotismul” marilor politicieni C.I.C. Brătianu și Iuliu Maniu, ridicați azi în slăvi de epigonii lor. Sublinierile din text aparțin redacției.

  Cutremurătoare scrisoarea care urmează! Remarcăm că nu era absolut nici o diferență între România anului 1942 și cea de […]

Ion Antonescu: „Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

Am lăsat…

Vezi articolul original 2.507 cuvinte mai mult