” DRAGOBETELE, sărută FETELE ” !!!

În loc de motto:

”   Dragobetele sărută fetele

Bucureşti – 23 februarie 2015

Pe 24 februarie se iubeşte, iar înainte vreme, pretutindeni se auzea zicala: „Dragobetele sărută fetele!”.

Dragobete este fiul Dochiei, un bărbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic, plin de enegie şi veselie, el era la daci zeul care, ca un „naş cosmic”, oficia în cer la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. Şi la noi, ca şi în Slovenia, există credinţa că păsările se „logodesc” în această zi, acum e momentul în care natura reînvie la viaţă. Credinţa s-a transmis către oameni, astfel încât, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor şi animalelor.

În ziua lui Dragobete tinerii se primenesc în haine curate de sărbătoare şi pornesc cu voie bună înspre padure pentru a culege ghiocei, viorele, tămâioare pe care le aşează la icoane şi le folosesc la diverse farmece de dragoste. Înspre ora prânzului, fetele pornesc în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte un băiat şi nu unul oarecare, ci acela care le îndrăgeşte. De îşi prinde aleasa, acesta îi fură o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simbolizează legământul lor de dragoste pe întregul an de zile.

Un alt obicei al fetelor este de a strânge omătul netopit, apa de ploaie sau de izvor, cu mare grijă pentru că se spune că e „născută din surâsul zânelor”, aceasta având proprietăţi magice pentru a le face mai frumoase şi mai drăgăstoase.

Flăcăii strânşi în cete sau mulţimile de fete obişnuiesc ca, în ziua de Dragobete, să îşi cresteze braţul în formă de cruce, după care îşi suprapun tăieturile, devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce.

Tradiţia mai spune că, în această zi, când biserica creştină sărbătoreşte Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, oamenii îşi întrerup toate muncile, curăţindu-şi şi aranjându-şi însă casa, pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu va veni singur, ci însoţit de aşa-numitele zâne Dragostele, ce le şoptesc vorbe de amor îndrăgostiţilor.

Dacă fetele nu se întâlnesc de Dragobete cu băieţii, nu vor avea parte de iubire tot anul. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se certe cu ele, căci altfel îi aşteaptă o primăvară cu ghinion şi un an neprielnic.

Atât băieţii cât şi fetele au datoria de a se veseli pentru a avea parte de iubire întreg anul, iar ca iubirea să rămână vie trebuie ca tinerii şi nu numai ei în opinia noastră, să se sărute în această zi.

Nu este voie să plângi în ziua de Dragobete căci lacrimile care curg de Dragobete sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. 

***

 

 

Pandantiv – medalion din argint realizat manual, decorat cu elemente florale, se deschide ca o carte şi este prins pe latura lungă cu o mică balama. Putem păstra în interior o fotografie, o suviţă de păr, o amuletă, un lucru drag.

 

 

 

***

Prilej de bucurie şi veselie, Dragobetele reprezintă unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român, iar românii care cunosc legenda Dragobetelui o celebrează pe 24 februarie a fiecărei primăveri şi, ca şi altădată, în această zi sunt sărbătoriţi cei care se numesc Draga, Drăguţa, Dragoş sau Drăgan.

Momentele pe care le creăm spre a ne arăta dragostea ar trebui să fie un lucru potrivit pentru toate vârstele. Să ne facem un mod de viaţă în a ne arăta cinstirea, respectul, iubirea şi spiritul de sacrificiu faţă de persoana iubită şi dragostea ne va fi răsplătită!”  🙂 🙂 🙂 

Sursa : internetul .

Alioșa !!! 🙂 🙂 🙂